La finalul lunii mai s-a anunţat intrarea Stripe pe 5 noi pieţe din Europa: Cehia, Bulgaria, România, Cipru şi Malta. În total, Stripe a ajuns la 39 de ţări (dintre care 29 europene).
Teoretic, asta ar trebui să fie o veste bună. Stripe e folosit preponderent prin Shopify şi ar putea fi un concurent puternic pentru jucătorii locali. Citeşte tot articolul
ING a trimis ieri o informare cu privire la Directiva PSD2.
Directiva PSD2 este actul normativ european care reglementează serviciile de plată și are ca scop îmbunătățirea standardelor pe baza cărora se efectuează plățile în Spațiul Economic European și stimularea inovației pe piața serviciilor de plăți, astfel încât acestea să devină mai sigure și mai eficiente.
Probabil că în următoarea perioadă vor trimite şi celelalte bănci emailuri asemănătoare. Citeşte tot articolul
În urmă cu vreo 3 ani apărea Square şi revoluţiona plăţile cu cardul. A fost un succes în State şi ne dăm seama de asta nu pentru că au făcut un parteneriat cu Starbucks, ci pentru că PayPal a scos repede o chestie aproape identică.
Acum au scos capul în lume nişte băieţi care leagă cardul la amprenta digitală a posesorului şi elimină nevoia de a căra după tine plastic. Teoretic PayTango e bun pentru plăţi la sală-piscină şi alte situaţii în care nu prea vrei să mai cari şi un card. Însă cred că va deveni un standard în câţiva ani. E logic, e simplu, îngreunează frauda.
Administraţia financiară sector 6, direcţia taxe şi impozite. Ultima zi de plată în care beneficiezi de discount de 10% din partea Statului. 25-30 de persoane la coadă, nervi, îmbulzeală. Într-un colţ stă o domnişoară care sprijină un automat de plată. Aşteaptă cetăţeni pe care să-i îndrume în procesul de plată cu cardul. Din cei 30 de oameni furioşi, mulţi dintre ei destul de tineri, niciunul nu se gândeşte să facă aşa ceva, preferă coada.
Intru, mă duc direct la domnişoară (destul de drăguţă chiar), scanez buletinul, bag cardul, bag codul PIN, iese chitanţa, repet operaţiunea cu alte două buletine. Plec după 3 minute.
Vă scutim, domnule Cezar Paul-Bădescu, dar nu vă foloseşte la nimic.
Ştiu că e total anacronic să plăteşti cu bani şi chiar mi-aş dori să fiu şi eu civilizat, pe bune. Chiar aş vrea să plătesc totul cu o chestie mică de plastic, chiar dacă asta ar presupune să ţin banii pe carduri, ceea ce mie nu prea îmi place să fac (de obicei ţin sume mici pe card, pe principiul „better safe than sorry”).
Numai că pentru a putea plăti cu cardul, trebuie să se mai îndeplinească o condiţie: să meargă plata cu cardul.
Acum câteva zile s-a nimerit să fac nişte cumpărături fără să am cash la mine. Nicio problemă, suntem civilizaţi, avem bani pe card. După un scurt calcul ochiometric a reieşit că mă încadram fără probleme în suma de pe card şi am poposit liniştit la o casă.
Prima încercare: eşuată. A doua încercare: eşuată. A treia încercare: sold insuficient. Citeşte tot articolul
Fără vreo legătură cu campania de lansare a serviciului FastPay, am aflat săptămân trecută răspunsul la o întrebare destul de veche: de ce unii comercianţi nu solicită codul PIN la plata cu cardul?
Poate că e o infomaţie banală pentru cei din domeniul bancar, însă eu nu ştiam până acum.
Din câte am înţeles, comercianţii care aleg să nu solicite codul PIN la tranzacţiile cu cardul îşi asumă riscurile. În cazul în care posesorul cardului solicită blocarea cardului şi există o plângere legată de o anumită tranzacţie, banca restituie banii clientului, în timp ce comerciantul suportă paguba.
Desigur, se presupune că există puţine astfel de plângeri. Mi-e greu, totuşi, să înţeleg de ce n-ai vrea să ceri acel cod de 4 cifre pentru a elimina riscurile.
Până acum un an şi ceva erau o grămadă de discuţii privind facturile din casă şi achitarea lor. Cine plăteşte curentul, cine se duce să plătească gazele, cine are timp să meargă să plătească telefoanele. La un moment dat am început să şi folosesc serviciul HomeBank de la ING, pe care îl aveam activat de mult timp.
Acum, după ce am mai prins ceva experienţă, toată treaba cu facturile durează vreo 20 de minute pe lună şi nici nu există riscul să uit vreuna neplătită.
De fiecare dată când primim o factură o pun într-un teanc, la un loc cu celelalte neplătite. La sfârşitul lunii, după ce au venit toate, facem calculele şi depunem suma pe card, la un ATM cu SelfBank. Norocul face să am unul foarte aproape de casă (ghinionul face ca acest ATM să fi fost stricat de pe 24 decembrie). Citeşte tot articolul
