Tag

jazz

O seară cu Joshua Redman Trio

3

Am nimerit întâmplător în seara asta la concertul Joshua Redman Trio, organizat în cadrul seriei de concerte Jazz Night Out. Sincer să fiu, mă aşteptam să nu înţeleg mare lucru. Ascultasem o singură melodie de pe Youtube şi mi se părea că e în categoria aia de jazz modern pe care o guşti după 35 de ani. Dar n-a fost deloc aşa 😀

Omul merge mult de tot spre swing, te face să dai din cap şi să nu poţi sta liniştit pe scaun. E genul de muzică pe care poţi s-o asculţi şi când lucrezi, merge s-o pui şi pe un soundtrack de film dar pe care e cel mai probabil să o întâlneşti într-o cafenea cool. Mi-a plăcut mult şi Joe Sanders, genul ăla de bassist care se joacă (şi) pentru public, nu doar ca să arate că ştie să tragă de corzi.

Chiar şi vizual mi s-a părut interesant trio-ul din seara asta, cu Joshua Redman foarte stilat, un gentleman şi cu Joe Sanders care s-a descălţat imediat ce a urcat pe scenă. Artiştii şi ciudăţeniile lor, nu?

Ce mi-a plăcut mult oarecum fără legătură cu concertul: n-am auzit să sune vreun telefon, n-am văzut niciun blitz de telefon sau aparat foto şi nu s-a prea aplaudat în mijlocul piesei. Şi era Sala Radio aproape plină, nu se adunaseră 15 connoisseuri rezervaţi la un concert de nişă.

Dacă vreţi să aprofundaţi găsiţi aici. Şi între timp aştept să apară setlistul, că n-am identificat toate piesele pe Youtube.

Pe urmele lui Richard Waldemar Oschanitzky

0

Călătoria mea pe urmele lui Richard Oschanitzky – unul dintre cei mai cunoscuţi muzicieni de jazz pe care i-a dat Timişoara – a început ieri la sala de concerte Tinerimea Română. Mă grăbeam să pornesc spre strada Popa Nan când cineva a pomenit de un club de jazz ascuns la subsol. Am ciulit urechile şi-am cerut să văd clubul. Pe uşile de la intrare încă era logoul XO Piano Cafe, iar mirosul de trabuc încă se simţea. Lipseau pianul şi barmanul, fotoliile erau goale, dar parcă pe fundal am reuşit să aud coloana sonoră a locului. Cred că suna cam aşa:

Citeste tot articolul

Balako @ Promenada

0

Marţi seară o parte din oamenii de la Mandinga cântă pe terasa de la Promenada Mall. Nu-s în formula obişnuită, ci într-un proiect care se cheamă Balako, e cu jazz şi e fix înainte ca băieţii să plece la North Sea Jazz – cam cel mai şmecher festival de jazz din lume la ora actuală.

Showul începe la orele 20:00, intrarea e liberă şi din ce-am văzut pe Youtube o să fie foarte fun.

Citeste tot articolul

Şi ce-am rezolvat?

3

Când am avut problema cu ţeava spartă (problemă care s-a rezolvat după vreo 2 zile), am insistat să-l conving pe tata că trebuie să cerem demisia administratorului. Lui i se părea o luptă pierdută ţinând cont că la noi în bloc oamenii au o memorie scurtă şi nu iau măsuri decât atunci când le-a ajuns cuţitul la os.

Am cerut în sedinţă demisia administratorului, s-a trecut pe ordinea de zi, s-a discutat. Oamenii deja uitaseră că n-au avut apă mai bine de 40 de ore, aşa că n-am avut prea mulţi susţinători. La final, tata m-a întrebat: ok, şi ce-am rezolvat?

Citeste tot articolul

Victor Bailey Group. Atât.

1

Sursa foto

Aceasta este o chitară bas. În mod normal, ea are 4 coarde şi se ciupeşte în zona albă cu o mână, în timp ce cealaltă mână e pe tastieră (sau gât). De unde făcea muzică (pentru că asta făcea) Victor Bailey acum 2 seri în Hard Rock Cafe? Cam de unde voia el. N-am mai văzut până acum o chitară bas folosită chiar dintr-un capăt în celălalt. Şi am privit ceva muzicieni buni de-a lungul timpului. E adevărat ce îmi zicea un prieten chitarist: îţi trebuie talent pentru a fi un chitarist bun, dar îţi trebuie de 10 ori mai mult pentru a fi un basist bun.

Citeste tot articolul

Iar muzică. Tot jazz

2

Am reînceput să merg la concerte. Am avut nevoie de o perioadă de pauză după ce ÎnConcert.ro a ieşit de pe lista mea de priorităţi. Datorită prietenilor pe care i-am câştigat în cei 3 ani de mers la concerte, am încă un contact cu lumea muzicii.

Săptămâna viitoare Victor Bailey vine în România la iniţiativa celor de la MHO Music. Este prezentat drept “unul dintre cei mai strălucitori basişti ai tuturor timpurilor”. Eu mă feresc să fac aprecieri, am văzut doar câteva secvenţe pe net, iar cultura mea în ceea ce priveşte muzica de jazz conţine mai multe referinţe din anii ’50-’60, decât din prezent. Totuşi, bazându-mă pe ceea ce văd mai jos, cred că e de mers.

Citeste tot articolul