Într-o catedrală din Sibiu (dacă nu mă înşel) am găsit printre altele şi afişajul de mai jos. Sigur, nu arată foarte modern, dar prima dată m-am dus cu gândul la cursul valutar. Nu-i aşa că seamănă? :)) De fapt, am aflat că sunt versetele care se citeau la slujba din ziua respectivă…. or something. Anyway, nu era mai amuzant să fie cursul valutar pe bune? 😛
După excursia din weekendul trecut ar fi păcat să nu las impresiile pe larg.
Deşi călătoria a purtat titlul de „la Mediaş”, am colindat o bună parte din ţară. Am făcut prima oprire la Râmnicu Vâlcea şi am vizitat o biserică şi Mc-ul din localitate. Desigur, ambele obiective au stârnit un interes major (mai mult Mc-ul, sincer să fiu).
Mi-a plăcut oraşul, şi mai ales prezenţa mallului. Destul de curat, aranjat, dichisit dar destul de comunist pe alocuri (de altfel, cam aşa e peste tot în oraşele mai mici). Ah, şi să nu uit, oamenii foarte calzi. Neobişnuit de calzi pentru frigul de la 9 jumate şi pentru un oraş din Regat.
Sibiul e foarte tare. Cu toate astea, nu cred că mi-ar fi plăcut să studiez acolo (no offence, Miruna 😛 ). Mi se pare prea…. liniştit, prea… civilizat. Sincer să fiu, mă aşteptam la un wonderland dar n-a fost chiar aşa şi e normal pentru că altfel se muta toată lumea în Sibiu. Din păcate, fără faza de anul trecut cu „capitala europeana”, n-ar fi stat la fel de bine. Se văd cele câteva sute de milioane de euro băgate în oraş.
Am văzut destul de multe chestii în doar câteva ore (exceptând muzeul Brukenthal – da, ştiu, cel mai important) şi asta pentru că am avut parte de o organizare extraordinară. Şi când spun asta, vreau să zic că a fost puţin mai bine decât ‘perfect’. N-am văzut niciodată nişte oameni (care să nu-mi fie prieteni) şi care să facă o asemenea atmosferă. A fost pur şi simplu perfect. Chiar şi abaterile de la program erau parcă luate în calcul. Pe scurt: eu n-am mai văzut aşa o organizare. Ghizi care ştiau că venim, restaurante care ţineau mâncarea pe aragaz cât întârziam noi prin hoinăreli, torturi pentru sărbătorite. Nici măcar pe DN1 n-am prins aglomeraţie.
Ideea e că oraşele au fost cum au fost, dar atmosfera a fost mai mişto decât în familie sau între prieteni. Omogenizare pe loc.
Mai multe poze aici.
Şi referitor la ce spuneam acum câteva săptămâni, astea sunt doar nişte poze, nu artă or something.. Un fel de: ia uite ce-am văzut pe acolo 😛
Da, da, voi rautaciosilor, veti spune ca oricum sunt inutil. Doar ca acum, sunt in perioada inutila a lunii (ca sa-l citez pe prietenul dan), in care n-am net.
Nu stiu inca daca o sa fac scandal la rds sau daca o sa platesc niste facturi restante (habar n-am care e situatia). Ideea e ca momentan n-am net si trebuie sa rezolv problema rapid.
Ce-i drept, m-am obisnuit in weekend sa fiu mai mult offline asa ca o seara n-oi muri de foame si de sete.
Pana atunci ma delectez cu un film, o fifa, o atentie, o maslina.
Ah, da, si era sa uit: am inceput sa activez pe twitter. Ma gasiti pe /hoinaru si ma urmariti pe butonul de follow. Happy posting.
Pe cat mai curand.
Am o problemă.
Şi îmi dau seama de ea pentru că în ultima vreme am ajuns să comunic cu prietenii mei exclusiv prin bloguri. Cine are blog sau comentează la mine pe blog, are parte de atenţie, restul nu. Şi am ajuns să identific oamenii după bloguri. Şi lucrurile mi se pare că se învârt în jurul agendei zilnice şi a poantelor din feedreader. Am ajuns cu greu la zi cu blogurile personale. Mai e folderu cu feeduri de advertising. Se cere deci un netbook. Doar că nu m-am hotărât ce model.
Şi am 1000 de chestii de zis şi prea puţin timp.
Şi încă mă gândesc dacă ar trebui să devin activ pe twitter sau nu.
Şi aş vrea să modific tematica blogului şi layotul dar momentan nu am creionat ceva coerent.
Ideea e că bate vântul schimbării şi mă prinde comentându-le pe blog prietenilor în loc să ies cu ei la un suc.
Cum ziceam şi la locale, se împarte electoratul în vreo două categorii care urmează câte un trend. Pe de-o parte sunt cei cu ‘votează’ şi pe de alta sunt ăia cu ‘nu vota, frate’. Nu-i înţeleg. Lansez următorul trend: lasă-mă în pace, că nu-mi pasă dacă votezi sau nu.
Sunt o grămadă de oameni care se trezesc mereu la alegeri să facă acest comentariu, devenit lait-motiv: frate eu nu votez. Îl întrebi de ştirile protv, el îţi zice că nu votează.
Ce-i drept, decât să îndemnăm la vot ca Luminiţa Anghel, mai bine nu.
Nu ştiu dacă votez, n-o să mă convingă nimeni să o fac sau nu, aşa că nu vă obosiţi. Hai să facem un efort să gândim singuri.
Gândindu-mă la ce-o să mai postez pe blog, strategia pe termen lung, poziţionare and shit like that, am oprit la Mc. Acolo, apărut ca prin minune, sistemul nou de McDrive. Te duci, vorbeşti undeva şi după ce tânărul de la microfon anunţă toată parcarea că tu vrei o porţie de nouă nuggets, un puişor si un cartof mare, plăteşti la fostul loc de comandă si ridici pe urmă produsul.
Numai că au fost atât de inteligenţi cei de la Mc încât trecerea asta s-a făcut just like that. Nu tu un anunţ ceva. Şi bineînţeles că ăia care trec din an în Paşti, nu ştiu şi tre să dea înapoi şi tu tre să dai pentru că erai în spatele lui şi n-are prostu loc şi ăla din spatele tău nu înţelege şi tot aşa. Nu era mai simplu să pună un afiş, ceva?
Update: au pus o tanti care stă în frig şi dă directive.
După ce PD-L a ieşit pe piaţă cu un slogan interesant, iată că vine răspunsul celor de la PSD. Nota 9 pentru idee, nota 10 pentru media placement (au început să le pună fix la Cotroceni, vis-a-vis de palat).
Iată OOHul de la PD-L:
Şi răspunsul de la PSD:
Să vedem acum ce răspunde PDL. Dacă răspunde.
LE: Foarte slaba reactia celor de la PD-L. Un sticker cu mesajul PSD: Furam tot, aluzie la mesajul furat. Se putea MULT mai bine.
Semnul se citeşte în felul următor: Înainte, Braşov rupea. Probabil că, după un timp, oamenii din Sighişoara au devenit mai rezervaţi în ceea ce priveşte Braşovul.
Am strâns subiecte pentru 100 de posturi în două zile de excursie, dar o să sintetizez puţin şi pe urmă o iau pe oraşe, post cu post:
M-am întors aseară târziu după două zile foarte obositoare şi încărcate. N-am apucat să postez nimic pe drum pentru că nu prea a fost timp. Am văzut Râmnicu Vâlcea, Sibiul, Biertanul, Sighişoara, Mediaşul, Braşovul şi… cam atât 😛
Am dormit vreo 6 ore din 60 şi în rest am vizitat. O să revin cu poze, impresii, comentarii. Momentan citesc zecile de posturi din feedreader.
Noi, oamenii de comunicare.
Analizând campania din State şi comparând-o cu cea de la noi din ţară consider că oamenii de comunicare sunt vinovaţi. De ce? Pentru că în fond, bani se bagă şi aici şi acolo; armate de oameni lucrează la campanie şi aici şi acolo.
Cu toate astea, la ei, rezultatul final este ăsta:
La noi, revoluţia portocalie a strâns o mână de ameţiţi care sărbătoreau la universitate.
Sigur, e foarte simplu să ne gândim că americanii sunt proşti şi prin urmare, mai uşor de manipulat. Sunt de părere că PRiştii lor sunt mai buni, şi nu oamenii mai proşti. Nici n-are sens să întreb dacă e vreun politician pentru care ar ieşi atâţia isterici în stradă. Nu există. Şi sunt sigur că nu e mare lucru nici de capul lui Obama. Dacă ne întoarcem în timp, veţi vedea că aceeaşi isterie a fost si cu Bush. Şi acum ştim toţi de ce e în stare Bush. Şi cu toate astea, oamenii ăia speră. Văd în candidatul lor un om capabil să le schimbe vieţile.
Printre altele, diferenţa între campania lor şi campania noastră e că ei reuşesc să creeze o imagine indiferent de cât de mult se străduieşte adversarul să o distrugă. La ei se dă mai puţin la gioale şi se zâmbeşte mai mult. Pentru că oamenii mei trebuie să-mi facă mai mult bine decât pot oamenii tăi să-mi facă rău. La noi, dacă ceilalţi au 10%, înseamnă că noi cu 11 am câştigat, nu?
La locale, Naumovici se plângea că trebuia să câştige. Ce-i drept, campania a ieşit din peisajul monoton, dar candidatul a fost unul foarte slab. Până n-o să câştige cineva pe o campanie extrem de bună, n-o să existe concurenţă şi la fel ca în publicitate, agenţiei nu-i vor fi solicitate anumite chestii.
Şi dacă tot se plângea bossul 23 că n-a avut reach pe Antene, mă întreb dacă merită să facem un studiu de caz pe votanţii ăştia speciali. Ăştia care vor emisiuni plictisitoare şi votează după cât de prezent e politicianu la tv.
În afară de 3 clipuri pe youtube, campania înseamnă afişe (plătite cu preţul sănătăţii de unii oameni de campanie). Nu-i aşa că putem mai mult? Chiar ne-am plictisit de bloguri prăfuite. Vrem interacţiune, virale, viaţă. Vrem să ne păcăliţi, nu să vă votăm pur şi simplu!
