Chiar dacă toată lumea şi-a închis prăvălia şi s-a cărat acasă, eu rămân pe aici, cu riscul de a părea un dependent de internet. Cârnaţii sunt gata, sarmalele mai trebuie doar să fie puse pe foc, cadourile sunt cumpărate. Aşa că nu-mi rămâne decât să o ard pe net, să citesc şi să mă uit la filme ca parte din dezavantajele vieţii de bucureştean. Noi n-avem unde să ne ducem acasă de sărbători, putem cel mult să facem o vizită rudelor de prin oraş. Şi părinţii noştri nu mai pornesc sărbătoarea când ajungem acasă, pentru că oricum ne văd cel puţin săptămânal, dacă nu în fiecare zi.

Iar pentru bucureşteni “I’m driving home for Christmas” ţine fix 3 minute, eventual puţin mai mult dacă prindem 2 semafoare consecutive. Şi pentru asta îi invidiez pe provinciali. Puţin, nu mult :P