Imi place foarte mult sa am in jurul meu kinderi de 1-2-3 ani care se joaca, alearga, rad, ma calca pe picior…etc.
Mereu mi-a placut sa vad mamici cu carucioare oprindu-se la colt de strada, vorbind despre „ala micu”. Un timp a fost foarte nasol in bloc.. si in general in cartier… nu prea erau copii. (sau poate noi eram copiii 😀 ) Dar acum vad ca e plin de mamici, flori fete si baieti, frunze si porti facute din pietre. And that really is sweet 🙂
Pana joi de invatat o carte de Comunicare
Pana vineri de pregatit campanie lu Romeo Fantastik
Pana la anu sa fiu angajat in publicitate
Pana in toamna sa invat pentru restante
Toate ca toate dar am primit azi cel mai tare deadline. Pana in iarna.
Daar bineinteles ca n-o sa spun despre ce e vorba 😛
Viata este viteza… mancam in mers, bem iaurturi din sticlutze mici cu capac special, postam din metrou, twituim de la semafor, dam mailuri pe scari.
Si cu toate astea sunt unii oameni care se grabesc si mai tare. Printre ei si colegii mei de facultate. Care sunt grabiti si curiosi.
Ei dau un examen azi, ar vrea sa-l dea pe urmatorul sapta-luna viitoare, si sa aiba rezultatele la sesiune inca de anul trecut.
Si totusi nu prea m-ar interesa aspectul asta daca nu ar exista zilnic, undeva in marea de viitori PRisti si Copywriteri, un om care sa se intrebe daca nu cumva au aparut rezultatele alea la examen si el n-a fost informat. Si nici asta n-ar fi o problema daca n-ar fi 190 de oameni din care 40 care isi musca unghiile asteptand rezultatele. Si care au impresia ca e posibil sa fi ratat massul, statusul, postul de pe forum si uneori e-mailul. (la naiba cu tehnica asta… nu poti sa te bazezi pe ea)
Are we there yet? No. Are we there yet? No. Are we there yet? Nooooooooo!
Ca sef de an nu sunt chiar cel mai bun specialist in relatii publice, dar e al naibii de greu sa raspunzi de 100 de ori la aceeasi intrebare. E ca in reclama cu Qfort… Sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa…. aaaah fuck it.
Ah.. si inca ceva… de fapt eu am rezultatele de mult dar le tin ascunse ca asa imi place mie sa ma bage lumea in seama :))
(pentru cine nu s-a prins Aaa fooost ooo glumaaaa)
Dupa starea de spleen (un fel de jelire a insucceselor acumulate), se experimenteaza un moment de relaxare. In care individul nu face nimic. Se uita pe pereti, se uita la filme.. etc etc.
Si urmeaza plictiseala. Te plictisesti de cat ai stat si aproape ca vrei sa faci ceva. Asta e la inceput. Un gand. Dar plictiseala continua. Si tu continui sa experimentezi noi nivele. Pana cand ajunge. Te-ai plictisit destul (asta apare dupa un weekend de stat in casa si vizionat filme sub pretextul „e sesiune, e examen sambata, e proiect duminica, invatam”).
Si apare avantul muncitoresc in care incepi sa te gandesti cum o sa faci aia si aia si o sa modifici chestia aia si o sa te trezesti devreme si o sa te joci mai putin and so on.
Si nu stiu daca te apuci si le faci sau nu, pentru ca inca nu m-am hotarat.
Stay tuned. S-ar putea sa am chef sa fac niste chestii misto vara asta…
O frec foarte mult. Si o frec aiurea. Si nu reusesc sa-mi dau seama cum se face ca am job, facultate, scoala adc*ro si alte proiecte, blog, relatii cu publicul de la CRP si cu toate astea am timp sa ma joc cu iepurashu, sa nu ratez niciun torrent, sa ma uit la filme, sa vizionez apropoTV, sa ascult muzica,sa citesc(!), sa mai bag o fifa… si sa dorm 7-8 ore pe noapte…
E destul de simplu… am eliminat lucrurile „inutile” din viata mea. Sunt in sesiune dar n-am invatat nimic, cu munca nu prea ma omor, la scoala adc fac mai mult act de prezenta, postez din cand in cand… am chiar si timp sa ma plictisesc….
Si cu atat timp liber ma gandesc ca mi-ar trebui un job…
O sa-mi enervez prietenii si o sa mai scriu un post despre OC.
Ma gandeam mai devreme ca ar fi foarte haios sa scrie toata lumea inca de pe acum „impresiile” de dupa premiere. Sa vedem cum unii multumesc fanilor.. iar altii explica esecul ;))
So:
Pentru noi a fost un meci greu… adversarii si-au dorit mai mult victoria si asta a contat foarte mult in economia competitiei. Am vrut sa iesim cu capul sus si cred ca am facut-o. Daca nu am fi primit acele goluri la inceputul partidei, alta ar fi fost soarta meciului.
Am avut probleme la constructie si chiar daca ne-am aparat foarte bine nu am reusit sa marcam. Pe masura trecerii timpul am fost nevoiti sa riscam tot mai mult si am primit goluri pe contra-atac.
Felicit echipa pentru efortul depus si promitem ca pe viitor o sa ne descurcam mai bine. Stiti cum se spune.. castigam in echipa..pierdem in echipa. Astazi am pierdut, dar a contat foarte mult si oboseala acumulata. Sa nu uitam ca am fost nevoiti sa facem fata pe mai multe fronturi, cu jucatori convocati la echipele reprezentative.
Urmeaza o perioada in care sa ne odihnim si sa tragem linie. Vom vedea atunci ce a fost bun si ce a fost prost. Nu este momentul sa vorbim de transferuri. Daca nu sunt intrebari o sa plec, deoarece ma asteapta baietii la autocar. 😛
Nu e bine. nu e bine deloc…
Se contureaza usor-usor primele indicii ca o sa o dau in bara. M-am bagat in prea multe chestii care imi mananca mai mult timp decat am. Ca sa nu mai vorbim de timp liber si stat la un suc cu prietenii.
Si apar rateuri. Din fericire o sa scap marti de OC. (stiam eu ca nu e deloc bine ca am ajuns in finale pana la urma).
Singuru motiv pentru care nu renunt la tot e foarte simplu. I’m not a quitter. O sa duc la bun sfarsit toate prostiile in care m-am bagat si gata. Ma tot intreaba lumea „de ce nu faci o selectie?” Pentru ca nu pot sa refuz un proiect care imi zambeste de partea cealalta a strazii. Asa ca traversez, in fuga, pe rosu, enervez lumea care asteapta la semafor, dar parca degeaba o fac… Mereu am ales sa fac toate lucrurile si mereu am reusit sa fac totu pana la capat. Doar ca nu perfect…
Si ma enerveaza ca trebuie sa fac o gramada de chestii singur. Chestii pe care n-ar fi trebuit sa le fac de unu singur. Asa ca nu va invit marti de la ora 10:00 la Casa poporului sa ma vedeti cum prezint campania pentru Activia de la Danone, dar va invit sa-i vedeti pe ceilalti care probabil vor merita timpul petrecut acolo.
Vorbeam ieri cu un prieten si ne intrebam cum poate sa iasa un barbat din urmatoarea situatie:
discuta cu iubita si la un moment dat el zice : „eh…lasa draga altele sunt mai….” mai ce? ce poti sa spui aici ca sa nu urmeze o cearta ?
altele sunt mai proaste , destepte frumoase, urate. ati inteles ideea.
so…sugestii?
Cam asa arata biroul meu de ceva vreme…
Atunci cand unul dintre laptopuri face download iar pc-ul scrie dvd-uri vreau sa fac si eu ceva pe celalalt laptop.De exemplu sa surfez.Am aceeasi lista de bookmarkuri in toate 3…asa ca asta nu e o problema.Dar in momentul in care vreau sa intru pe un forum/torrent/site pe care am cont am o miica problema.Nu stiu useru si parola.
Pentru ca m-am obisnuit sa le dau mereu remember sa-mi faca cookie si sa intru mereu asa.Ma enervez, incep sa incerc parole.Incep sa incerc useri…nimic…wrong wrong wrong!! Si ma enervez si mai rau.Asa ca decid sa ma uit la un film.intru pe un tracker…daaar n-am parola de la cont.inchid downloadul de la celalalt laptop si iau de acolo filmul.Iar cand vreau sa iau si subtitrarea ca sa ma uit cu toata familia din nou problema.nu stiu useru si parola de pe titrari.ro.asteapta sa se traga dvdu pe pc si intra de acolo.ia subtirarea si abia pe urma vizionare placuta.daca mai poti.
ma omoara cookiesurile astea…
Vorbeam acum ceva timp cu Jo_ despre viata noastra noua si modul in care ar trebui sa gestionam noile relatii impreuna cu cele vechi.Eu unul am esuat.N-am reusit sa-mi fac timp pentru toti prietenii.Si treptat m-am indepartat de oameni care mi-au fost alaturi in multe situatii.
Asta in timp ce incercam sa-mi fac noi prieteni…oameni pe care abia ii cunoscusem.Dar cum tot Jo_ spunea…e ceva normal.. e o noua etapa…. Saaau nu.
E misto vartejul asta de amicitii noi in care mereu poti sa iesi cu X..sa stai cu Y si Z…pe urma sa o iei de la capat cu alti oameni.Doar ca e inutil…si instabil..si complet artificial…si nu vreau asa ceva.Nu vreau prietenii de carton.. nu vreau sa-mi mai neglijez prietenii adevarati… nu vreau decat sa ma intorc la perioada august-septembrie.. „cand strigam ca am doar optishpe ani…sunt nebuun iubesc si nu am bani…” asta la 12 noaptea in buburuza ioanei in drum spre mc drive.
Probabil ca a fost buna etapa asta.sau poate ca nu dar cred ca am invatat ceva.Ca totul se face cu pasi miici…mici de tot si poate e mai bine asa…episoadele astea trecatoare ma fac sa revin cu picioarele pe pamant.
revin cu un todolist pentru 2008. o sa fie lung. nu fac bilantzuri.nu-mi plac.sunt de cacat.ce-a fost a fost..n-ai cum sa mai schimbi.daaar ce-o sa fie sta in mainile noastre.nu? :-S
