S-a dus şi sesiunea asta. Jumate din facultate e gata, în curând terminăm. Cu această ocazie festivă am decis să sărbătoresc onorând leapşa de la Adi.
Uneori mi-aş dori să:
…să mai fiu în liceu. Să am o zi în care trebuie neapărat să pierd vremea să mă învoiesc de la toate orele şi să stau în curte cu toţi chiulangii. Să jucăm fotbal, să mâncăm shaorme şi gordon bleu şi să ne simtem bine :))
Şi o dau mai departe la Răzvan.
Că tot vine AdPrintu, au început să apară pe AdsOfTheWorld printuri româneşti. Care, în dulcele stil clasic, sunt cam ghosturi gata ieşite de la DTP pentru festivaluri. Că tot zicea Ana Militaru de fenomeni aici, să vedem ce avem azi:
Una bucată Emag Resigilate
Acu… înţeleg că spoturile au prins şi au devenit virale da’ jur că n-am văzut nicaieri printu asta… Felicitari GMP pentru spoturi, da’ printurile tot cam ghosturi sunt. Adică… dacă se lăudau cu ăsta pe care l-a văzut toată lumea, era altceva parcă…
Continuăm cu Grey. Mi se par prea spooky printurile aşa că pun doar link. Aici şi aici. A scris şi Simona despre asta. Sunt printuri la Rosana medical. Sigur aţi auzit de rosana medical. Cum, nu? Ciudat. Sunt specialişti în medicina muncii.
Pe cât pariem că o să ia nişte premii ambele campanii?
Poza via AdsOfTheWorld
Pentru cei neinteresaţi, să ştiţi că am supravieţuit celor două examene suprapuse ieri. Pentru cei interesaţi… uhm.. e clar că vă plictisiţi rău dacă vă interesează aşa ceva. 😛
Şase ore mai târziu ne-am nimerit la Laser Tag cu multă lume (aştept lista cu un recensământ de la organizatori şi vă povestesc şi ce bine m-am descurcat). Mai simpatici, mai puţin, oamenii ne-au făcut să ne distrăm cât de cât.
A urmat o întâlnire foarte faină pe stilul work. Desigur, am vorbit vreo 20 de minute şi am râs 2 ore. Productivă echipă, ce mai. Ca rezultat, urmează să se întâmple nişte chestii mişto în viitorul apropiat.
Şi dacă tot s-a terminat sesiunea, (mă rog, aproape :-j ) ar cam fi cazul să ne apucăm de treabă. Ca de obicei, todolistul este lung dar oamenii cu care se va lucra sunt mişto, ceea ce reprezintă un avantaj.
Vă salut cu tradiţionalul: ‘S-auzim de mine!’ :)) 😛
Din vorbă în vorbă, mi-am pus problema cu dom’ pinkISH. Puteţi să spuneţi că modelul e aici. Oricum, sunt campion pe Ce-ar zice şi pe fratele lui englez, TheyWouldSay.
Şi ziceam că ne-am pus noi problema ce s-ar declara în fotbalul românesc dacă s-ar schimba puţin echipele între conducători:
Marian Iancu:
Nu s-a transferat domne’ niciun Şoavă la Craiova. Şoavă se tot transferă în România de câţiva ani. Astea sunt speculaţiile impresarilor.
Mititelu:
Timişoara nu vinde nimic. Să fie clar, noi ne batem la titlu. Păi ce, avem cea mai bună şcoală de fotbal din ţară.
Copos:
Suporterii trebuie să înţeleagă că am investit cu sufletul la Steaua. Câţi bani am pierdut eu cu Steaua, n-a mai pierdut nimeni. Dar acum nu se poate să cumpărăm un atacant pentru că nu sunt bani. Dacă se poate, să pună mână de la mână suporterii să ne plătim datoriile la Dorinel Munteanu. E bine că a acceptat să plece. Cu Lăcătuş o să vedeţi o altă Steaua.
Borcea&Turcu:
Păi gata, Rapid a făcut cele mai bune transferuri din ţară. Sigur luăm campionatul. Intru în Champions League şi mă las de fotbal.
Dacă ne dă ministerul transporturilor stadionul, o să băgăm bani, altfel nu. Vrem să facem un stadion cocheţel, fără locuri de parcare că nu e spaţiu.
Becali:
E clar, Dinamo câştigă campionatu. Am mare încredere că revine Zicu. Îl băgăm acolo la mijloc şi coordonează jocul. A plecat Julio Cesar… asta e… a venit Moţi, îl avem pe Tamaş.. sunt soluţii.
Pentru că mâine am două examene suprapuse (mă rog, examen şi restanţă), universul s-a hotărât să-mi ‘elibereze’ într-un asemenea hal programul încât abia am apucat să citesc una-alta.
Dimineaţă a fost finala Australian Open, un meci frumos (s-au văzut şi meciuri mai bune între Federer şi Nadal) în care a câştigat cine trebuia. Mai un ochi la cursuri, mai un ochi la tv să vedem ce face Rafa.
De la 6 am parte de Liverpool – Chelsea, ultima şansă la orice. Cine ia bătaie, nu mai are şanse la campionat.
Iar diseară, mai bine zis, la noapte e Super Bowl şi tare vreau să vad. Nu numai reclamele, ci şi meciul, pentru că odată cu NFL 08 a început să-mi placă sportul. Probabil ne citim maine şi ne vedem la Laser Tag #4. Detalii la Etherfast.
… cum a picat Google şi cum au început să cânte blogurile despre asta.
Da, Google a avut câteva zeci de minute probleme. Şi în timp ce vuia twitterul despre asta, vorbeam cu un prieten despre reacţia blogosferei. Şi despre cum vor sări toţi bloggerii să anunţe marea problemă.
Două zeci de minute mai târziu, feedreaderu s-a umplut de printscreenuri, unu mai amuzant decât altu, cu Google care zicea că site-ul X (de obicei chiar blogul respectiv) reprezintă o ameninţare.
Două zile de acum încolo toată lumea se va trezi să scrie despre asta, analize etc. Dacă ratezi subiectul practic nu faci blogging. And we don’t want that to happen, right?
Deci, să ne conformăm: google a picat azi, 31 ianuarie şi eu vreau să ştiţi asta ca să fiţi nişte cititori informaţi. Din păcate, eu nu am printscreen cu blogul meu, ca ceilalţi, dar vă rog să-mi scuzaţi această scăpare.
Pam pam.
… sau mă rog.. ceva de genu 😛
Aseară cum stăteam şi încercam să-mi fac de lucru doar-doar să nu mă apuc de învăţat, am început să vorbesc cu pinku’ de seriale and stuff. Şi din vorbă în vorbă am descoperit că, la mii de km distanţă, în Anglia, tocmai se terminase de difuzat primul episod din seria a 3-a Not Going Out, care e practic cel mai tare serial de comedie ever.
Două ore mai târziu, după o pauză de un an, graţie cumulului de skilluri dobândite de amicul mai sus amintit, ne delectam cu o porţie de 30 de minute de umor englezesc. Am râs cu lacrimi. Pe urmă l-am mai vizionat o dată, pentru că mi-a fost dor :))
Vă las cu o mostră din sezonul 1. Enjoy!
PS: dacă amicul X ar fi tratat lucrurile cu serioziate, aţi fi putut urmări primele două sezoane la el pe blog, dar nimeni nu e perfect 😛
BBC lansează un nou sitcom intitulat The Old Guys. Pare destul de interesant.
Susan Sarandon se pregăteşte să apară şi ea în E.R. alături de George Clooney. În curând îl bagă şi pe Pacientul Englez.
Puştoaicele din 90210 vor ca personajele lor să aibă nişte probleme mai serioase. La 16 ani, un trafic de arme ceva?
Tyra Banks revine cu America’s next top model pe 25 februarie.
În caz că aveaţi dubii, Lost şi American Idol depăşesc toate predicţiile în materie de rating.
Update: Tocmai a apărut Not Going Out, seria a 3-a. Viaţa noastră a devenit brusc mai frumoasă. 😀 Urmează 8 episoade de caterincă despre care puteţi citi aici.
Vă amintiţi oracolele? Sigur aţi avut aşa ceva prin şcoala generală. Sau mă rog… la noi au existat. A fost trendul de după tamagochi, parcă. Pentru cei care s-au născut în Windows, e vorba de nişte agende cu tot felul de întrebări banale. Şmecheria era să ai cât mai multe întrebări şi cât mai mulţi oameni care să-ţi completeze.
Scopul lor de bază era să afli dacă X te place sau îl place pe altul. Sau cel puţin pentru asta le făceam noi. Anyway, era întrebarea aia care mă călca pe nervi de fiecare dată ‘Sunteţi gata să trecem la lucruri serioase?’
Aveam 11-12 ani, abia ştiam să scriem şi să citim dar făceam foarte clar diferenţa între prostii şi lucruri serioase. :))
Cam aşa e şi acum: avem sesiunea, şi pe urmă vom trece la lucruri serioase. Oricum, e binevenită sesiunea asta, că ne mai odihnim ;))
Şi pentru că mai am 2 examene şi gata (mă rog, şi o restanţă care nu se pune), starea de spirit e foarte bună aşa că vreau să cântăm împreună o melodie din 1963 – Millie Small (e penultima melodie din spotul T-Mobile Liverpool Station).
În State, tind să cred că îl depăşeşte pe JFK în popularitate. Sau dacă nu-l depăşeşte, îl ajunge sigur. Citeam undeva că pe TV, Obama n-a reuşit să-l depăşească pe Reagan la ratingul din momentul învestiturii. Sigur, asta pentru că atunci mediile live erau Radio-ul şi TV-ul. Dacă mai punem la socoteală miliardele de spectatori (pentru că a fost un adevărat spectacol), care au privit pe net, ne dă un număr mare rău. Cu toate astea, ca o ironie, se va consemna în istorie că Obama nu l-a depăşit pe Reagan.
Interesant este modul în care a fost folosit brandul Obama şi în ce interacţiuni a intrat el. Pornind de la Shepard Fairey care i-a dedicat posterul care mai târziu a devenit o imagine simbol, până la multitudinea de artişti de la Hollywood care i-au susţinut candidatura. După alegeri putem spune că s-a încheiat perioada în care alte branduri erau asociate cu Obama pentru sprijinirea şi consolidarea acestui brand.
Aseară am fost cu Simona şi Adi la super conferinţa Publicitarte la Institutul Cultural Român. Adi a scris aici pe stilul finuţ.
Să vă explic pe scurt: Am ajuns şi în sală erau 3 categorii de oameni
Era acolo şi Şerban Alexandrescu. Împreună cu Naumovici erau uşor speriaţi de ardoarea cu care artiştii blamau publicitatea pentru că este această ‘soluţie imorală’ pentru condiţia artistului bla bla.
Ori suntem nişte inculţi, ori am nimerit total aiurea. Se vorbea despre nişte oameni, artişti plastici şi ilustratori. Singurul nume cunoscut era Bernbach. Bineinţeles că toată lumea ştia despre ce se vorbeşte.
Eu bănuiam că era vorba de nişte jucători de basket din anii ’70. Ideea e că ne-am amuzat copios în compania unor figuranţi care strâmbă din nas când aud de publicitate.
Ca să nu par complet idiot, hai să vedem şi în două vorbe despre ce s-a discutat:
Artiştii chiar consideră că publicitatea este un eşec (am auzit asta de mult dar credeam că sunt vorbe). Dinspre artă, condiţia artistului în publicitate reprezintă o necunoscută. Practic, publicitarii cunosc mai multe lucruri despre artist decât artistul în sine. A fost o totală pierdere de timp pentru că erau explicate nişte aspecte absolut banale într-un limbaj de lemn unor oameni care primeau informaţia mai ceva ca pe o filosofie kantiană.
Cum a zis şi Şerban Alexandrescu, nu s-a intrat deloc în profunzime… (poate şi pentru că tema discuţiei avea o explicaţie foarte simplă).
Oricum, mai mergem la conferinţe de genul ăsta doar când om vrea să ne rupem în figuri.
