teapa

IN Revolte

Mai știți când vă povesteam cum a făcut Antonia școala de șoferi și a fost totul ok? A fost un episod în care am zis ”hop” înainte să sar. Luase sala, conducea foarte bine (am fost și eu cu ea în poligon să văd cum se descurcă), erau șanse foarte mari să ia traseul din prima. Știam că sunt mici șanse să prindă o zi nașpa și să nu ia examenul, dar nu mă gândeam că fix școala de șoferi o să ne saboteze. Mai ales că am fost la o școală cunoscută, mult mai scumpă decât altele, ca să aibă parte de cea mai bună experiență posibilă. Și n-a avut.

Pe 25 august a susținut examenul auto și atunci a început tragi-comedia. Înainte de asta luase 3 ore suplimentare de condus pentru că între momentul în care te programezi și momentul în care dai efectiv examenul durează cam o lună. Dacă nu mai conduci o lună e complicat să intri direct în examen și să te descurci bine. Mi-e mie ciudat să conduc după 2-3 săptămâni de pauză și am carnet de 14 ani. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Când credeam că le-am auzit pe toate în materie de probleme cu companiile aeriene, am dat peste povestea de mai jos, care e incredibilă. Găsiţi şi link direct aici.

Pe scurt, povestea e următoarea: un tip s-a dus cu mult timp înainte la aeroportul Otopeni, a aşteptat la poarta de îmbarcare pentru un zbor WizzAir, i-a lăsat pe ceilalţi pasageri să se îmbulzească la boarding, la final s-a trezit că e avionul plin şi că nu mai are loc. Practic, avionul era overbooked şi locul lui a fost dat altcuiva, chiar dacă avea check-in şi bilet, şi tot ce trebuie. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Editura RAO are de dat nişte bani unei traducătoare. Nu mulţi, 4500 de lei. Însă au ales să ignore total apelurile omului care a prestat un serviciu. Laura Frunză a dat în judecată editura, însă justiţia a hotărât că e nefondat cazul. Dincolo de mârlănia justiţiei române, cred că e mai important să reţinem altceva: munca prestată fără contract semnat implică un grad mare de risc.

Au simţit asta pe pielea lor şi bloggerii, având de-a lungul timpului o grămadă de întârzieri la plată. Şi de multe ori nu puteau decât să se milogească de cel căruia i-au prestat un serviciu pentru că nu exista în mână contractul semnat de ambele părţi.

În teorie, ca să putem acţiona în justiţie pe cineva şi să avem şanse de câştig, trebuie să semnăm un contract de prestări servicii. În practică, în România se prestează serviciul, contractul se trimite „la semnat” (unde stă luni bune). Doar că cel care are nevoie de serviciu se grăbeşte (în acest caz editura). Aşa că prestatorul acceptă să presteze fără niciun fel de contract, bazându-se pe corectitudinea partenerului de business. Uneori se cere chiar şi factura, pentru a creşte speranţele prestatorului. Şi omul o emite în baza unui contract nesemnat, ba chiar ajunge să plătească şi TVA din buzunar. Iar factura nu e plătită niciodată. Un caz clasic.

Aşa că de fiecare dată când dăm peste un client care vrea ceva de la noi, am face bine să semnăm contractul înainte de toate. Indiferent cât de urgentă e toată treaba. Insistaţi până în pânzele albe semnarea contractului, chiar dacă trebuie să faceţi un drum special pentru asta.

Puteţi citi despre povestea cu RAO aici şi aici.

IN Muzici, Revolte

Ieri am ascultat în maşina unui prieten noul album OCS – Retro. Pentru că mi-a plăcut mult, seara am căutat albumul pe net. L-am găsit pe shopul celor de la BestMusic (Triplu.ro) la preţul de 5 euro şi m-am gândit că e corect şi normal să cumpăr albumul (în plus, îmi era lene să-l caut pe net). Mare greşeală.

Am intrat pe Triplu.ro, am apăsat butonul Descarcă acum şi am ajuns pe o pagină aproape goală în care puteam doar să aleg modalitatea de plată. Am completat adresa de mail, am selectat plata prin SMS şi am apăsat „Cumpără„. Am intrat în MobilPay (serviciu pe care l-am folosit pentru clienţii mei şi care ştiu cum funcţionează), am urmat paşii, am confirmat plata. Am fost redirecţionat către Triplu.ro unde mi se cerea un user şi o parolă.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Umblă vorba prin târg că băieţii au dezvoltat o nouă schemă pe Okazii.ro şi alte siteuri de gen:

Cetăţeanul îşi pune laptopul la vânzare pe Okazii şi aşteaptă un cumpărător. Îl găseşte, se înţeleg la bani, însă din păcate cumpărătorul nu e din acelaşi oraş. Ca să meargă lucrurile mai bine (sau ca să iasă mai ieftin, mai sigur etc.), cumpărătorul insistă ca laptopul să fie trimis printr-o anumită firmă de curierat. Totodată, cumpărătorul cere adresa vânzătorului, sub diverse pretexte.

În zilele următoare un „curier” de la firma indicată vine să ridice coletul. Vânzătorul dă coletul fiind convins că va primi plata ramburs însă rămâne şi fără bani şi fără laptop.

Schema e tot mai des folosită pentru diverse obiecte. Daţi de veste mai departe şi mare grijă la ce vindeţi 🙂

Meniu