Angajaţii unei fabrici din judeţul Timiş au furat matriţele unor piese de Lamborghini în valoare de 200.000 de euro şi le-au vândut la fier vechi. Asta se întâmpla în 2016. Un an mai târziu, proprietarii au vândut fabrica unor asiatici, care mai târziu au închis-o.
Subiectul n-ar fi ajuns în presă, dacă angajaţii n-ar fi dat în judecată firma pentru că nu le-a dat decât 3 din cele 6 salarii compensatorii care erau prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Mă interesează prea puţin discuţiile politice din ultima perioadă. Aştept să se liniştească apele, n-am răbdare să urmăresc live toate mişcările. Totuşi, nu pot să nu observ cum amintim sistematic de comunism. Cutare e UTCist, cutare a fost membru PCR, i-am văzut eu carnetul! Altul e pui de securist, îl ştim noi.
Etichetele astea vor mai fi valabile 10-15 ani. Vine generaţia noastră, a celor născuţi liberi. Atunci nu vom mai putea pune etichete: UTCist, PCRist, Securist. Ce-o să se întâmple atunci? Cum vom justifica impostura şi mediocritatea clasei politice? Cum vom explica impotenţa şi furtul? Ăia ce vor mai fi? Copii de securişti, utecişti, pecerişti? Şi după ei cum vom mai explica neajunsurile următoarei clase politice?
Deunăzi Adrian Ciubotaru scria că în Slovenia şi Ungaria lucrurile s-au schimbat în bine, în timp ce noi încă ne justificăm problemele dând vina pe moştenirea comunistă. Mai spunea că după 20 de ani de la Revoluţie încă nu ne putem reveni, dar că scuza comunismului se pierde din moment ce există alte ţări care stau drept contra-exemplu. Mi se pare că premisa e greşită. Sunt convins că dincolo de etichete am depăşit perioada comunistă şi ne-am întors la obiceiurile de la începutul secolului al XX-lea. Atunci nu existau UTCişti, PCRişti sau Securişti, însă exista corupţie, exista traseismul politic, trădări, dosare “acoperite”, baroni şi existau inclusiv contracte dubioase cu statul.
Aştept liniştit să treacă vremea celor pe care îi etichetaţi drept comunişti. Abia atunci vă veţi da seama că maladia lor nu era comunismul, ci adoptarea unei forme maligne de capitalism.
Sunt un nostalgic fără ”obiectul nostalgiat”. Comunismul pe care l-am trăit eu, sau mai exact, neo-comunismul, se manifesta tot prin cozi la lapte, lipsuri și un trai sărac, însă ceva mai lejer decât cel dinainte de ’89.
Totuși, sunt fascinat de poveștile din perioada Ceaușistă și asta pentru că nu le-am trăit. Dacă le trăiam, probabil că n-aș mai fi fost atât de interesat să-mi amintesc lucruri demult uitate. Nu-mi rămâne decât să-mi imaginez cum erau momentele frumoase și simple de atunci sau să citesc amintirile altora.
Vineri seară am participat la lansarea cărții ”Copil în Epoca de Aur”, un volum de Dan Cârlea, cunoscut pe net drept camionagiu.ro, un tip despre care știam că pune clipuri pe Trafictube și comentează la Zoso și RăzvanBB. Și atât.
Zilele trecute a inceput un proiect al politiei romane pentru responsabilizarea copiilor in ceea ce priveste traficul. E vorba de patrulele scolare menite sa-i invete pe cei mici reguli de trafic and stuff. Cand am auzit stirea la radio (care amintea ca proiectul a mai existat si inainte de ’89), cei cu care eram in masina au avut o reactie de respingere totala a ideii. Cand vine vorba de istorie, politica si viata in general avem multe idei preconcepute. In cazul de fata, se merge pe ideea ca tot ce era atunci e prost, gresit si comunist.
Steaua si Dinamo sunt echipe comuniste care au facut performanta atunci (in parte sunt de acord, nu vreau sa intram in polimica pe subiectu asta), Dacia e brand comunist, aprozarele, oamenii, tot ce exista atunci si acum este prost – e automat comunist. Profesorii batrani sunt niste comunisti, oamenii care impun uniforme in scoli sunt comunisti, cei care o duc bine acum au fost comunisti sau securisti etc. Si exemplele pot continua. Multe dintre afirmatii sunt justificate.
Din pacate in aceasta categorie intra si chestii care nu tin deloc de comunism. Nu sunt idei comuniste ci copii fidele (unele adaptate sistemului, altele nu) ale unor modele din vest. Partea cu patrulele scolare de exemplu se face si la americani de zeci de ani. Uniformele sunt un alt exemplu foarte bun. Daca s-ar face niste uniforme misto (in genul colegiilor din Anglia, de exemplu) si nu tricouri de 2 lei, ar fi foarte tare sa le porti.
Oamenii insa resping din start orice si pe oricine a trait mai mult de 20 de ani in perioada aia. Si e total gresit pentru ca nu tot ce a existat in perioada comunista este comunist.
1711.
Prima domnie fanariota in Tarile Romane. Au urmat 150 de ani sub conducere fanariota. S-au perindat diversi subordonati ai Inaltei Porti. Ne-au furat – si pentru ei, si pentru turci. Ce-i drept, unii au mai facut cate ceva. Pana la urma am scapat de ei. A venit Cuza (si cu bune, si cu rele) si pe urma unul dintre cei mai mari conducatori ai tarii, Carol I. Nu incep o dezbatere pe tema: “Carol a fost singurul care nu ne-a refuzat”. Conjunctura prin care a ajuns domn al tarii nu mai conteaza. Important este ca a fost nevoie de un neamt pentru ca in tara asta sa se intample lucruri.
1990.
Sfarsitul ceausismului. Prelungiri ale comunismului prin conducatorul din umbra al revolutiei, Iliescu. Au urmat 18 ani sub conducerea unor nesimtiti care nu sunt departe de fanarioti. Numai ca ei sunt romani. Dar azi patriotismul e o gluma proasta. Suntem patrioti doar cand ne persecuta Italia tiganii, cand face echipa nationala de fotbal egal cu Franta si cand luam medalii de aur la J.O.
In secolul 19 a fost nevoie de un strain ca sa scapam dintr-o perioada proasta. Doua secole mai tarziu, ne trezim in prag de alegeri ca nu avem cu cine vota. Toti sunt la fel. Propun sa apelam din nou la marile puteri ale Europei. Poate ne dau ei pe cineva.
