bucuresti

IN Casual stuff

Chiar dacă toată lumea şi-a închis prăvălia şi s-a cărat acasă, eu rămân pe aici, cu riscul de a părea un dependent de internet. Cârnaţii sunt gata, sarmalele mai trebuie doar să fie puse pe foc, cadourile sunt cumpărate. Aşa că nu-mi rămâne decât să o ard pe net, să citesc şi să mă uit la filme ca parte din dezavantajele vieţii de bucureştean. Noi n-avem unde să ne ducem acasă de sărbători, putem cel mult să facem o vizită rudelor de prin oraş. Şi părinţii noştri nu mai pornesc sărbătoarea când ajungem acasă, pentru că oricum ne văd cel puţin săptămânal, dacă nu în fiecare zi.

Iar pentru bucureşteni „I’m driving home for Christmas” ţine fix 3 minute, eventual puţin mai mult dacă prindem 2 semafoare consecutive. Şi pentru asta îi invidiez pe provinciali. Puţin, nu mult 😛

IN Caterinci

Într-un bloc oarecare dintr-un cartier bucureştean s-a oprit la un moment dat căldura. Locuitorii, prea grăbiţi să-şi facă cumpărăturile de Crăciun, au aşteptat ca problema să se rezolve de la sine.

După vreo săptămână, cineva s-a gândit totuşi să-l întrebe pe administrator care e problema. Administratorul, mirat, a vorbit cu instalatorul blocului şi i-a semnalat problema. Instalatorul, la fel de mirat, a mers la subsol şi a reparat.

De ce n-au reparat mai devreme defecţiunea? Pentru că atât administratorul, cât şi instalatorul aveau centrală termică proprie şi nu ştiau că nu e căldură în bloc.

IN Casual stuff

Am ajuns la concluzia că e foarte ieftin un spaţiu în centrul oraşului. Dacă n-ar fi, nu văd de ce ar închiria lumea acolo. Pentru că oricum nu trece nimeni pe jos, nu intră nimeni în magazinele alea. Sunt o grămadă de magazine pe Calea Victoriei și Magheru în care n-am văzut pe nimeni, niciodată.

Sigur, ne luăm magazin acolo pentru a face o declaraţie (un statement). Noi putem, noi suntem un brand mare. Şi când închidem magazinul după 2 luni tot un brand mare suntem? Încă nu s-a prins lumea că nu e vad bun pe Calea Victoriei? Nu, nimeni nu trece pe acolo. Voi aţi văzut cât sunt trotuarele?

IN Casual stuff

Dacă tot s-a dat legea privind eutanasierea câinilor comunitari, ne putem concentra pe chestii mai importante.

Până atunci, iubitorii de animale vor protesta şi vor încerca să facă tot posibilul să salveze viaţa „bietelor animale”. Ăştia care comentează, deşi sunt mari iubitori de animale, au dezvoltat un nou obicei: se plimbă noaptea cu resturi de mâncare, în special oase, pe care le lasă cât mai departe de blocul lor. Am surprins vreo 3-4 cetăţeni încercând să lase mâncare de-asta lângă scara blocului meu. Uneori găseşti doar resturi, alteori e doar mâncarea, pregătită pentru câini. În lipsă de oase, găseşti şi câte o grămăjoară de Pedigree.

Ne plac animalele, nu vrem să fie omorâte, dar să nu fie la noi la bloc, pentru că ne vin seara copiii acasă şi nu vrem să stea cu frica-n sân. Să se strângă la blocurile altora. Cam asta e mentalitatea. Cel puţin în Bucureşti.

La câteva sute de km distanţă nu prea vezi câini vagabonzi. Eram la plimbare prin Alba Iulia şi la un moment dat l-am întrebat pe cel mai celebru blogger din localitate unde sunt câinii comunitari. Mi-a zis că la ei nu e ca la Bucureşti.

 

Pelerinaj

question_answer0
IN Caterinci

După cum vedeţi, zeci de credincioşi s-au adunat la Centrul de înfrumuseţare şi slăbit – Silhouette. Or fi fost ceva moaşte?

IN Masini

Pentru că circul prin oraş noaptea, dau de radare şi controale ale poliţiei rutiere din Bucureşti. Deja m-am obişnuit cu zonele de ciupeală, aşa că fac o listă pentru toţi cei care locuiesc prin zonă:

O poziţie clasică, pe care o ştie toată lumea de ani buni, e pe Şoseaua Viturţii, după terenurile de fotbal din parcul Crângaşi. Băieţii stau acolo cu radarul, tu porneşti de la Crângaşi, dai blană până la podul Ciurel şi la Lukoil te trag pe dreapta. Limita e 60 acolo, mare atenţie. Dacă vedeţi taximetriştii că merg încet, ştiu ei ceva.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Dacă aş avea 50-60-70 de mii de euro, mi-aş căuta un apartament în Drumul Taberei. Acum, cât încă sunt preţurile jos. În 2015 cică se dă în folosinţă metroul pe tronsonul Drumul Taberei – Eroilor. Şi atunci se va rezolva singura problemă a cartierului. Liniştit, aerisit, poate la un moment dat se întâmplă ceva şi cu parcul ăla.

Ah, şi vedeţi că se modifică ceva la zona Răzoare.

IN Casual stuff

Countryside

Tot mai multă lume se mută la vilă prin apropierea oraşului. Celebra casă pe pământ cu plata pe lună. Mai exact, la cum au crescut dobânzile, cu plata de două ori pe lună.

În afară de cei deştepţi care au prins locuri în apropierea oraşului, restul oamenilor cu pretenţii de moşieri s-au dus pe unde au găsit mai ieftin. De obicei, departe de oraş. Şi pe măsură ce casele s-au înmulţit, distanţele au crescut. Astfel că nişte vecini au ajuns să se mute la 30 de km depărtare. 30 de km! Din fericire nu mai sunt chiar la prima tinereţe aşa că, în afară de locul de muncă, n-au legături mari cu oraşul.

Eu, băiat de Bucureşti, nu m-aş muta nici în ruptul capului într-o viluţă d’asta de la capătul celălalt al lumii. Cum să nu ies rapid la o shaorma? Cum să nu pun la cale un fotbal pe nepusă masă? Şi mai ales… cum să fac o oră numai până în oraş?

Mirajul de a fi ‘ţăran’ i-a făcut pe mulţi să-şi vândă casele din oraş pentru a cumpăra o palmă de pământ prin te-miri-ce colţ de sat ilfovean. Şi din bucureşteni chinuiţi de problemele oraşului au devenit nişte navetişti nostalgici. Sfatul casei: rămaneţi în oraş, că infrastructura noastră nu permite aventuri rurale.

Foto: Steve Webb

IN Gânduri de zi cu zi

Inainte de revolutie oamenii aveau anumite retineri cand venea vorba de interactiuni cu venicii de bloc. Nimeni nu ar fi vrut sa se trezeasca cu un informator in casa. Erau totusi prietenii trainice intre vecini. Dupa revolutie (ai mei erau in bloc de putin timp) lucrurile au fost dubioase. Atmosfera de ‘fiecare pentru el’ se simtea din plin dar, cu timpul, au inceput sa socializeze cu diversi vecini. Ba chiar s-au legat si prietenii care au avut ca rezultat nopti pierdute la cafele si seminte.

Nu erau bani, se gasea rar o caseta VHS buna, se inchiria la greu. Imi aduc aminte cum am vazut Lion King la vecinii de la 2 cu o tipa care acum e Miss prin Australia. Treptat, lucrurile s-au schimbat, familia respectiva si-a deschis o afacere si a inceput sa frecventeze alte ‘cercuri’. Pe urma s-au si mutat. Au urmat alte interactiuni cu diversi vecini.

In ultimii ani situatia e foarte…. ‘europeana’. Ne-am instrainat unii de altii. ‘Buna ziua’ – ‘buna ziua’ si atat. Ne grabim sa ajungem in apartament sau sa iesim din bloc, ne grabim sa nu intarziem la intalnirea cu prietenii din Titan, Colentina sau alte cartiere ‘de peste mari si tari’. Nu mai stam la dis cutii cu oamenii cu care convietuim pentru ca n-avem timp de toate prostiile. Oamenii nu s-au schimbat foarte mult, sunt tot aia din’92 -’93 insa noi ne-am schimbat ireversibil. Suntem mai europeni.

Parcare cuplata.

question_answer0
IN Casual stuff

Dupa cum anuntam si aici, la mall vitan s-a bagat un sistem de taxare pentru parcare. In marinimia lor, cei de la Anchor ne dau 3 ore gratuite pana la inceputul lui decembrie. Dupa cele 3 ore, platim 2 lei/h, un tarif rezonabil. Faza misto e ca acum nu-ti mai poti lasa masina peste noapte fara sa platesti. Initiativa face parte din programul de gestiune a calitatii aerului bla bla… de care vorbea zoso aici .

Problema e ca fiind pe bani n-o sa se inghesuie nimeni. Sa dai 20 de lei pe noapte pentru parcare nu e foarte amuzant in conditiile in care la ADP platesti 60 pe an.

Meniu