Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Hai să ne ajutăm pe noi înşine

question_answer3 comentarii
IN Casual stuff

O amică mi-a solicitat zilele astea ajutorul într-o problemă. Ocupat-neocupat, mort-copt, am direcţionat-o în respectiva chestiune. Uite dragă, te înregistrezi aici, şi rezolvi problema.

După vreo 10 minute.

Nu poţi să-mi faci tu un cont? Că nu mă descurc…
Păi n-ai decât de dat 2 clickuri.
Da, dar ştii că nu mă pricep… bla bla.

Înţeleg că  vrei să te ajut (deşi, unii n-ar înţelege de ce îmi ceri tocmai mie asta) dar de ce nu vrei să faci şi tu ceva? De ce nu vrei să mergi pe poteca pe care ţi-am indicat-o? Ce-i drept, e greu să faci ceva când poţi mai bine să iei de-a gata.

Criza salvează Leo Burnett

question_answer3 comentarii
IN Advertising/PR, De soi

Ironic, nu?

După plecările de calibru despre care ziceam şi aici, Leo Burnett a pierdut clienţi importanţi şi a regândit strategia de business. Într-un articol apărut azi în Wall-Street, Ştefan Iordache explică modificările structurale ce au avut loc în agenţie.

Bineînţeles că totul a fost înfăşurat într-o aură de criză şi ineficienţa departamentului de creaţie (care a dus la pierderea mai multor clienţi importanţi) a fost acoperită de un abur de precauţie. Disponibilizările au fost puse pe seama iminentei crize şi a nevoii agenţiei de a preveni pierderile. De fapt, aceste pierderi ar fi venit oricum însă nu pentru toată lumea.

Leo câştigă timp

După cum văd eu lucrurile, Leo are numai de câştigat de pe urma crizei. Fiind într-un moment foarte prost, reduce personalul şi costurile şi mizează pe seniori. În cadrul agenţiei se strâng rândurile pentru că angajaţii devin conştienţi că orice om ineficient are postul în pericol. Şi în contextul actual doar numele mari au uşile deschise către alte agenţii. S-a călcat frâna în ceea ce priveşte angajările la kilogram.

Nefiind vremea experimentelor, clienţii vor prefera să nu meargă la risc. Lucru bun pentru un departament de creaţie aflat într-o perioada de regenerare. Mai mulţi oameni de publicitate (printre care Răzvan şi Bogdana) consideră că această criză este momentul în care diferenţierea în comunicare va conta cel mai mult în alegerea pe care o face consumatorul. Totuşi, cred că va fi foarte greu pentru agenţii să încerce să creeze diferenţe „playing it safe”.

Din acelaşi motiv, rezultatele slabe în vânzări pot fi puse pe seama crizei. Iar clienţii nu se vor mai avânta să schimbe agenţia la primele nemulţumiri. Punct câştigat de Leo, din nou.

Ce face concurenţa?

În condiţiile date, nici în cadrul celorlalte agenţii nu se anunţă zile senine iar Ştefan Iordache prevede concedieri în masă începând cu 2009. Dacă ne uităm în Vest, pare-se că are dreptate mai ales că reducerile de personal au ajuns şi în media din România.

Toată lumea urmează să se bage la cutie aşteptând să treacă criza, Leo având numai de câştigat iar toţi juniorii din piaţă numai de pierdut. Desigur, concurenţa va deveni mai acerbă, nu se vor mai face angajări pe pile, nu vor mai sta degeaba o grămadă de oameni.

Probabil că piaţa va „îngheţa” o perioadă, timp în care conducerea Leo ar trebui să găsească soluţii pentru a acoperi plecările lui Naumovici si Mătăşel.

E interesant de văzut cum va ieşi Leo la sfârşitul crizei şi cum vor reduce costurile (şi personalul) celelalte agenţii.

Important stuff…

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff

Dupa cum urmează:

  • Colegii de la DaAfaceri organizează ediţia a 4-a a proiectului Real Estate în perioada 25-27 noiembrie. Scenariul din spatele unui proiect imobiliar. De data aceasta, Liberty Center. Mai multe detalii aici. Şi pentru că este un eveniment exclusivist, aveţi aici formularul de înscriere.
  • Dacă tot zic de DaAfaceri, Georgiana, responsabila noastră cu HR-ul vrea să devină imaginea no.7 în România. Un vot i-ar prinde bine. Serios. Votaţi-o pe Georgiana! Acum! Ah, stupid me :-j Linkul aici.
  • Vama a lansat ieri un nou candidat la alegerile parlamentare. E un studiu de caz foarte bun pentru o campanie de PR. Stay tuned, urmează un post pe tema asta.
  • Cabral organizează un concert Pentru Erika. Nu pentru că ar avea prea mult timp liber, ci pentru că vrea. Detalii aici.
  • Şi tot pentru că are foarte mult timp liber, Cabral s-a implicat alături de câteva vedete de la PRO în campania pentru combaterea accidentelor rutiere realizată de Mătăşel&Arsenoaiei (aflaţi la primul proiect în noua formulă, dacă nu mă înşel).

Şi mai sunt lucruri importante de ştiut, dar o să revin pe măsură ce-mi aduc aminte.

Să ilustrăm cu Adidas.

question_answer5 comentarii
IN Advertising/PR

Chiar că impossible is nothing.

După cum se vede, e si Cristi Chivu pe acolo. Nu m-am prins cine e la UK, deşi am impresia că e Gerrard (Rooney e la Nike şi Lampard nu se manifestă aşa).

And the credits go to:

Advertising Agency: TBWA\Germany (180/TBWA), Berlin, Germany
Creative Directors: Stefan Schmidt, Markus Ewertz
Art Directors: Erik Gonan, Hendrik Schweder
Copywriter: Markus Ewertz
Illustrator: Gussi Kim
Graphic Designer: Gussi Kim
Management Supervisor: Kerstin Gold
Account Managers: David Barton, Falk Lungwitz
Project Manager: Tanja Kurr
Strategic Planner: Moritz Kiechle
Media Production Manager: Katrin Dettmann
Retouching: 24+7

Picture Via iBeliveInAdv.com

Caut sinceritate debordantă. Rog brutalitate.

question_answer13 comentarii
IN Gânduri de zi cu zi

Am o problemă. (bine, am mai multe, dar asta e problemă de bază).

Am alergie la oamenii care mint (boală moştenită de la tata). Şi nu mă refer la ăia care încearcă să ne ducă cu zăhărelul măririlor de salarii, că nu mai sunt copil să pun botu’ la fiecare scrutin. Mă refer la oamenii ăia care încearcă să te menajeze. La amicii, cunoscuţii şi mai ales prietenii care nu-ţi spun diverse chestii „ca să nu te superi”.

Când vine vorba de sinceritate, eu pot intra lejer în categoria oamenilor lipsiţi de tact. În ideea că nu prea menajez oameni. Mai ales dacă îmi sunt prieteni. Mi se pare o formă de respect. Practic, sinceritatea asta nici nu poate fi încadrată la lipsă de tact pentru că o fac conştient. Ştiu că nu e frumos să-i spui unei domnişoare că îi stă urât în roşu, dar decât să-i spună un străin…

Unii se acomodează mai greu cu stilul ăsta care e de cele mai multe ori crud. Eu nu sunt din categoria asta. Prefer să-mi spui dacă nu dai 2 bani pe mine. Prefer să-mi spui dacă nu-ţi plac adidaşii mei verzi (da, Simona? 😛 ), dacă îmi stă freza prost sau dacă am dat-o în bară. Dar cu cruzime aşa, fără ocolişuri. Cu ură. Nu-mi plac deloc oamenii care se retrag în ei şi ascund nemulţumirile. La mine e pe bază de direct, ca ţăranii, aşa.

Cel mai mult detest setul de fraze gen: „nu se cade să spun aşa ceva”, „nu e frumos” etc. Ah, că nu-mi convine când vine o chestie mai naşpa… asta e, că îmi pică faţa la altele – trist. Nu toată viaţa e făcută din lapte şi miere. Prefer să mă înjuri pe faţă. Serios, fă-o! Visez la o lume în care toate duşmăniile sunt pe faţă.

Prietenii mei ştiu deja chestiile astea. Şi apreciez de 100 de ori mai mult un „hoinare, ai fost prost la faza asta” decât să fiu prost fără să ştiu. 🙂

Ah, încă ceva: nu e nici cu adrisant direct şi nu e nici teribilism. E un pitic mic pe creier.

So… now that we’ve got that cleared up, does anyone have something to say? 😛

Ne-am resemnat.

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff, Politics

Am observat de ceva timp o atitudine foarte tristă. Toţi cei din jur par a se fi resemnat.

S-au obişnuit cu ideea că se fură la vârf, că nu poţi să ai succes dacă nu te mânjeşti. Am observat declaraţii ale mai multor oameni cunoscuţi. Fie că nu votează, dezamăgiţi de oferta electorală, fie că votează doar pentru a nu lăsa alegerea în mâinile celor mulţi, oamenii nu mai cred în nimic.

Personal, cunosc atât de puţini oameni care mai speră într-un viitor mai bun, încât îi pot număra pe degetele de la o mână. Şi nu e vorba de binele individual. Ci de un bine colectiv, de taxe mai mici, de bugetari mai fericiţi şi mai productivi, de infrastructură şi o politică externă mai bună. Tocmai asta e problema. Din moment ce binele colectiv influenţează prea puţin binele individual, masele nu vor lua atitudine.

S-a plecat de la speranţa din ’90, am ajuns la „să fure, dar să şi facă ceva” şi ne îndreptăm către „nu votez, că oricum câştig destul de bine şi mă descurc„. Aproape că mă deprimă ce este în jur. Şi citind diverse articole din perioada interbelică, am observat că feelingu ăsta era prezent şi atunci. Numai că atunci mai exista speranţă în rândul câtorva oameni.

Acum, majoritatea fie că alege partidul  în ideea că „îmi iese şi mie ceva că sunt prieten cu X de la partid”, fie că votează din inerţie, din boală pe celălalt partid. Nu există ideologii, nu există politicieni, nu există nimic. Există ziua aia în care ar trebui să schimbăm ceva, doar că nu avem ce.

The most wonderful time

question_answer13 comentarii
IN Casual stuff

Christmas


Gata. A început. Sau cel puţin e foarte aproape. Simt că se apropie cea mai mişto atmosferă a anului. Pentru cine nu ştie, am o mică manie cu Crăciunul. Am pregătit şi o surpriză pe blog pentru decembrie.Când vine vorba de momentele preferate ale anului, eu nu mă înscriu nici pe lista celor care aleg ziua de naştere, nici pe cea a oamenilor care preferă zilele însorite de vară.

Crăciunul are o atmosferă foarte… agitată. Asta îmi place în primul rând. Şi uneori ninge, şi mereu te bucuri alături de cineva de prima ninsoare. Şi în Ajunul Crăciunului se împodobesc brazii(după care e musai să alergi prin toate pieţele Bucureştiului) şi se fac cârnaţi şi toate chestiile alea bune şi e nevoia aia de perfecţiune.

Prin magazine avem brazi din august. Au apărut toate chestiile de împodobit, aşteptăm să se lumineze şi oraşul. O mare de lumină şi frig, şi oameni care caută tot felu de cadouri. Şi colinde non-stop, meciurile din campionatul Angliei pe pe 24 si 26, mirosul de cozonac, familiile adunate pentru activităţi casnice, târgul de la Sala Dalles, zecile de spectacole de colinde, concertele lui Bănică, dulciuri, colindători şi programele speciale de la TV, ediţiile speciale ale serialelor… Crăciun.

Who’s with me? 😀

Foto: www.mybestdesktops.com

Diferenţa dintre ‘noi vrem’ şi ‘eu ştiu’

question_answer1 comentariu
IN Advertising/PR, Casual stuff, Gânduri de zi cu zi

Marţi seară au fost invitaţi la facultate Bogdana şi Mihnea. Ne-au vorbit despre mai multe aspecte ale unei cariere în PR şi Advertising. Printre altele, colegii mei au pus veşnica problemă a scurt-circuitului dintre lipsa de experienţă a studentului şi cerinţele agenţiei care vrea juniori trecuţi prin câteva probe iniţiatice.

Ca de obicei, de la cei din agenţie a venit răspunsul: „uite, noi am reuşit, dacă îţi doreşti e imposibil să nu găseşti ceva”. Studenţii au venit şi ei cu aceeaşi placă obosită a lipsei unui loc de practică (guys, nu mi-o luaţi în nume de rău pentru că mă refer la studenţi în general).

N-o fi nici studentu’ aşa negru

Exceptând unele cazuri, problema se reduce la nivelul de interes al studentului. Numai că nu e nici chiar aşa rău cum se vede în agenţii. Pe lângă cei care vor salarii astronomice din prima, mai sunt şi cei care ar vrea să înveţe. Şi ei ar vrea să participe la un fel de şcoală de vară prelungită cu toată floarea cea vestită a domeniului şi să primească mură în gură diverse chestii, să li se ofere şansa să capete ceva experienţă şi să se poată angaja pe urmă.

Dar lumea asta e prea grăbită ca să accepte aşa ceva şi meseria se fură în mare parte. Iar la internshipuri sunt luaţi cei care au habar cât de cât de domeniu. Partea cu „mâncaţi advertising/pr pe pâine” mi s-a părut o concluzie foarte bună mai ales pentru acei colegi care anul trecut îmi spuneau că au venit la facultate să înveţe cu ce se mănâncă comunicarea fără să pară interesaţi de tot ce ţine de munca în plus.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Ce mai zice lumea.

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu