Mă interesează prea puţin discuţiile politice din ultima perioadă. Aştept să se liniştească apele, n-am răbdare să urmăresc live toate mişcările. Totuşi, nu pot să nu observ cum amintim sistematic de comunism. Cutare e UTCist, cutare a fost membru PCR, i-am văzut eu carnetul! Altul e pui de securist, îl ştim noi.

Etichetele astea vor mai fi valabile 10-15 ani. Vine generaţia noastră, a celor născuţi liberi. Atunci nu vom mai putea pune etichete: UTCist, PCRist, Securist. Ce-o să se întâmple atunci? Cum vom justifica impostura şi mediocritatea clasei politice? Cum vom explica impotenţa şi furtul? Ăia ce vor mai fi? Copii de securişti, utecişti, pecerişti? Şi după ei cum vom mai explica neajunsurile următoarei clase politice?

Deunăzi Adrian Ciubotaru scria că în Slovenia şi Ungaria lucrurile s-au schimbat în bine, în timp ce noi încă ne justificăm problemele dând vina pe moştenirea comunistă. Mai spunea că după 20 de ani de la Revoluţie încă nu ne putem reveni, dar că scuza comunismului se pierde din moment ce există alte ţări care stau drept contra-exemplu. Mi se pare că premisa e greşită. Sunt convins că dincolo de etichete am depăşit perioada comunistă şi ne-am întors la obiceiurile de la începutul secolului al XX-lea. Atunci nu existau UTCişti, PCRişti sau Securişti, însă exista corupţie, exista traseismul politic, trădări, dosare “acoperite”, baroni şi existau inclusiv contracte dubioase cu statul.

Aştept liniştit să treacă vremea celor pe care îi etichetaţi drept comunişti. Abia atunci vă veţi da seama că maladia lor nu era comunismul, ci adoptarea unei forme maligne de capitalism.