abonamente

IN Web

Mi se pare incredibil în ce glob de sticlă trăiesc oamenii care iau deciziile la Meta. Facebook e în picaj liber în ceea ce priveşte reachul, iar chestia asta are două consecinţe. Pe de-o parte brandurile nu mai obţin afişări gratuite deşi au investit masiv timp şi bani pentru a crea comunităţi cât mai mari. Pe de altă parte nici publicul nu mai obţine nimic dintr-un Like sau Follow. Efectiv ajungi să dai click pe butoanele alea degeaba. Ceea ce se traduce şi printr-o încetinire pronunţată a creşterilor pe metricele de fani/followeri.

Şi cum ar putea să ajungă postările la cei care dau follow, dacă newsfeedul din aplicaţie este plin de „Suggested post”? Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Sunt convins că știrea asta cu BMW care oferă abonamente pentru ”serviciul” de încălzire a scaunelor a făcut deja înconjurul lumii. Ideea nu e nouă, am mai auzit niște zvonuri legate de Tesla, care plănuiau ceva similar. Nu știu dacă au implementat între timp, dar presupun că multe companii se gândesc la asta.

Dacă plătim abonament pentru filme, pentru muzică, pentru alte chestii pe care le consumăm, dacă avem tot mai multe companii de Software as a Service, de ce nu s-ar extinde conceptul ăsta și spre alte domenii? S-a mai vorbit despre Life as a Service, nu sunt primul care articulează ideea, dacă dați un search pe Google veți găsi articole despre acest concept care mi-a venit în cap când am văzut știrea cu BMW. Citeşte tot articolul

IN Web

Ieri am văzut primul cont urmărit care a introdus abonamente plătite pentru conţinut. E vorba de opţiunea de abonare anunţată la începutul anului, un fel de OnlyFans sau Patreon integrat direct cu Instagram.

Plata se face direct prin Google Play, ceea ce înseamnă că din suma pe care o plătesc utilizatorii mai ajunge destul de puţin la creator. Un comision e oprit de Google, apoi alt comision e oprit de Meta (compania care deţine Instagram). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Mi-a atras atenţia o informaţie dintr-un articol legat de Radu Georgescu şi eşecul proiectului Gecad Ventures.

Mi-am cleaned up (făcut curățenie, n.r.) tot: echi­­pă, model de business, spa­țiu, ma­­­­șini, abonamente.“ Și măr­­tu­­ri­­seș­­te că, înainte de cu­­ră­­țe­­nia generală, avea în jur de 100 de abonamente personale sau profesionale. După un timp s-a reabonat din nou la serviciile care îi erau indispen­­sabile. Spune că s-a întors la Spotify și la YouTube Music, dar adaugă că poate să trăiască foarte bine fără varianta premium a LinkedIn. 

M-a făcut să mă gândesc câte abonamente lunare am eu, dincolo de chestiile clasice: curent, cablu tv (aici am RDS şi Telekom, dar voi renunţa la cel din urmă). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am renunţat la unul dintre abonamente şi am trecut pe cartelă acum un an şi ceva. De-atunci am rămas pe cartelă şi am plătit în fiecare lună 5 euro pentru 3000 de minute şi SMSuri în reţea plus vreo 100 sau 150 de minute şi SMSuri naţionale. Excelentă situaţie din punctul meu de vedere. Doar că în ultimele luni băieţii de la dealerul la care îmi încarc cartela au început să fie foarte preocupaţi de cartelele astea. Absolut de fiecare dată încearcă să-mi ofere abonamente cu mai multe minute.

– Sunteţi mulţumit de servicii? N-aţi dori o altă ofertă? Uitaţi, am aici o ofertă cu mai multe minute la doar 35 de lei…

Foarte simpatic, doar că eu plătesc vreo 28 de lei pe lună pentru un telefon care e secundar. De ce aş vrea mai mult? Ah, e nasol să ai cartele şi să nu mai consume lumea pe lângă abonament? Încasai mai mult pe vremuri şi ţi-ai dat seama că abonamentele sunt mai valoroase decât orice cartelă? Păţăşti!

Presupun că vânzătorii vor deveni tot mai agresivi cu ofertele astea. După Maximia şi celelalte zeci de oferte pe cartelă, s-au prins băieţii că abonaţii sunt mai valoroşi. Şi că degeaba ai multe milioane de cartele dacă oamenii nu le încarcă.

Ultima oară când am fost să încarc tipul încerca să-mi explice că ceea ce am eu e „practic tot un abonament”, că plătesc lună de lună. Ceea ce teoretic e corect. Doar că nu.

IN Muzici

Ediţia cu numărul XXI a Festivalului Internaţional George Enescu are loc în acest an între 1 şi 28 septembrie. Vor fi zeci de concerte în Bucureşti, dar şi câteva prin ţară – o premieră pentru festivalul Enescu (sper să nu mă înşel). Vor avea loc concerte în Timişoara, Arad, Sibiu, Braşov, Oradea şi Bacău. Calendarul concertelor din provincie aici.

Abonamentele s-au pus în vânzare azi, urmând ca biletele să fie puse în vânzare pe 15 aprilie. Aveţi grijă, e bătaie mare (mai ales pe bilete). Eu mi-am adus aminte de bilete abia în luna mai acum 2 ani şi n-am mai prins pentru spectacolul pe care aş fi vrut să-l văd.

Preţul abonamentelor porneşte de la 150 de lei şi ajunge la 1500 de lei (deşi, sincer să fiu, nu ştiu cine dă 1500 de lei pentru 29 de concerte, cine poate să vadă zi de zi câte un concert de muzică clasică).

Abonamentele pentru studenţi şi pensionari sunt 300 de lei, dar deja s-au dat. Toate celelalte abonamente disponibile sunt aici.

Meniu