concediu

Înainte să existe Facebook și Instagram ca să poți arăta în timp real cât de bine te distrezi în concediu, oamenii aveau un singur indicator pentru reușita unei vacanțe la mare: culoarea pielii prăjite la soare.

Şi erau două variante.

a) Veneai prăjit total, de ţi se vedea doar zâmbetul noaptea şi nu reuşea lumea să te distingă prin poze, ceea ce însemna că te-ai distrat, nenorocitul dracului, şi noi am stat la muncă şi ne-a plouat prin Bucureşti.

b) Veneai bronzat foarte puţin, aproape deloc, şi-atunci era motiv maxim de bucurie. Probabil că a plouat non-stop în concediu, sau te-ai îmbolnăvit, sau a fost locul naşpa, cert e că n-ai reuşit să te simţi bine în timp ce lumea era la serviciu.

Eu, de obicei, sunt în a doua categorie, aia a nebronzaţilor. N-am răbdare să stau la soare, mereu mă ard, niciodată nu mă dau cum trebuie cu cremă (anul ăsta m-am bronzat cu model), mi se pare că pierd timpul dacă stau pur şi simplu. Mă refugiez mai mereu sub o umbrelă şi citesc până când doamnele pe care le acompaniez consideră că s-au prăjit destul. Şi asta aduce mai mereu suspiciuni. „Nu prea te-ai bronzat, n-a fost vremea bună?”. Şi, bineînţeles: „tu chiar ai fost la mare sau te-ai oprit la Feteşti?”

În poza de mai sus admiram prima arsură de pe anul ăsta.