Tag

propaganda

Mecanisme şi idei de împrumut

1

Din fericire internetul are o memorie scurtă, aşa că am uitat cu toţii de campania Urăşte şi gherla dată de Secom România. După ce au apărut o grămadă de articole pe tema asta, interviuri şi precizări de la agenţie şi client, să vedem ce a mers şi n-a mers în campanie.

Acum vreo 2 ani McCann România şi Kandia implementau pentru ROM un mecanism care avea să facă istorie: lansăm campania cu materiale menite să atragă atenţia poporului, devine viral, lumea reacţionează, publicăm partea a doua a campaniei şi toată lumea e fericită. 2 Grand Prixuri la Cannes Lions, în premieră pentru România.

Citeste tot articolul

O reacţie de la Secom România

5

Luni, 1 octombrie, Secom România a lansat o campanie de informare privind Autismul, ADHD-ul, maladiile Alzhiemer si Parkinson, depresia şi sindromul de oboseală cronică pe siteul Urăşte.ro. Materialele şi clipurile sunt respingătoare, vor deveni viral, fără îndoială, şi sunt menite să vândă un supliment nutritiv.

E, fără îndoială, o criză de PR pentru companie în condiţiile în care zeci de reacţii au fost postate în ultimele ore. Simona Tache, Cabral şi Doru Panaitescu sunt câţiva dintre cei care au luat atitudine faţă de această campanie.

Deocamdată nu există nicio reacţie de la companie sau de la agenţie (Propaganda este responsabilă pentru realizarea clipurilor), e clar că nu exista o soluţie de gestionare a situaţiilor de criză. O atitudine sinucigaşă pentru o companie care ştia în ce se avântă când a acceptat propunerea agenţiei.

Pentru că nu există reacţii recente, am dat peste un comentariu (singurul, dacă nu mă înşel) de răspuns al celor de la Secom, care încă din startul campaniei au avut parte de reacţii negative. “Mesajul este unul şocant pentru că am vrut ca lumea să cumpere repede produsul” – cam asta înţeleg eu. Proastă idee.

De urmărit cum vor răspunde cei de la Secom şi în cât timp vor scoate campania. Oricum, vor trece ani la rând până când lumea o să uite povestea cu “urăşte”.

Bipolarizarea brutală a jurnalismului românesc

9

Nu ne plac Antenele pentru că sunt oribil instrument de propagandă politică. Totul e din vina lui Băsescu, de la deschiderea programului până la Meteo şi pauzele publicitare. Căutăm alte posturi TV pentru a afla informaţii în baza cărora să facem diverse alegeri. Mulţi au găsit ceea ce căutau în programele B1Tv. Numai că, odată cu creşterea audienţelor, postul respectiv s-a transformat într-un omolog “de dreapta” (portocaliu, pedelist, băsist – cum vreţi să-i spuneţi) al antenelor. Exagerări, atacuri, propagandă.

Nimeni nu se mai sinchiseşte să păstreze aparenţele. Dar asta e doar o parte a problemei. Parcă Turcescu&co. se străduiesc să copieze întocmai modelul mizerabil introdus în România de Gâdea, Badea şi Ciutacu.

Şi ca să iasă cât mai bine copia, Robert Turcescu – la un moment dat Preşedinte al Clubului Român de Presă propus pentru conducerea CRP – a început să preia din limbajului lui Badea. Astfel încât discuţia a ajuns atât de jos.

Ce reţinem de aici? Că jurnaliştii de casă ai Puterii şi ai Opoziţiei s-ar exprima mult mai plastic dacă n-ar fi CNA-ul şi că odată ajunşi pe internet, unde nu există o autoritate, dau frâu liber sentimentelor. Haosul ăsta va evolua şi în curând nici dacă vrem n-o să-l mai putem ignora.

Două vorbe despre rechini vs. delfini

2

O vorbă din advertising zice că “orice idee mişto s-a mai făcut”.

Citeam azi explicaţiile celor de la Propaganda privind acuzaţiile de plagiat aduse spotului (devenit viral deja) la covrigii Boromir.

Nu e prima şi nici ultima oară cand o reclamă românească seamănă cu ceva din afară. Se întâmplă. Asta cu covrigii şi delfinii nici nu e vreo idee genială pe care n-o poate avea nimeni din lume. La Scoala ADC*RO era o tipă care venise cu o idee foarte mişto care s-a dovedit a fi o campanie super premiată cu vreo 2 ani în urmă. Doar că n-o furase, întâmplător eram de faţă când i-a venit ideea şi ştiam cum a ajuns acolo. Nimeni nu e tâmpit să fure idei premiate acum 2-3-5 ani pentru un concurs de creativitate.

Când te apuci să furi, furi de la o campanie obscură, pe care ai văzut-o undeva în America de Sud, nu de la Cannes Lions.

Şi mai e o variantă: toată lumea se uită pe câte un Luerzer din când în când. Îţi rămâne în cap o idee. După 10 zile primeşti un brief şi subconştientul tău vine cu o idee asemănătoare. Nasol.

Pe de altă parte, nici să explici prea mult n-are sens. Sigur, dacă ne străduim puţin, putem explica şi cum ne-a venit nouă ideea cu “laser, frate”. Dar n-o să ne creadă nimeni. Oricum în memoria colectivă o să rămână că Propaganda a furat o idee pentru Boromir.