Că tot am văzut la printuri de mi s-a acrit, un spot drăguţel. Nu e genial dar aduce acel smile in the mind. Pe TV atrage atenţia cu siguranţă cu modificările de volum.
Din ciclul 'puteai tu multe'
Puteam.
Puteam să vă anunţ acu vreo 3 posturi când am ajuns la 700.
Puteam să nu sar peste Friday’s Series News de săptămâna trecută.
Puteam să postez ceva ieri. Dar nu-i nimic, asta e.
Am o listă întreagă de chestii pe care vreau să le scriu pe blog. Şi o să le scriu. N-o dau în teasere a la Bendeac dar am studiat o mişcare inteligentă la nivel de PR şi o să scriu pe blog zilele astea.
Până atunci să ştiţi că s-a anunţat seria a 2-a de studenţi ADC. Altă zi plină de regrete. Oricum, n-aş fi făcut faţă programului aşa că e mai bine pentru amândoi. Şi pentru ea (şcoala) şi pentru mine. Mă bucur pentru Paula, e o experienţă bestială.
Şi că nu putea fi totul perfect… am observat printre studenţi mai mulţi oameni cu experienţă. Şi mi se pare atât de incorect… în primul rând că unii vin cu nişte baze şi alţii de la 0 sau aproape. Iar ierarhizarea finală cum se face? Şi dacă sunt la egalitate cu un om cu experienţă ce înseamnă, că sunt eu bun sau că e el praf? Cam astea au fost întrebările pe care mi le-am pus. Doar că mai presus de astea e experienţa. Mult succes ADCişti, sper că la cupa IqAds (dacă vă băgaţi) să fiţi mai buni ca noi 🙂
Ziua de după vine…
Am rămas în urmă cu o grămadă de chestii. Prieteni cu care nu m-am văzut, telefoane pe care nu le-am dat, posturi pe care nu le-am scris. Şi toate astea pentru că n-am avut timp. Mă uitam cu jind săptămânile trecute la Pyuric, Bobby, Bogdana şi mulţi alţii cum povesteau ei că fac de toate şi mă întrebam când mai scriu pe blog. Sau mai bine zis.. de ce nu scriu pe blog.
Între timp am început şi eu nebunia şi mi-am amintit cât de nasol e să se termine ziua şi să nu fi reuşit să faci tot ce era pe listă. Iar chestiile cele mai fun ies primele din discuţie. Am strâns un grup de oameni în jurul meu şi tot ne străduim la o chestie care o să iasă cu happy-end, doar că noi am vrea dacă se poate să fie alaltăieri acest happy-end.
În plus, am ajuns la vorbele mamei, care îmi spunea mereu că eşti singur pe lumea asta. Don’t get me wrong… nu mă plâng sau ceva de genu (iar zice pinkISH că eu comunic web 3.0 cu aluzii la oameni. nu.). Nu mă aştept la pomeni, ba chiar mi se pare normal să mă descurc singur. Cum zicea un filosof contemporan, nu mă pot baza decât pe câteva persoane, nu mă întrebaţi despre cine e vorba că sigur o să vă spun că sunteţi printre ele. Ok, am recitit. Mi se pare că sună aiurea, deşi în minte am o nuanţă foarte bine definită pe care vreau s-o exprim.
Eh bon. Şi nu numai că ajung la vorbele mamei dar încep să primesc şi critici de la ea. Că nu-mi mai arde de scris. Şi că nu-mi mai ies posturile. Adică n-aţi zis voi nimic şi zice mama. Şi mă enervează că are dreptate. Mă enervează că mă încăpăţânez să fac nişte chestii când aş putea să-mi văd de treabă. Şi mă mai enervează că e 2 jumate şi mă tot culc de la 1.
Noi să fim sănătoşi!
Ziua aia de pe paişpe
Când vine vorba de scris, blogosfera abordează, în mare, aceleaşi subiecte.
Când a picat Google, s-a scris despre cum a picat Google.
Când a picat Vodafone, s-a scris despre cum a picat Vodafone.
Când a cântat Sting….
Aţi înţeles ideea. Toată lumea are ceva de zis. Numai că atunci când vine vorba de sărbătoarea-aia-de-pe-paişpe-februarie, părerile sunt împărţite (ca s-o dăm în clişee). Opinia despre sărbătoarea aia al cărui nume nu-l pronunţ, este ceva foarte rafinat. Ca un whisky cu vechime. Sau ca piure de cartofi pe care il pisezi la nesfârşit.
Să vedem, deci, categoriile:
Naţionaliştii combatanţi
Oamenii ăia care scriu 40 de fraze în care îi înjură pe americani ‘tu-le Halloweenu şi Hanuka mamii lor, că importăm de la ei toate prostiile. Da’ de ce să sărbătoresc eu toate americănismele astea cu bani aruncaţi pe prostii. E doar o sărbătoare de marketing.
Naţionaliştii necombatanţi
Ăştia merg pe principiul ‘Sărbătoare, sărbătoare, dar să fie de la noi’. Adică, păi ce, n-avem noi Dragobetele nostru? Care e şi el undeva la sfârşitu lunii (habar n-are nimeni când, dar nu contează, ce, noi nu suntem buni?). Păi dacă noi preluăm ca proştii, de ce nu sărbătoresc şi americanii Ignatu? Uite domne ce face marketingu ăsta. În loc să sărbătorim bunătate de tradiţie românească.
Îndrăgostiţii
Păi dacă e sărbătoare de ce să nu profităm de moment să ne mai iubim puţin. Că iubi nu mi-a mai zis de nu-mai-ţin-minte-când că mă iubeşte. Noi oricum ne iubim foarte mult şi sărbătoarea asta vine la fix. O să mergem la o cină romantică, o să ne iubim mult şi pe urmă o să vedem şi un film. Că aşa le stă bine îndrăgostiţilor.
Protestanţii
Cei mai amuzanţi opinatori. Şi cei mai înverşunaţi de obicei. Au o problemă şi cu originea sărbătorii şi cu partea de marketing. Pentru că nu trebuie să am o zi în care să iubesc. Pentru că eu iubesc în fiecare zi. Şi dovedesc asta mereu. Nu trebuie să vină cineva să-mi spună când să dau eu dovezi de dragoste.
Şi că veni vorba de o dovadă de dragoste, audiţie plăcută.
It's official – we're back!
De câteva săptămâni tot punem la cale relansarea InConcert.ro şi uite că s-a întâmplat. Îmi doream de mult să revenim dar fără o echipă care să facă treabă ca lumea nu prea era posibil. Acum suntem o întreagă gaşcă de oameni şi sper că se vede pe site. Toată lumea a tras tare mai ales în ultimele zile cu şedinţe şi skype câte 6 ore (5 ore jumate se râdea :)) ).
Am vrut să fie totul în regulă la lansare şi din feedbackul primit până acum, e foarte bine. Şi încă mai avem. Nu suntem la 100%.
InConcert.ro este ‘The Shit’ în materie de concerte. Deja le avem pe toate în calendar. You just have to bookmark us. Cum ziceam mai jos, noul slogan este Mai aproape de scenă.
Poţi să-ţi iei scena cu tine acasă prin widgeturile pe care le găseşti aici.
Să şi dormim!
Încă puţin şi aş sărbători 24 de ore în faţa laptopului. Şi nu pentru că sunt atât de dependent încât nu mă pot dezlipi. Am avut de lucru pentru unu din proiectele din Bucket List, InConcert.ro. Tocmai l-am relansat şi urmează să mă culc. Au fost câteva săptămâni pline şi abia acu am terminat. Şi cu toate astea e o listă de chestii pe care le pot face şi acum dacă vreau. Dar nu vreau 😛
Revin cu una-alta. Până atunci, voi mergeţi Mai aproape de scenă.
Gesturi fără recompensă
Vi s-a întâmplat vreodată să ştiţi că sunteţi în plus şi să vă retrageţi uşor de lângă o persoană? Genul ăla de om care nu vrea nici de-al naibii să te bage în seamă doar-doar te prinzi. Şi te prinzi, şi nu-ţi dă nimeni o medalie pentru asta. Mereu mi-am pus problema asta.
De ce nu vine cineva să spună, băi, foarte tare că n-ai mai insistat că stresai omu. Felicitari că te-ai prins! Şi mişto e că eu mă prind mereu. Şi las omu în pace că prietenie cu forţa n-am vrut niciodată. Da’ rămâne sentimentu ăla că n-o să-ţi aprecieze nimeni inteligenţa de care ai dat dovadă. Că n-o să ştie nimeni şi nici nu poţi să te lauzi cu aşa ceva. Ceea ce mi se pare naşpa ;))
Şi tot în categoria asta intră gesturile alea pe care le faci pentru prieteni. Ştiţi ce naşpa e când suni şi trezeşti omu. Te înjură, te trimite în origini (măcar în gând), îţi zice de bine cu vocea aia de dimineaţă. Dar când ştii că doarme sau e în examen şi tu nu suni special ca să nu deranjezi, nu se întâmplă nimic. Nu e nicio atitudine pozitivă. ‘Uite, dacă mă sunai era nasol, dar pentru că n-ai deranjat, uite o bulinuţă’. Niciodată nu se întâmplă aşa ceva…
Am îngheţat degeaba
Destul de plictisitor meciul aseară, mai ales că mă aşteptam la un meci mai bun din partea croaţilor. Nu s-a jucat mare lucru. Lume puţină. Majoritatea oamenilor veniseră cu doamnele la meci. Ceea ce a făcut totul şi mai boring. Ce-i drept, nici nu aveai pe cine să înjuri. Mai sus sunt câteva poze. Puştiul e foarte simpatic, după cum se observă. La primul gol primit de România a exclamat foarte dezamăgit ‘Hai mă, pisică mă!’. Cel mai draguţ rapidist pe care îl ştiu :))
În rest, nişte gay (o să pun şi filmuleţ după ce îl urc) care ţipau la Piţurcă să-l bage pe Goian, pelerine de ploaie de la Ursus, cu tot cu branding peste tot, frig, Ghencea foarte mişto şi nişte croaţi care cântau de parcă nu era amical.
Ah, am uitat să menţionez că m-au dat la televizor, la antena1 în prime time. De două ori. :))
LaBloc Fest
Ieri nu ştiu cu ce mă ocupam şi n-am fost atent la discuţiile de pe twitter. Şi când m-am trezit se făceau pronosticuri cancanistice privind cel mai sexy microblogger, cea mai sexy microbloggeritza şamîdî. Am înţeles că era ceva cu competiţa bloggerilor din .ro şi, atenţie, a microbloggerilor. Care nu prea înţeleg de ce există, ea, competiţia, de ce există, mă-nţelegi? Că bloggingu mai profesionist sau mai puţin, ştiu că se măsoară în trafic, bani şi simpatie.
Din moment ce toate astea de mai sus se cam ştiu, pentru ce să votezi? E un fel de hai să mai organizăm ceva. Sigur.. prin prisma influenţei pe care o exercită blogosfera asupra maselor de oameni, această opinie publică electronică poate constitui un mediu foarte important asupra căruia trebuie să… nu ţine abordarea asta, aşa-i? … tot pierdere de vreme mi se pare. Mai ales că votează toată lumea, nu e decât la vreo 4-5 categorii cu juriu. Totuşi, dacă tot se face cu cele mai sexy, propun neapărat proba twitteritzelor în costume de baie, în rochie de seară şi proba twitteritului casual.
Da, ştiu, sunt supărat că n-am trafic şi nu mă nominalizează lumea şi ca să nu îl înjur pe zoso, critic bunătate de festival internaţional.
Iar mă duc la meci.
Tot cu Eduard. Ceea ce mă surprinde este că nu m-a mai bătut la cap cu toată partea de programare. Nu ştiu ce e cu el. E răcit sau ceva de genu. O să vedem România – Croaţia pe Ghencea. Chiar mi-era dor de un meci pe Ghencea. Sper să se umple stadionul. Croaţia e o echipă foarte mişto şi îmi place mult Slaven Bilici. Plus că sunt o grămadă de vedete din Premier League.
Sper să fie un meci frumos. Şi sper ca băieţii noştri să arate ce înseamnă fotbal. Ca pronostic, 3-1 pentru noi, goluri Luca Modric, Eduardo şi Srna :))
Ceva cu reclame funny
Un fel de leapşă de la Eduard. Că tot n-aveam lepşe pe listă (în curând le fac şi pe cele două restante – aia cu sinestezia şi aia cu ce-aş face dacă nu mi-ar fi frică ), s-a gândit el să facă o leapşă cu reclame şi să mi-o dea mie. Un fel de vânzare de castraveţi grădinarului.
O să-i dau şi eu lepşe cu articole de presă şi jurnalişti preferaţi. Problema o să fie la Miruna că nu prea merge să dai lepşe cu metode de scos dinţii oamenilor. Şi nici la Raluca şi Răzvan n-o fi tocmai uşor, că nu e prea amuzant să faci un top al speţelor :))
Revenind. Reclamă amuzantă sau cel puţin mişto. Păi e cam greu, că am pus pe blog ce mi-a plăcut în ultima vreme. Dar pentru că am ratat momentul SuperBowl, vă pun mai jos preferata mea din cele 53 de spoturi care au rulat săptămâna trecută.
Şi lista completă e aici, ca să vă alegeţi singuri reclama preferată.
Iar leapşa merge mai departe la Adi, Simona, Radu şi Adelina. Adică oarecum în domeniu aşa.
PS: Nu e musai să fie reclame de la Super Bowl.
Dă-mi un ecler!
Cumpără de pe eMAG cu acest link
Ce mai zice lumea.
- hoinaru la Fântână de pisici Catit PIXI
- seba18 la Fântână de pisici Catit PIXI
- hoinaru la Fântână de pisici Catit PIXI
- seba18 la Fântână de pisici Catit PIXI
- Cristian Alexandru la Sucursalele ING dispar, problemele apar
- hoinaru la Traxlo este un Uber pentru supermarketuri și depozite
- Marian Ulmean la Am testat parcarea pe termen lung de la Park4Fly
- C la Traxlo este un Uber pentru supermarketuri și depozite






