Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

branded

Revoluţia magazinelor din cartier

nov. 18, 2013

Când au apărut supermarketurile şi magazinele en gross, ţin minte că în fiecare duminică era zi de cumpărături. Luam nişte sacoşe rezistente şi plecam cu ai mei la câţiva kilometri distanţă după mâncare şi tot felul de alte consumabile. Era pe la mijlocul anilor ’90 şi buticurile erau la fiecare colţ de stradă, însă cele mai multe aveau un adaos comercial foarte mare şi produse proaste. Ne-am refugiat la „super” şi „hiper” marketuri de brand, unde exista garanţia calităţii la nişte preţuri mult mai mici, premieră absolută pentru consumatorul român.

Ani la rând am cumpărat de la magazinele mari, care prin Bucureşti s-au tot înmulţit şi au ajuns până în mijlocul oraşului. Nu cred că mai e zonă prin capitală care să nu aibă la cel mult 10 minute distanţă un magazin mare de brand. Eu ajunsesem să fac de la hipermarket chiar şi cele mai mici cumpărături, fie că era vorba de o cutie cu lapte, o sticlă cu apă sau pâine. Preferam să mă urc în maşină, să merg 5 minute, să parchez şi să intru în magazin decât să cumpăr ceva de la chioşcurile de cartier care îmi inspirau tot mai puţină încredere. Citeşte tot articolul

Da, Iubesc România!

nov. 1, 2013

IN Casual stuff

Pentru că nu mai plecasem de mult timp prin ţară cu maşina, am găsit o nouă ocazie să adun kilometri la volan. De data asta plec să fac cea mai mare declaraţie de iubire pentru România, în cadrul unei campanii Petrom. Dacă acum 2 ani am făcut nişte mii de kilometri descoperind locuri mişto din ţara asta, de data asta ne plimbăm pe hartă pe diferite trasee şi formăm o mare inimă + ROMÂNIA. Harta e disponibilă aici şi puteţi vedea în timp real unde a ajuns echipa Iubesc România (îmi tot vine să scriu Redescoperă 🙂 ).

Ieri a plecat la drum RăzvanBB, care va face toată inima la volanul unui Logan. Urmează Adi Mihălţianu cu RO, eu şi Doru cu MÂ şi, last but not least, Nebuloasa cu NIA. Mă aştept deja la o grămadă de poveşti mişto, mai ales că pe parcursul traseului ni se va alătura şi domnul Titi Aur, deocamdată merge alături de Răzvan domnul Adrian Berghea, copilot al lui Titi Aur ani buni. În total 4627 de kilometri, 24 de staţii Petrom în care va opri caravana şi sute de standuri cu produse româneşti în toate benzinăriile Petrom. Plus cele 65 de Dacii Logan care se dau zilnic la concurs. Citeşte tot articolul

E vremea pentru #surprizeasamblate

oct. 18, 2013

IN Casual stuff

Cel mai mişto cadou pe care putea cineva să mi-l facă în copilărie era un Kinder Surprise. Nu numai că era combinaţia perfectă între dulciuri şi jucării, dar aveam şi emoţia aia dinainte de a deschide ambalajul şi a afla ce se ascunde înăuntru. Şi pentru că am moştenit din familie pasiunea pentru meştereli, speram de fiecare dată să fie ceva de asamblat, eventual cu instrucţiuni cât mai ample.

O jucărie care necesita asamblare însemna automat dublarea simpatiei pentru cel care îmi cumpărase Kinderul.

Surprizele care se asamblau cel mai greu ţin minte că erau cele cu abţibilduri pe care trebuia să le potriveşti la fix, iar victoriile se dovedeau a fi nepreţuite când reuşeam să mă descurc fără ajutor.

Când a reapărut originalul Kinder Surprise, prin facultate, mă obişnuisem să-mi cumpăr câte unul pe săptămână, cred că e momentul să reiau obiceiul.
Deunăzi am asamblat un Strumf şi m-a cuprins o nostalgie cu aer distractiv. Asamblarea n-a fost tocmai una obişnuita şi a cauzat o grămadă de rasete şi comentarii. Un Strumf stătea dezmembrat pe doua tricouri Kinder Surprise şi i-am dat o mână de ajutor. Ne-am îmbrăcat cu ele şi am început să aruncăm cu glume până a ieşit ce se vede-n poza de mai jos.

Citeşte tot articolul

Aşteptăm fereastra inteligentă

iul. 26, 2013

IN Casual stuff

Dacă să aleg cele 3 favorite personale din semifinala Electrolux Design Lab 2013 a fost dificil, să rămân cu un singur favorit e aproape imposibil. Interesantă e şi bucătăria 2D, îmi place foarte mult şi peretele care respiră. Prima nu ştiu cât de fezabilă e, a doua pare mult mai aproape de „producţie” dar cred că va fi foarte scumpă. Aşa că am ales o idee mişto pe care sper să o şi văd implementată în următorii 10 ani.

Sper ca anul acesta proiectul Atem să câştige, sau măcar să aibă un loc pe podium. Fereastra asta cu membrană inteligentă ar putea aduce o grămadă de beneficii. Eu sunt fan al încăperilor cu lumină difuză, mai ales în timpul unei zile foarte însorite. Şi o bună perioadă de timp am fost trezit de o rază de lumină care îmi pica fix pe ochi în fiecare dimineaţă. Aşa că proiectul Atem e mai mult decât binevenit. Citeşte tot articolul

Concurs Electrolux Design Lab

iul. 18, 2013

IN Casual stuff

Revin cu detalii despre Electrolux Design Lab, competiţie despre care v-am mai povestit, şi cu un concurs pentru voi.

După cum aţi văzut, Electrolux a intrat foarte puternic în social media şi chiar are ce să comunice. Fiind o companie cu o grămadă de divizii poate desfăşura proiecte în mai multe direcţii, asta pe lângă Design Lab-ul pe care îl face anual şi care nu doar promovează brandul ci şi găseşte tinere talente şi idei pentru noi produse. Citeşte tot articolul

Perseverenţă

iul. 15, 2013

IN Casual stuff

Săptămâna trecută s-au decernat premiile în cadrul concursului „Chain Reaction” de care v-am povestit aici. Câştigătorii marelui premiu au fost favoriţii mei, echipa de la liceul bucureştean Grigore Moisil. Proiectul lor a fost, fără îndoială, cel mai bun dintre toate, puteţi să-l vedeţi mai jos. Citeşte tot articolul

Laboratorul viitorului

iul. 10, 2013

IN Casual stuff

Fără îndoială, Electrolux este compania cu cel mai complex program de descoperire a inovaţiei în design. Am descoperit Electrolux Design Lab anul trecut odată cu farfuria SF proiectată de Iulian Caraulani, un român stabilit în Marea Britanie care a ajuns cu proiectul lui până în finală. Mi se pare fascinant câţi tineri designeri talentaţi reuşeşte să mobilizeze Electrolux în cadrul acestei competiţii (ajunsă deja la ediţia a 11-a). Vorbim de o competiţie dedicată exclusiv studenţilor, care se desfăşoară pe parcursul a 8 luni şi care se încheie cu un premiu de 5000 de euro + un stagiu plătit timp de 6 luni în cadrul companiei.

Practic, Design Lab e un fel de head hunting pentru tinerele talente, proces transformat într-o competiţie inspiraţională. În momentul de faţă are loc etapa semifinalelor, iar pe listă au rămas 20 de proiecte din 19 ţări (China are 2 semifinalişti). Le-am studiat cu atenţie, unele sunt absolut fabuloase, de exemplu peretele care „respiră” – cel din imaginea de mai sus. Sau, mai exact, care permite o filtrare a aerului. Citeşte tot articolul

La cercul de fizică

mai 28, 2013

IN Casual stuff

În gimnaziu am avut o profesoară foarte mişto la fizică. Doamna Stănescu nu numai că ne făcea să învăţăm cu drag fizică, dar reuşea să ne convingă să rămânem mai mult la şcoală. Când eram prin clasa a 6-a a înfiinţat un cerc de fizică care se ţinea de două ori pe săptămână, după ore şi la care rămâneau uneori vreo 30-40 de elevi. Ce-i drept, unii băieţi de la alte clase rămâneau ca să se bage în seamă cu fetele noastre frumoase şi olimpice (uneori şi eu tot de-asta rămâneam, recunosc).

Am făcut tot felul de concursuri în perioada aia, am luat şi menţiune la olimpiada pe Municipiu. Până în clasa a 8-a, când s-a hotărât că orele acelea se pot „investi” mai bine în meditaţii la matematică, fizica a reprezentat materia principală. Făceam teme suplimentare, experimente de tot felul în laboratorul de fizică, sute de probleme. Primeam tot felul de recompense pentru fiecare mică performanţă, media era în general 10 cu felicitări, lucrurile mergeau ca pe roate şi totul se învârtea în jurul fizicii. O singură dată am uitat să învăţ la o lucrare şi m-am trezit cu un 8. Şi pentru că mai aveam un 9, nu-mi mai ieşea media. Citeşte tot articolul

Amintiri din câmpul muncii

apr. 25, 2013

IN Casual stuff

Habar n-am ce vă amintiţi voi de la primul job, dar amintirea mea e legată de pizza. Aveam 18 ani, mă angajasem de puţin timp ca director într-o firmă în care făceam de toate şi savuram primele zile în câmpul muncii. Şi chiar în prima sâmbătă lucrată vreodată (aveau să urmeze destule) ştiu că am ajuns la birou şi am găsit în uşă un plic ce conţinea un magnet şi un pliant cu PHD. Pentru că nu mai comandasem niciodată mâncare la birou, am pus mâna pe telefonul de firmă şi am sunat.

Era destul de devreme, nu-mi era foame deloc, dar trebuia să marchez cumva intrarea în câmpul muncii. Era aprilie 2008 şi ţin minte că pizza aia a fost cea mai bună pe care am mâncat-o vreodată, probabil pentru că ingredientul secret era satisfacţia personală. I-am făcut şi poză, să rămână pentru posteritate. Citeşte tot articolul