filme

IN Filme, Food

Dacă vă arde de stat pe net în perioada asta, e foarte probabil să fiţi în continuare acasă, şi nu la mare sau la munte, alături de tot poporul petrecăreţ din România. Aşa că e posibil să aveţi nişte zile libere în care să vă plictisiţi groaznic, numai bune de umplut cu activităţi interesante.

Înainte de toate, vă recomand să faceţi puţină mişcare, vremea e excelentă, parcurile nu sunt chiar aşa pline. În lipsă de parc, vedeţi că au apărut căpşunile şi cartofii noi, eu am în plan o vizită la Piaţa Obor într-o dimineaţă. Poate vreţi să fiţi gospodini. Unde mai pui că la Obor sunt şi micii ăia celebri, ceea ce e întotdeauna un argument în plus. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Conform unor studii pe care le desfăşor în fiecare an, durează cam 6 ore până se instalează plictiseala specifică sărbătorilor de iarnă. În timpul ăsta mănânci, bei, dacă exagerezi cu primele două poate şi dormi. Vorbeşti cu rudele, trimiţi mesajele de sezon şi gata. O grămadă de timp liber cu care nu ştii ce să faci. Curăţenie e, mâncare prea multă, iar de muncit nu trebuie să auzi până pe 8 ianuarie. Mă rog, aici depinde de la caz la caz, dar până atunci sigur n-o să fie mare lucru de făcut, că multă lume e în concediu. Noi de-asta am şi închis agenţia 2 săptămâni.

Anyway, dacă vă apucă puţin teama că n-o să aveţi ce face, am o listă de sugestii. Într-o ordine total random:

Filme

Am scris deja despre serialele lunii decembrie, reiau pe scurt: Peaky Blinders (Netflix), Umbre (HBO GO), Gunpowder (HBO GO), The Crown (Netflix), The Knightfall (HBO GO), Vikings (Netflix – doar primele 4 sezoane momentan) + sezon nou din El Chapo (Netflix). Astea sunt doar câteva seriale, însă puteţi vedea şi nişte documentare foarte mişto. Eu îl am şi pe ăsta pe listă, despre dopajul sportivilor ruşi, care i-a dus la suspendarea de la Olimpiada de iarnă.  Citeşte tot articolul

IN Filme, Streaming

Zilele trecute am reuşit să prind una dintre ultimele proiecţii ale filmului mother! înainte să iasă din cinematografe şi mi-am dat seama cât de învechit e sistemul ăsta al difuzării de filme. Am recomandat filmul mai multor oameni, care s-au arătat interesaţi, au citit mai multe despre film, iar apoi au realizat că mai trebuie să treacă vreo 6 luni până când vor putea vedea filmul (în cel mai bun caz). Practic, sistemul vechi era următorul:

cinema –> dvd –> VOD –> pay TV –> free TV

Însă trecerea de la cinema la DVD durează extrem de mult, iar linia dintre VOD şi pay TV (televiziuni gen HBO) e foarte blurată acum. Aşa că normal ar fi ca în 2-3-5 ani să vedem pasul logic din partea studiourilor, care să urmărească ieşirea din cinema a filmelor şi apoi să le bage pe streaming după câteva săptămâni. Pur şi simplu nu are sens altfel. Investești milioane de euro în promovarea unui film, materiale, clipuri, apariţii în media, creezi dorinţa, apoi obţii nişte rezultate. Filmul iese din cinema, trec 6 luni, apare DVD-ul, îl cumpără 5 ameţiţi şi după alte 6 luni poate te înduri să dai filmul tău către Netflix sau HBO. Cine îşi mai doreşte să-l vadă atunci? A trecut hype-ul, a trecut promovarea de mult, lumea a uitat.

Citeşte tot articolul

IN Filme

Cezar Mario Popescu a descoperit acum câţiva ani o serie de 8500 de fotografii epocă, realizate în anii ’30-’40 de Costică Acsinte, un fotograf din Slobozia.

Radu Jude (Aferim!, Toată lumea din familia noastră) a văzut fotografiile, a selectat vreo 500 din ele şi le-a transformat într-un film documentar experiment. A adăugat fragmente citite din jurnalul lui Emil Dorian, un medic evreu cunoscut pentru poezia şi proza din perioada inter şi postbelică. Pe lângă fragmentele de jurnal, a adăugat şi diferite discursuri rostite de Carol al II-lea sau Mareşalul Antonescu, precum şi discursuri de propagandă şi cântece legionare din arhivele radiodifuziunii române.

A ieşit o poveste cutremurătoare despre perioada legionară şi cea a războiului din perspectiva evreilor. Practic, o parte din istoria Holocaustului în România. 

În timp ce în fundal Radu Jude citeşte consemnările din jurnalul lui Dorian, pe ecran se succed nişte fotografii care spun o poveste total diferită. Pe de-o parte avem evreii care nu ştiau exact ce-i aşteaptă în ziua următoare, care se luptau să supravieţuiască unui regim ostil, pe de altă parte avem imagini cu nişte oameni care se luptau să supravieţuiască în sărăcie şi mizerie.  Citeşte tot articolul

Trahir (1993)

question_answer0
IN Casual stuff

Văzusem până acum toate filmele lui Radu Mihăileanu, mai puţin Trahir, lung-metrajul lui de debut. L-am descoperit pe regizorul român cu Train de vie absolut întâmplător, pe ProTV, am fugit de la şcoală ca să-l văd a doua zi în reluare, iar apoi l-am înregistrat cu video-recorderul şi l-am mai văzut de câteva ori. După ani buni am fost la Le Concert şi m-am îndrăgostit pe loc. Au urmat Va, vis et deviens, şi La source des femmes. 

Însă Trahir nu era de găsit pe nicăieri. Am dat de el pe Daily Motion recent. 

Pentru un film făcut în ’92-’93 povestea e extrem de puternică. Un scriitor român este închis de comunişti pentru 11 ani, apoi eliberat cu condiţia să colaboreze cu Securitatea. Chestiile astea abia începuseră să se afle după Revoluţie, nu era genul de informaţie ştiută de toată lumea.

Deşi drama nu mi s-a părut la fel de profundă precum în celelalte filme ale lui Mihăileanu, Trahir are un farmec aparte. Se vede stilul ce s-a conturat mai bine odată cu trecerea anilor. În plus, e o poveste extrem de bună despre comunism, fără scene cu bucătării şi bucăţi de faianţă. Merită să vă rupeţi o oră şi jumătate din timp.

Puteţi vedea Trahir aici.

PS: Pe 9 iunie apare în cinematografe The History of Love, noul film al lui Radu Mihăileanu.

The Founder (2016)

question_answer0
IN Filme

Sunt foarte puţine filme în ziua de azi care reuşesc să te motiveze cu adevărat, să-ţi dea un boost de energie. The Founder e unul din ele, îmi pare rău că a durat aşa mult până să-l văd. Michael Keaton e foarte bun, iar povestea e aproape ireală. 

Poate că am fost un ignorant până acum, dar habar n-aveam cum a pornit McDonald’s. Efectiv nu mi-am pus niciodată problema asta. Recomand cu toată încrederea, probabil că în curând o să apară pe Netflix sau pe Amazon Prime, nu prea a performat bine în cinematografe (22,8 milioane de dolari pe un buget de 25 de milioane) şi am impresia că povestea e fâsâită pentru publicul din SUA, aşa că o să prindă mult mai bine în restul lumii.

IN Casual stuff

A venit toamna, au apărut tot mai multe evenimente mişto de weekend. Săptămâna asta sunt câteva chestii foarte interesante, din care e foarte greu să alegi.

concerte_bucharest_food_festival

Bucharest Street Food Festival 

Numele e destul de sugestiv. E cu mâncare multă şi interesantă + muzică destul de bună (Dub Pistols, Nouvelle Vague, Şuie Paparude), la Romexpo, până duminică inclusiv. Intrarea e liberă înainte de 16:00 şi  17 lei după. Am văzut o mulţime de poze mişto cu preparate şi i-am citit şi articolul lui Nihasa, abia aştept să ajung acolo. Aş vrea nişte midii, un sandviş de la peşte-pâine, poate nişte clătite. Consumerism FTW! Detalii extra aici. Citeşte tot articolul

IN Filme

https://www.youtube.com/watch?v=BVP6sCuffnw

Nu sunt genul de cinefil care să urmărească tot ce face un anumit regizor, mi se pare că cei mai mulţi dau câteva hituri şi apoi se apucă să experimenteze tot ce le trece prin cap. Excepţia de la regulă e Radu Mihăileanu, pe care îl urmăresc cu religiozitate şi de la care aştept de o grămadă de timp un film nou.

M-a fermecat cu „Train de vie”, m-a câştigat total cu „Le Concert” şi m-a mai vrăjit pe parcurs şi cu „Va, vis et deviens” şi „La source des femmes”. Le recomand pe toate.

Pentru că e unul dintre regizorii români bine cotaţi la nivel mondial, i s-a dat pe mână un film mai de Hollywood, pe care dacă îl face aşa cum ştie el, are şanse mari să scoată ceva cu priză la public. Din trailer pare promiţător, singura problemă e că mai sunt o grămadă de luni până apare.

IN Filme

suicide-squad-assembled

Tocmai m-am întors de la Suicide Squad, cel mai recent film scos de DC. În primul rând, mă oboseşte competiţia asta dintre DC şi Marvel în zona de film, am senzaţia că se străduiesc nu doar să scoată tot mai multe filme plecând de la absolut orice bandă desenată cu un succes moderat, dar au ajuns să se întreacă în chestii absolut stupide. Captain America: Civil War, The Avengers: Age of Ultron şi Suicide Squad sunt doar câteva exemple.

Şi cea mai mare problemă în toate filmele astea ţine de personajul rău, care devine din ce în ce mai neverosimil.  Citeşte tot articolul

IN Filme

Apare pe 17 iunie în cinematografele din România 😀

Asta în caz că aţi văzut deja prima parte. Dacă nu, aveţi timp suficient.

Meniu