Citind articolul ăsta al lui Vali mi-am adus aminte de nişte comentarii de pe net, cu oameni care întrebau îmbufnat „ce tot merge atâta lume la mare? ce vă trebuie concediu? n-aţi avut 2 luni de concediu în lockdown?”.
Prima oară când am citit chestia asta am crezut că sunt la camera ascunsă. Nu, serios. Concediu? Îmi pare rău pentru cei care au stat degeaba 2 luni, cât a fost lockdown, pentru că cel mai probabil n-au produs prea mulţi bani. Dacă sunt salariaţi şi le-a venit banul la fel ca la început, ar trebui să aibă aceleaşi motive de îngrijorare, că salariile alea nu se plătesc din stat degeaba şi a fost vorba doar de bunăvoinţa angajatorului.
Dar trecând peste asta, ştiu foarte mulţi oameni care au muncit în alea 2 luni, ba chiar au muncit mai mult decât au făcut-o în precedentele 6 luni. Un ritm total nebun, care prea rar a fost recompensat pe măsură. Unii au muncit de 2-3 ori mai mult şi au primit în loc de încurajări şi bonusuri un „la alţii s-au dat oameni afară, ziceţi merci că putem plăti aceleaşi salarii”.
Şi eu am avut un lockdown extrem de aglomerat, cum am mai spus-o, nu insist.
Oamenii ăştia au ajuns la început de iulie aproape epuizaţi, e absolut normal să-şi dorească concedii. Nu, dacă stai acasă şi munceşti chinuit, pe canapea sau pe masa din bucătărie, nu înseamnă că ai „concediu”.
Problema e că n-o să reuşim niciodată să ne punem în locul altora, să încercăm să vedem lucrurile din perspectiva lor. Dacă noi vedem 2-3 maşini roşii în faţa blocului, înseamnă că toate maşinile sunt roşii, nu există alte variante. Ce contează care-i adevărul?
4 comentarii. Leave new
Incerc sa reformulez intrebarea. „Chiar iti trebuie concediu anul asta?”. Cred ca asta era intrebarea corecta. Chiar daca au muncit oamenii in carantina, e momentul sa se duca in concedii vazand tot ce se intampla cu virusul si economia? Nu se poate da skip anul asta sau e totul pe modul YOLO?
Eu de exemplu lucrez de acasa din 15 martie. Am si job si putin freelance si copil sub 2 ani. Am zis ca desi a fost greu pana acum si as vrea sa plec intr-un concediu nu e momentul bun. In strainatate e cam aiurea de mers ca se tot schimba regulile, se anuleaza zboruri, cozi, te poti imbolnavi intr-o tara straina etc. In tara nu prea as vrea sa merg ca na, aglomeratie, lipsa de bun simt din partea celorlalti legat de treaba cu virusul… Deci mai bine sar peste concediul din vara asta. Merg 1-2 zile prin natura aproape de casa si cam asta e. Imi dau seama ca nu e ok sa aglomerez si eu litoralul sau alte locuri. Totusi cheltui banii in economie ca sa mearga afacerile. Prin urmare cred ca totusi putem sa sarim peste un concediu mai ales in situatia asta care apare 1 data intr-o generatie. Mai bine responsabili decat YOLO, nu?
Nu zice nimeni să te duci la Mamaia. Sunt sute de variante prin ţară, staţiuni care sunt pustii sau aproape pustii. Poţi merge la vreo pensiune sau la vreo vilă pe care o poţi închiria singur sau cu nişte prieteni şi să faci drumeţii pe munte. Poţi merge prin Maramureş, pe la castelul Huniazilor sau prin câte şi mai câte locuri frumoase din ţara asta, fără să te intersectezi cu foarte mulţi oameni. Mască, mănuşi, ai rezolvat-o.
E foarte dăunător pentru psihic să stai 1 an în casă fără niciun fel de relaxare.
Si eu am muncit de acasa doua luni de zile, din greu, si recompense…nimic, ca sa fiu politicos. Vreau sa plec si eu in concediu, dar sunt foarte prudent. Frustrarea mea e cu atat mai mare cu cat trebuia sa plec cateva zile la sfarsitul lui martie intr-un miniconcediu in strainatate, planuit din toamna trecuta si a trebuit sa stau inchis in casa. O sa vad ce pot face la toamna, septembrie-octombrie. P.S. Saptamana trecuta mi-am pierdut o jumatate de zi ca sa configurez un city break mai extins in Salzburg, cand, poc, ne dau austriecii „fatala’ cu carantinarea! FMM de virus!
poate ar trebui sa ne oprim din judecat ce aleg altii sa faca.