politica

IN Politics

O să trecem şi de referendumul ăsta, o să se încheie o nouă campanie şi vom trage linie. Poate acum, poate la începutul anului viitor, după încă una sau chiar două campanii electorale.

Concluzia mea, cel puţin după ce-am văzut până acum în România post-decembristă şi, mai ales după ce-am văzut în ultimele şase luni e că poporul nostru e unul de stânga. Cum s-ar zice, comuniştii nu sunt doar ei, ăia care au dat note informative la Securitate sau au fost trăit în cercurile apropiate Tovarăşului, ci suntem şi noi, prin fiecare murmur care aduce aminte de „perioadele mai bune”. Cu fiecare pensionar care cugetă că pe vremea lui Ceauşescu era mai bine, cu fiecare salariat care nu verbalizează gândul, dar se rezumă să declare că înainte era stabilitate în ţară şi „te descurcai”. Citeşte tot articolul

IN Politics

În urmă cu vreo 2 ani în bloc a fost tămbălău mare. Administratorul şi preşedintele asociaţiei de locatari erau duşmani de moarte. Preşedinta (că era o doamnă) îl ura pe administrator şi îi cerea demisia la fiecare şedinţă. Îl obliga să prezinte actele non-stop, îi trimitea controale pe cap. Administratorul se încăpăţâna să nu renunţe.

Preşedinta îi reprezenta pe cei mai vechi din bloc, cei care se considera că fac legea, venise de puţin timp în funcţie şi l-a luat imediat la puricat pe administratorul indezirabil. Iar administratorul voia să fie bine pentru toată lumea, să împace cât mai mulţi locatari. Pe rând, fiecare a propus să-şi dea demisia împreună şi să se facă alegeri. Evident, nu s-a întâmplat asta. Citeşte tot articolul

IN Politics

Am senzaţia că Victor Ponta mizează prea mult pe ura românilor asupra lui Traian Băsescu.

Amza Pellea zice bine în „Un comisar acuză”:

Domnule comisar, om fi noi, comuniştii, oameni fără carte, dar cine e tâmpit să organizeze o revoltă în timpul schimbului de tură?

Cam aşa şi aici. Om fi noi, românii, sătui de Băsescu, dar cine e tâmpit să treacă cu vederea toate mizeriile astea strigătoare la cer?

IN Politics

Nu prea îmi dau seama de ce sărbătoreşte toată lumea condamnarea definitivă a lui Năstase. Aparent, s-a făcut dreptate. Şi cu toţii ne dorim asta: să se facă dreptate!

Dar mai probabil e că cineva, acolo sus, a vrut ca Năstase să devină un Trofeu al calităţii USLului. „Iată, cel mai cinstit Guvern a respectat decizia justiţiei, iar presupusele intervenţii ale premierului sunt doar nişte diversiuni ale lui Traian Băsescu”. Şi brusc, conversaţia se mută în direcţia aia.

USL nu doar că n-a pierdut procente, dar câştigă. Dacă nu se lua decizia asta, USL era carne de tun pentru atacurile Opoziţiei (să facem abstracţie de faptul că PDL e în reconstrucţie). Şi-atunci daţi-mi voie să cred că Năstase a fost sacrificat pentru garanţia a 4 ani de ciolan.

Şi poate că sentinţa asta îi mai temperează şi pe oamenii USLului care erau gata să se arunce pe contracte şmechereşti şi fonduri europene. Măcar până la toamnă.

Deci nu e nicio victorie, e doar şah, iar USL şi-a sacrificat Regina.

IN Politics

Nu cred în formaţiunea lui Naumovici şi sunt convins că el şi Forţa nouă n-au nicio şansă la alegerile viitoare. Dar clipul de mai sus este, probabil, cel mai bun clip electoral din România. Sunt surprinse perfect momentele cheie din politica românească, realizarea e impecabilă, mesajul clar.

Foarte bine construită dualitatea TU-EI. L-am văzut de vreo 5 ori deja şi încerc să-mi dau seama câţi se vor regăsi în acest clip. Cât de mare e clasa mijlocie din România? Va fi suficientă măcar pentru câteva locuri în Parlament?

Via

IN Politics

Prigoană şi-a luat sediu pe bulevardul Nicolae Bălcescu, în buricul târgului. Chiliman ne explică cum ar trebui să nu mai plătim pentru parcare după ora 16:00. Becali îi dă cu Dumnezeu, de parcă o să pună popii ştampila şi va fi de ajuns. Singurul  ceva mai deştept e Oprescu (sper să n-aveţi impresia că îl susţin 1, 2, 3, 4), el povesteşte ce-a făcut.

În locul primarilor care vor încă un mandat, m-aş fi apucat de campanii de conştientizare încă de anul trecut. Nu e interzis să comunici în calitate de primar cu cetăţenii, nu? Schema cu parcagii* şi campania de comunicare trebuia începută din ianuarie măcar, ca să aibă oamenii impresia că ai făcut ceva şi mandatul ăsta. Altfel are efectul invers.

Iar în locul lui Prigoană, Becali şi Irinel, aş fi făcut repede o asociaţie care să ia câinii de pe străzi. Să-i ia şi să-i ducă undeva, în munţi, nu-mi pasă. Decât să dau banii pe tone de apariţii în media, bannere şi alte prostii (se cheltuie milioane de euro în perioada asta), aş fi avut un singur mesaj: am rezolvat (am început să rezolv) problema câinilor vagabonzi, dacă mă votaţi le rezolv şi pe celelalte. Scurt şi la obiect. Chiar dacă nu mă mai votau iubitorii de animale, tot câştigam detaşat pentru că asta e o problemă reală a Bucureştiului. Mai sunt şi altele, dar e ceva mai scump să construieşti poduri pe banii tăi.

_____

*Pentru cititorii din afara Capitalei: Andrei Chiliman, primar la sectorul 1, are nişte bannere în care povesteşte cum va rezolva el problema parcagiilor (oamenii ăia care îţi cer bani pentru că ţi-au „păstrat” locul) – problemă care există de vreo 2-3 ani şi s-a extins FIX în mandatul lui

IN Revolte

Teoretic, buna desfăşurare a unui festival de teatru ar trebui să nu fie influenţată de politică. Practic, schimbările din primele luni ale acestui an afectează, printre altele, şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu.

Pentru FITS 2012 s-au cerut 3 milioane de lei. Guvernul Boc a promis 2,5 milioane (doar verbal). Guvernul Ungureanu a redus la doar 1,5 milioane bugetul alocat festivalului (care, apropo, e al 3-lea festival de arte ale spectacolului din lume) – dar promisiunile au fost transmise tot pe cale orală. Guvernul Ponta a alocat (cu greu!) 700.000 de lei. Mai puţin de un sfert din suma solicitată. Restul de 800.000 de lei erau promişi din fondul de rezervă al premierului. S-a schimbat premierul, s-au schimbat şi priorităţile – adică maşini eco şi alte bălării.

Încerc să fac abstracţie de culoarea politică a noului Guvern, să uit că Mircea Diaconu e noul Ministru al Culturii şi să dau vina pe ceilalţi, care n-au semnat mai repede hotărârile. Dar mă întristez dându-mi seama că organizatorii unui astfel de festival trebuie să stea la mâna politicienilor până în ultima clipă pentru nişte fonduri.

Partea cea mai nasoală e că în ciuda eforturilor organizatorilor, s-au anulat 20 de spectacole! Enorm! Şi erau, în mare parte, spectacole ale unor trupe din afară. Franţa, Belgia, Australia. Dacă aş lucra la instrumentele de presă ale opoziţiei probabil că aş titra: „Ponta anulează 20 de spectacole de la FITS”. Normal, puţin îi pasă, el merge la Viena când are chef de un spectacol mişto.

IN Politics

O doamnă îl susţine pe Nicuşor Dan. Foarte frumos, ne bucurăm pentru dumneaei. Sunt prezentate puncte din programul electoral al catindatului: poluarea, spaţiile verzi, atragerea firmelor în Bucureşti.

Păi atragerea firmelor în Bucureşti nu înseamnă poluare? O firmă are nevoie de transport, nu? Nu zic de alea care produc ceva util societăţii, zic de firmele care prestează servicii. Transport pentru angajaţi, servicii de curierat, servicii de catering.

PS: Încă nu ştiu pe cine aş putea să votez la primăria de sector. Poteraş n-a făcut mare lucru 8 ani iar ceilalţi sunt dubioşi.

via

IN Politics

Mă interesează prea puţin discuţiile politice din ultima perioadă. Aştept să se liniştească apele, n-am răbdare să urmăresc live toate mişcările. Totuşi, nu pot să nu observ cum amintim sistematic de comunism. Cutare e UTCist, cutare a fost membru PCR, i-am văzut eu carnetul! Altul e pui de securist, îl ştim noi.

Etichetele astea vor mai fi valabile 10-15 ani. Vine generaţia noastră, a celor născuţi liberi. Atunci nu vom mai putea pune etichete: UTCist, PCRist, Securist. Ce-o să se întâmple atunci? Cum vom justifica impostura şi mediocritatea clasei politice? Cum vom explica impotenţa şi furtul? Ăia ce vor mai fi? Copii de securişti, utecişti, pecerişti? Şi după ei cum vom mai explica neajunsurile următoarei clase politice?

Deunăzi Adrian Ciubotaru scria că în Slovenia şi Ungaria lucrurile s-au schimbat în bine, în timp ce noi încă ne justificăm problemele dând vina pe moştenirea comunistă. Mai spunea că după 20 de ani de la Revoluţie încă nu ne putem reveni, dar că scuza comunismului se pierde din moment ce există alte ţări care stau drept contra-exemplu. Mi se pare că premisa e greşită. Sunt convins că dincolo de etichete am depăşit perioada comunistă şi ne-am întors la obiceiurile de la începutul secolului al XX-lea. Atunci nu existau UTCişti, PCRişti sau Securişti, însă exista corupţie, exista traseismul politic, trădări, dosare „acoperite”, baroni şi existau inclusiv contracte dubioase cu statul.

Aştept liniştit să treacă vremea celor pe care îi etichetaţi drept comunişti. Abia atunci vă veţi da seama că maladia lor nu era comunismul, ci adoptarea unei forme maligne de capitalism.

Meniu