amintiri

IN Casual stuff

scoala_centrala

Am fost zilele trecute cu ceva treabă prin Şcoala Centrală. M-am deprimat puţin când mi-am dat seama că au trecut 8 ani de când am terminat liceul, dar pe urmă mi-a trecut. Nu cred că aş mai vrea să fiu în liceu, s-au schimbat multe lucruri. Şi să ne înţelegem, Şcoala Centrală era unul din locurile alea în care treceau anii cu zecile fără să se schimbe ceva. Locul ăla apare în poza ca ilustraţie pentru termenul „conservator”.

Pentru nostalgicii care au învăţat la finalul anilor ’90 – începutul anilor 2000 şi n-au mai reuşit să ajungă pe acolo, iată un scurt update:

– după renovare, nu mai există sală de sport; sala din interiorul liceului a fost transformată înapoi în 2 săli de clasă cu planul de a se construi o sală de sport în spatele uscătorului – a rămas doar planul
– nu mai există butic în liceu, copiii au voie să meargă la Mega Image-ul de vis-a-vis de Biserica Icoanei
– la renovare s-au deschis sălile de la subsol, sunt vreo 6 săli în plus
– odată cu sălile noi s-a mai relaxat programul, nu mai există orar de iarnă şi vară
– au dispărut dulapurile de pe holuri, acum fiecare clasă are dulapurile ei
– în spatele uscătoriei e un mare şantier, nu mai există terenul mic de fotbal, nu se mai fumează acolo
– gangul a fost înălţat, nu se mai poate trece cu maşina; s-a pus o poartă care acum e închisă
– în curte se ajunge doar pe uşile de la P6-P7 şi P8-P9, n-am înţeles exact de ce, probabil ca să-i separe pe prichindeii de la semi-internat Citeşte tot articolul

Experienţa

question_answer0
IN Casual stuff

DSC_1015

CPM, CPC, CTR, lead, ROI, clicks, impressions, reach, viewership, membership, ownership. Nişte cifre în exceluri. Dincolo de asta rămân experienţele rezultate în urma campaniilor. Am mai spus-o, important e să oferi aceste experienţe pentru că ele vor da naştere amintirilor.

Şi mi-a revenit în cap ideea asta azi, la o masă de vreo 15 persoane care împărţeau o mulţime de amintiri.

IN Casual stuff

La începutul anilor ’90, imediat după Revoluţie, toată lumea începea un business. Cred că era ilegal să nu-ţi faci SRL pe vremea aia. Pur şi simplu trebuia să te simţi afacerist imediat după Revoluţie, era ca jocul la Loto. Puneai şi tu un bilet.

Şi pentru că ai mei nu se puteau lăsa mai prejos, au avut afaceri. Prin ’91-’92, tata s-a apucat de făcut poze. Avea nişte aparate bunicele la vremea aia, şi-a luat aparat de mărit, tăvi, substanţe şi hârtie şi s-a apucat de pozat şi developat în baie. Ba chiar şi-a închiriat şi un „sediu” în uscătoria de la scara 4 a blocului în care stăm şi care avea ceva vedere la stradă (caut poza prin casă şi revin). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Cand am vazut bannerul asta mi-am amintit de noptile pierdute petrecute pe skype alaturi de niste prieteni (reteaua netjunkie si pinkISH).

Timp de cateva luni viata de noapte gravita in jurul unor discutii aprinse care de obicei ma faceau sa adorm. De fapt, fie ca erau sau nu interesante discutiile, tot adormeam. Din cauza programului incarcat, fireste. Eram atat de prinsi de discutie incat singurele intreruperi erau scurte si fiziologice. Se manca la computer, se bea la computer, se faceau temele la computer. Se dormea la computer :-”  Sau in pat pentru cei care aveau fir mai lung. Recordul absolut a fost de 16 ore si ceva fara intrerupere. Timp in care oameni au plecat si au venit.

Intre timp, noi am crescut, ne-am facut mari, Laura a graduat si Dan si-a gasit un job. Din pacate, unii oameni nu se schimba.

IN Casual stuff, Caterinci

Nu putea sa vina intaia zi de scoala fara sa-mi amintesc ceva de sezon.

Am facut multe tampenii in liceu si toate debutau en-fanfare pe 15 septembrie. In clasa a 10a, cand ne-am prins cu ce se mananca liceul, ne-am infiltrat la deschidere printre niste boboci entuziasti. Am facut cunostiinta, am intrat in clasa, ne-am asezat in banci… etc. etc. Pana la urma ne-a observat diriginta (care era si profa noastra de engleza) si ne-a dat afara.

Anul urmator – aceeasi chestie. Nu mai stiu cum s-a terminat… Oricum, abia astept sa inceapa facultatea. Ard de nerabdare sa pun intrebarea magica: ‘esti boboc?’

IN Casual stuff

Desenele incepeau cu noaptea-n cap. La 7 sau cel tarziu 8 ne trezeam (cel putin eu) ca sa vedem desenele de calitate (nu stiu cine era tampitu care le punea asa devreme, si de ce avea el impresia ca cei mici se trezesc la ora aia). La 9 incepeau Flipper si Lassie (asta acum mult timp) si pe urma chestiile mai nasoale, Abracadabra (nu eram fan) si mai tarziu Pokemon. Dupa asta, erau niste seriale pentru adolescenti, dar nu-mi mai amintesc exact ce pentru ca nu ma uitam. Si se strica tot cand apareau ProMotor, Profetii despre trecut si alte emisiuni de genu asta.

Era momentul in care trebuia sa te ridici din pat si sa faci ceva. Micul dejun si pe urma fie teme (imi faceam temele pentru toata saptamana) fie curatenie prin casa (a se citi: ordine in camera si in special pe birou).

Acum, pustii nu se mai trezesc la 7 pentru ca oricum au DVDrip desenele preferate si se uita cand vor. Se trezesc la 10-11 pentru ca au stat noaptea sa se uite la OTV. Nu mai asteapta emisiunile de dimineata, se baga la un chat pe mess. Si pe urma  nu-si mai fac temele ca mai au putin si trec de ultimu nivel la jocul favorit si oricum o sa scoata niste referate de pe net sa le duca.

Blonda are in ultima vreme posturi pline de ‘istorie’. Si odata cu ea, mi-am amintit o gramada de chestii.

De la serialele „de cand eram mici”, la guma turbo, tampeniile mai recente din liceu, fotbalul din spatele blocului, garajele pe care ne urcam doar ‘asa ca chestie’, la stâlpul hornului unde lega mama o ?far? cu motocei la cap?t, de cr?pau mâ?ele jucându-se cu ei  woow… wait a minute…. asta parca e din alt film.

Ma ia doru de chestiile din trecut. Si brusc imi amintesc: stai asa, n-am nici 20 de ani impliniti. WTF? Ori am ajuns niste ramoliti consumati de societatea asta in care viata este viteza si noi expiram din ce in ce mai rapid neputand sa tinem pasul cu moda, ori nu mai e nimic bun pe lumea asta.

Peste 10 ani pustii care acum invata sa scrie (cu pixul, ca la Mac stiu de mult) isi vor aminti… ce?

„Da ba, mai tii minte ce tare a fost cand era Dansez pentru tine la ProTv si cum stateam noaptea sa vedem primele episoade din „Crima din Primaverii” pe Otv?”

Am ajuns la concluzia ca n-am fi asa nostalgici daca nu ar fi numai lucruri proaste in jur. What to do, what to do? Nimic. Sa incercam doar sa ne pastram cat mai bine amintirile. Cu ele ramanem.

Meniu