La începutul anului ne distram de minune filmând „Cele două cuvinte” în varianta cu bloggeri la iniţiativa lui Mircea Meşter. Acum băieţii de la Taxi au scos un nou clip, pe aceeaşi reţetă: e cu vedete multe, de data asta femei. Cele două cuvinte a scos doar pe varianta oficială 4.6 milioane de vizualizări, oare ăsta cât scoate?
Şi doar ca să ştiţi, nu m-ar deranja să asist la o filmare la care să adunăm 15-20 de bloggeriţe frumoase. Mircea, ai legătura.
În 1994, Mariah Carey era o cântăreaţă celebră şi lansa All I want for Christmas is you. În acelaşi an se năştea Justin Bieber.
17 ani mai târziu Mariah a ajuns la 41 şi arată în continuare extraordinar. Justin Bieber e visul ud al milioane de adolescente din toată lumea. De ajuns pentru încă o colaborare menită să mai vândă nişte muzică.
Nu sunt mare fan byron, însă îmi place foarte mult ceea ce fac ei la nivel de comunicare. Sunt preocupaţi de promovare, o fac constant şi bine. La un moment dat au şi strâns bloggerii la un concert, au grijă mereu să vină cu ceva nou, nu dau comunicate de presă aiurea.
Pe 1 decembrie băieţii de la byron vin cu un nou PR Stunt. De data asta vor sărbători 5 ani de la prima apariţie live prin difuzarea pe HBO a concertului înregistrat anul trecut la Salina Turda. Este primul concert al unei trupe româneşti difuzat pe HBO. De obicei pe HBO vedem concerte ale unor artisti precum U2, Robbie Williams sau Michael Jackson. De data asta o să fie o trupă românească. De la orele 19:00, pe 1 decembrie.
E o confirmare a valorii pe care o are byron însă în acelaşi timp e o confirmare a echipei de PR. La mai mare, zic.
Cred că aveam vreo 6 ani când am descoperit Phoenix. Deşi nu aveam voie să umblu la pick-up, căutam vinilul cu Mugur de Fluier şi puneam „Andrii Popa”. Apoi mă urcam pe fotoliu şi îl călăream purtând o pălărie de-ale mamei ţinând în mână un pistol căruia îi rupsesem ţeava ca să arate ca cel al lui Mărgelatu’ (foto via).
Au trecut ani şi am descoperit alte formaţii, ne-am cumpărat combină, au apărut CDurile. La un moment dat a venit tata acasă cu CD-ul de mai sus. Nu mai ştiu de la cine îl primise. L-am ascultat de vreo 2 ori şi l-am lăsat în teancul de CDuri. Asta până acum vreo 2 ani, când l-am dus în maşină. L-am ascultat pe repeat săptămâni la rând, până când mi l-a „subtilizat” tata. Şi l-a ascultat vreo 6 luni. Doar pe ăsta, că era singurul pe care îl avea în maşină.
Într-un final l-am recuperat şi am început să-l ascult iar. Never gets old! (spre deosebire de Covaci)
Şi cum ascultam pentru a 5000-a oară Mica Ţiganiadă, mi-am dat seama că CDul ăsta parcă nu vrea să se zgârie. Deşi a fost tratat la fel ca toate celelalte CDurile şi s-a plimbat prin vreo 3 maşini, refuză să se audă prost. Poate pentru că e cântat aşa bine?
Sau cel puţin aşa ne-am simţit noi.
Ziua de mâine n-a fost primul festival cu bloggeri acreditaţi (şi sperăm că nici ultimul). Poate să fi fost primul din Alba, însă nici de asta nu sunt sigur. Oricum, a fost primul festival la care organizatorii au tratat bloggerii oficiali ca pe artiştii prezenţi în recital. Şi au fost nişte nume foarte mari la Alba Iulia: Baniciu, Vintilă, Alifantis, Ioan Gyuri Pascu. „Vrăbiuţele” (adică doamnele de la Consiliul Judeţean Alba) s-au dat peste cap să ne pună la dispoziţie toate condiţiile.
Am avut acces peste tot, am stat în acelaşi hotel ca artiştii, am luat micul dejun cot la cot, am putut schimba impresii în backstage. Ba mai mult, am avut rezervat primul rând la toate spectacolele. Ca să putem vedea cât mai bine ce se întâmplă pe scenă. În plus, netul a fost chiar decent şi a cam mers peste tot, ba chiar aveam şi prelungitoare în camerele de hotel. Ceea ce-i lucru rar de tot.
Ei bine, jurnaliştii (care au fost mai puţini) n-au avut parte de tot tratamentul ăsta special. Citeşte tot articolul
Au fost 5 zile foarte mişto în care s-a muncit pe rupte şi s-a chefuit noaptea cu preţul orelor noastre de somn. Însă m-am întors cu multe lucruri de la Alba:
– trupa Plus Noi – nişte băieţi de care nu auzisem până vinerea trecută. Vă recomand In da ghetto şi De amor.
– Mihai Neniţă, un violonist de excepţie, un om care ne-a lăsat cu gura căscată
– Cosmin Vaman – preferatul bloggerilor la Ziua de mâine. Românii au talent şi Nu sunt destul de trist să fiu folkist
– o enciclopedie de folk cunoscută sub numele de Feri Teglas
– câteva seri petrecute #înculise alături de Nicu Alifantis, Mircea Baniciu, Ioan Gyuri Pascu, Vladi Cnejevici etc.
– o familie (the Duleas) molipsitor de romantică şi de simpatică
– melodia asta în cap şi pe repeat
– un CD cu „Folk din pana mea”, un ghid al judeţului Alba la care băiatul ăsta a lucrat vreo 3 ani şi un tricou cu Ziua de mâine
– gândul că lucrurile mari se fac cu sufletul, chiar şi atunci când posibilităţile sunt mici
– încărcătorul de telefon al lui Auraş
– o experienţă atât personală, cât şi profesională – eliberată treptat (fără cuvinte, fără detalii)
– dor
Mi-aş mai fi dorit nişte magneţi sau alte obiecte promoţionale cu Cetatea, însă mai e de lucrat la capitolul ăsta în Alba Iulia. Momentan oamenii se concentrează să termine cetatea.
Organizator: Consiliul Județean Alba
Parteneri: Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Teatrul de Păpuși PRICHINDEL Alba Iulia, Casa de Cultură a Sindicatelor Alba Iulia, Casa de Cultură a Studenților Alba Iulia, Alba Mall, Art Cafe Downtown.
De la ospătarii hotelurilor din oraş, până la angajaţii buticurilor şi ai cafenelelor din centru, toţi sunt cuprinşi de agitaţia provocată de festival. Iar când eşti într-un oraş mic, lucrurile se simt altfel. Citeşte tot articolul
Ieri a început la Alba Iulia Festivalul de Folk „Ziua de Mâine”, ajuns la a 7-a ediţie. A fost o zi plină, cu o conferinţă de presă dimineaţă, prima parte a concursului de folk, recitaluri şi încă vreo 2-3 evenimente prin Alba.
N-o fi mare oraşul ăsta, dar are suflet. Am văzut-o în ultimele 2 zile. Chiar şi fără cetate, Alba-Iulia ar fi un oraş chiar simpatic.
Dintre ideile prinse pe fugă:
Mai multe fotografii găsiţi pe pagina de Facebook.
Organizator: Consiliul Județean Alba
Parteneri: Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Teatrul de Păpuși PRICHINDEL Alba Iulia, Casa de Cultură a Sindicatelor Alba Iulia, Casa de Cultură a Studenților Alba Iulia, Alba Mall, Art Cafe Downtown.
Dacă anul trecut am jurizat Premiile ForeverFolk, anul ăsta Make îmi dă ocazia să fiu iar aproape de muzica aia cu versuri mişto, care îmi place mie. Sunt unul dintre bloggerii acreditaţi la Festivalul de Folk Ziua de Mâine, care are loc în Alba-Iulia în perioada 11-13 noiembrie şi a ajuns la ediţia a 7-a.
Va fi o dublă ocazie specială. Prima e legată de super recitalurile ce vor avea loc: Ţapinarii, Baniciu, Vintilă, Alifantis (şi asta doar duminică, în închidere la Marius Matache & Folk Band Imperfect). Programul complet aici.
A doua ocazie specială e legată de nişte oameni care îmi sunt simpatici. Cum ar veni, e o poveste despre oameni 😛 Îmi propusesem să ajung anul ăsta la Alba-Iulia, să mai văd cetatea aia frumoasă. Nu s-a nimerit pe vară, uite că se nimereşte pe frunze de toamnă. O să mă întâlnesc cu cel mai celebru blogger din Alba şi cu prietenul lui mai puţin cunoscut, o să beau bere mă uit cum bea bere Ovi Sîrb, o să râd cu Nebuloasa. Preferabil, de Auraş.
Vă spun doar că vom avea acces în culise, conferinţe şi tot ce mişcă în weekendul respectiv. Detalii despre bloggerii care trebuie urmăriţi găsiţi aici, informaţii despre festival veţi găsi şi pe Facebook sau Twitter.
Organizator: Consiliul Județean Alba
Parteneri: Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Teatrul de Păpuși PRICHINDEL Alba Iulia, Casa de Cultură a Sindicatelor Alba Iulia, Casa de Cultură a Studenților Alba Iulia, Alba Mall, Art Cafe Downtown.
Am reînceput să merg la concerte. Am avut nevoie de o perioadă de pauză după ce ÎnConcert.ro a ieşit de pe lista mea de priorităţi. Datorită prietenilor pe care i-am câştigat în cei 3 ani de mers la concerte, am încă un contact cu lumea muzicii.
Săptămâna viitoare Victor Bailey vine în România la iniţiativa celor de la MHO Music. Este prezentat drept „unul dintre cei mai strălucitori basişti ai tuturor timpurilor”. Eu mă feresc să fac aprecieri, am văzut doar câteva secvenţe pe net, iar cultura mea în ceea ce priveşte muzica de jazz conţine mai multe referinţe din anii ’50-’60, decât din prezent. Totuşi, bazându-mă pe ceea ce văd mai jos, cred că e de mers. Citeşte tot articolul
