Când o să înjuraţi la vară traficul incredibil, când n-o să vă convină că Bucureştiul este spart şi arată ca după bombardament, când n-o să puteţi circula pe anumite străzi, să vă aduceţi aminte de frigul din apartamente din această iarnă.
Să vă amintiţi de câte ori v-aţi spălat cu apă încălzită pe aragaz, de câte ori lipsa apei v-a dat planurile peste cap.
Şi să încercaţi să vă abţineţi de la înjurături. Citeşte tot articolul
Pentru că întregul sector 2 este un mare şantier, am avut ocazia să urmăresc cum merge reabilitarea şi am putut compara eficienţa fiecărui tip de schelă, plus alte aspecte.
N-ai zice că e aşa mare chestie, dar când tipul de schelă îţi poate lungi calvarul cu 6 sau 8 luni, parcă e mai bine să fii pregătit psihic.
Există 3 tipuri de schele folosite la reabilitările de prin Bucureşti: cea clasică, precum în imaginea de mai sus, cea pe scripete, şi cea de tip „lift”. Eu am avut ghinionul să o nimeresc pe ultima, aşa că lucrurile s-au mişcat extrem, extrem de greu. Citeşte tot articolul
Am trecut de prima iarnă post-reabilitare, aşa că pot să trag primele concluzii. Mă rog, blocul nu e decât pe jumătate reabilitat, iar o bună bucată de timp casa scării a fost o sursă de frig (uşi şi geamuri scoase sau deschise etc.). Însă per total diferenţa se simte mult mai tare decât mă aşteptam.
În 2015, imediat ce m-am lovit de frigul oferit de RADET, am cumpărat un calorifer electric. Şi ţin minte că l-am folosit atât toamna, înainte să se dea drumul la căldură, cât şi iarna, când afară era extrem de frig, iar caloriferele nu făceau faţă.
Iarna asta am folosit o singură dată acel calorifer, şi atunci nu era chiar imperios necesar. În rest am murit de cald, fără să fi fost caloriferele mai fierbinţi comparativ cu 2015. Sigur, a contat şi că s-au făcut modernizări la sistemul de ţevi de la subsol, acum nu mai e aer pe instalaţie (toţi elemenţii sunt calzi), dar cea mai importantă schimbare ţine de izolarea cu polistiren. Nu mă aşteptam să fie o schimbare atât de mare, însă face minuni. Din câte am văzut s-a folosit un polistiren expandat gros, de duritate mare, Austrotherm.
Dacă erau instalate repartitoare în bloc probabil că factura la întreţinere ar fi fost mult mai mică pentru că am cam murit de cald în mare parte a timpului.
Chiar dacă a fost un chin tot procesul, treaba asta cu reabilitarea este absolut spectaculoasă. Ştiu că peste 4-5 ani blocurile vor arăta din nou sărăcăcios, dar izolaţia aia care rămâne e tot ce contează.
N-am mai revenit cu update-uri pentru că am vrut să am şi ceva veşti bune. Şi am tot aşteptat, cam o lună jumate. Ultimul update e de pe 24 octombrie. Între timp oamenii de pe schele şi-au tot făcut de lucru pe la ceva finisaje, termopanele s-au pus, iar câteva apartamente au rămas în afara listei. Evident că am tras paiul scurt, nu mi-a montat nimeni nimic, iar tâmplăria adusă s-a evaporat pe la diverşi vecini.
Ăsta a fost momentul în care am cedat nervos şi eram gata să-mi comand unele pe bani ca să închei povestea. Doar că a apărut un afiş care anunţa că va prelua altă firmă restul lucrării.
Deci pe 23 iunie s-au luat măsuri pentru termopane, pe 23 noiembrie s-au luat alte măsuri pentru aceleaşi termopane. Pentru ca tabloul să fie complet, a început şi zugrăveala pe casa scării cu toată distracţia: uşi învelite în plastic, moloz pe jos etc. Şi cireaşa de pe tort a fost o modernizare făcută de Electrica la întreaga instalaţie din bloc. Practic, au schimba panourile, cablurile, au mutat contoarele, totul în vreo 2 săptămâni. Timp în care zugravii s-au oprit, că se călcau pe picioare.
La un moment dat termopanele se puneau (imaginaţi-vă sunet de bormaşină), zugravii zugrăveau (bocănituri, praf) şi electricienii găureau ca să pună şi ei nişte cutii pentru cablurile alea (alte găuri de bormaşină). În paralel echipa de reabilitare lucra la ceva pe acoperiş trântind nişte suluri mari de carton. Să tot stai să aştepţi echipa de termopane în atmosfera asta. Până la urmă am vorbit cu ceva şef de echipă, i-am dat numărul de telefon şi mi-am văzut de treburi.
Aşa cum bănuiam, s-au întins până la Crăciun, dar s-a montat ce era de montat, electricienii au terminat, mai rămâne zugrăveala şi reabilitarea, că acum urmează partea de finisaje pe geamurile proaspăt montate. Apoi se apucă de cealaltă jumătate de bloc. Dacă nu dă zăpada, până prin mai cred că avem şi un epilog la coşmarul ăsta. Iar până atunci o să mai rămână de schimbat doar cărămizile din blocul ăsta.
Parcă ieri am scris ultimul update despre asta, doar că în realitate au trecut aproape 2 luni. Ştiţi ce s-a întâmplat în aceste 2 luni? Aproape nimic. S-a tencuit şi s-a dat cu vopsea (mă rog, tencuială decorativă).
Practic, s-au făcut cam toate finisajele, singura problemă fiind că nu au venit geamurile! Măsurătorile sunt luate pe 23 iunie, ar fi trebuit să dureze producţia 2 săptămâni. 4 luni mai târziu tot nu s-a produs nimic. Au venit vineri nişte geamuri, cele de pe casa scării. Ba chiar le-au şi montat nişte băieţi, sâmbătă. Asta mă face foarte optimist, până de Crăciun le montează şi în apartamente.
Partea bună e că n-am mai stat cu niciun stres. De la un punct încolo chiar nu-ţi mai pasă. Vorba aia, YOLO! Când or veni, or veni.
Adevărul e că nici pe muncitorii de pe schelă nu pot să-i condamn. Au muncit ei în dorul lelii, dar de ce s-ar fi grăbit? Oricum când se dau jos geamurile trebuie alte finisaje. Alţi bani, altă distracţie. Bine că au avut timp şi de celelalte scări. Am uitat să vă spun, dar sunt 4 scări, 4 schele mobile, şi doar 2 echipe de lucru, că nu ne grăbim nicăieri.
Dacă le-a luat 6 luni să rezolve o jumătate de bloc, oare tot 6 luni va dura pentru cealaltă jumătate? Nu de alta, dar parcă aş vrea să-mi găsesc o chirie dacă e nevoie să mai stau o vară fără aer condiţionat. Poate până atunci oi avea geamuri la balcon.
Simt că eraţi curioşi să aflaţi ce s-a mai întâmplat cu reabilitarea la mine în bloc. Ei bine, petrecerea continuă. Vineri se fac 3 luni de când a început oficial reabilitarea şi eu încerc să-mi dau seama ce s-a întâmplat cu termopanele noastre. Măsurătorile s-au luat pe 20-23 iunie, ar fi trebuit să dureze 2 săptămâni, acum suntem la final de septembrie. Când întrebi muncitorii îţi răspund că se ocupă altă firmă. Când întrebi administratorul, afli că lucrurile sunt gata-gata să înceapă. Iminenţa pluteşte în aer. De fapt, cam asta e starea de facto a reabilitării.
„Mâine-poimâine” se fac retuşurile, „săptămâna viitoare cel târziu” se dă tencuiala, „până la final de lună se termină totul, sigur-sigur”. Şi zilele trec, termenele se mută, deznădejdea apare, iar totul e ca un accident pe cale să se producă. Citeşte tot articolul
E momentul ăla din viaţa unui bucureştean, în care ajung cu reabilitarea la tine la bloc. Şi te entuziasmezi, că o să fie mai cald la iarnă, că închizi balconul în sfârşit, că o să arate şi blocul ceva mai bine. Apoi începe distracţia. Dar să nu ne pripim, încă mai e mult până se pune mâna pe mistrie şi cancioc.
Despre reabilitarea asta se vorbeşte din 2015. De-aia nici n-am închis balconul, că era atât de iminentă treaba încă mi-era teamă că vin oamenii cu măsurătorile de la Primărie înainte să apuc să-l montez pe cel plătit #pebaniimei. Prin martie s-a pus la avizier o listă care anunţa cu bucurie prezenţa blocului pe lista reabilitărilor din 2016. În mai a venit administratora cu o listă şi ne-a întrebat cine vrea să-şi pună sau să-şi schimbe geamurile. De-atunci am stat ca pe ace. Am plecat la Timişoara îngrijorat că vin oamenii să măsoare pentru balcon şi o las pe stăpâna casei să se descurce singură. Apoi am plecat la Roma. Pe urmă la Sibiu. Mereu aceleaşi frământări. V-am zis, de fiecare dată când întrebam, lucrarea era gata de start. Citeşte tot articolul
CAPSOMÁN, -Ă, capsomani, -e, s. m. și f. (Peior.) Persoană încăpățânată; om prost. – Cf. alb. kaps.
Toată scara a făcut reabilitare termică, el n-a fost de acord.
Background: în zona respectivă oamenii nu sunt chiar săraci, blocurile sunt destul de noi, familii tinere. Deci, teoretic, n-ar fi o problemă de bani. A se observa termopanele, aerul condiţionat. Pur şi simplu n-a fost el de acord.
