Am ajuns întâmplător la un tur ghidat al TNBului zilele trecute. Biblioteca TNB a găzduit un alt eveniment, iar oamenii de acolo s-au gândit că ar fi drăguţ şi acest tur prin punctele esenţiale ale clădirii.
Când s-a redeschis TNBul cred că mi-am propus să ajung la un astfel de tur, dar nu mi-a reuşit niciodată. Probabil că a fost foarte bine aşa, pentru că, în timpul ăsta, Ionuţ Corpaci şi-a perfecţionat discursul până în punctul în care a devenit un spectacol în sine. Citeşte tot articolul
Am văzut spectacolul Vanya, transmis în premieră online de National Theatre London pe platforma lor National Theatre at Home. Am aflat de asta cu mai multe săptămâni în urmă datorită articolului de pe Urban.ro, Cristina Bazavan face o treabă excelentă acolo, aş zice că are o influenţă chiar mai mare cu Urban în bula de online/cultural decât avea în etapele Tabu sau Bazavan.ro.
Revenind la Vanya, Andrew Scott face un one-man-show cu adevărat memorabil, joacă toate cele 9 personaje ale piesei Unchiul Vanea. Şi o face într-un mod extraordinar. Felul în care reuşeşte să treacă de la un personaj la altul e pur şi simplu nepământesc.
Interesant e că spectacolul a primit 3 stele din 5 într-un review din The Guardian, care a apreciat mai mult alte spectacole mai slab cotate. Citeşte tot articolul
Varianta scurtă: cu autorizaţii şi cu respect faţă de public.
Varianta lungă include nişte indicaţii care mi se par utile, aşa că am zis că ar fi o idee bună să le notez.
Ştiam de pe la începutul anului că vreau să iau nişte cadre din dronă pe care să le adăugăm la materialele pe care le producem la FITS.
Anul ăsta mi-am propus să ducem conţinutul creat la următorul nivel, iar pentru asta a fost nevoie de nişte echipamente. Pentru că e frumos să faci comunicare din faţa laptopului, dar nu suntem genul ăla de agenţie. Facem muncă de teren, punem osul la treabă. Şi lumea apreciază asta. Doar că sunt momente în care ai nevoie de ceva mai mult decât un telefon şi un laptop.
Cred că e foarte important să investeşti în echipamente astfel încât să step up your game. Am luat un set de lavaliere DJI Mic 2 (pe care le-am vânat mult timp şi care acum sunt în stoc la eMAG la 2000 de lei), un stabilizator cu trepied DJI Osmo Mobile 6, şi o dronă DJI Mini 3 Pro, la care am adăugat o mulţime de accesorii (revin cu articol separat despre asta).
Apoi l-am sunat pe Dragoş Asaftei, care este unul dintre oamenii care vorbesc de mulţi ani despre fotografierea şi filmarea din dronă. Ştiam că e informat cu privire la aspectele legale şi mai ştiam că e un tip corect, care încearcă să respecte toate indicaţiile autorităţilor. În plus, bănuiam că are experienţă cu Sibiul pentru că a lucrat mulţi ani ca fotograf al preşedintelui. Citeşte tot articolul
Uitaţi-vă bine de tot la poza de mai sus. Noi suntem. Noi, cu telefoanele în faţă permanent, cu chipurile luminate de tehnologie, hipnotizaţi de universul de pe ecran, păcăliţi să credem că aşa cunoaştem lumea.
Mi s-a părut excelentă metafora asta pe care a oferit-o Tim Robbins în spectacolul „Topsy Turvy”, tradus Afrodita și Eliberarea Lumii (Un vodevil musical grecesc). Cred că titlul original e mai sugestiv pentru că e o expresie care exprimă in utter confusion or disorder. Aşa suntem noi, într-o confuzie totală.
Spectacolul semnat de Tim Robbins vorbeşte despre cum au trăit nişte artişti în lockdown. Dar e, de fapt, despre cum a trăit întreaga societate lockdown-ul. Un spectacol plin de metafore, foarte mişto introduse în spectacol. Într-un stil americănesc, destul de in your face, aşa cum fac ei teatru. După un astfel de spectacol nu stai 3 ore să te gândeşti ce-a vrut să spună autorul, întrebându-te dacă ai înţeles sau nu, ci mai degrabă te concentrezi pe mesajul pe care a vrut să-l transmită şi cum îţi schimbă el percepţia. Citeşte tot articolul
Pe Pippo Delbono l-am descoperit în urmă cu câţiva ani, tot la FITS. Este un regizor cu o sensibilitate aparte, un vizionar, un performer.
În urmă cu 2 ani vedeam Amore, un spectacol despre dragostea complexă. Un spectacol care îmi este şi azi întipărit în minte.
De data asta Pippo a venit cu o premieră mondială, Il risveglio sau Trezirea. La fel ca în alte spectacole ale lui, Pippo vorbeşte despre el şi viaţa lui. Despre ce simte sau ce a simţit. Citeşte tot articolul
Am reuşit să ajung la Maria de Buenos Aires, spectacolul semnat de Răzvan Mazilu după o operă de Astor Piazzolla şi Horacio Ferrer. Este cel mai cerut spectacol de la Teatrelli, fiecare reprezentaţie e sold-out în aproximativ 10 minute. Sunt şi puţine locuri, vreo 50-60, iar spectacolul se joacă destul de rar (din diferite motive care ţin de disponibilitatea actorilor).
Fiind un spectacol de operă la bază, era nevoie de nişte actori care să şi cânte, aşa că Lucian Ionescu şi Ana Bianca Popescu au fost nişte alegeri foarte bune. Distribuţia e completată de Gheorghe Visu, care face un rol excelent. Scenografia este semnată de Dragoş Buhagiar, iar spaţiul de la Teatrelli e perfect pentru spectacolul ăsta. Pentru că acţiunea se mută în centrul sălii, scena e dedicată instrumentiştilor care acompaniază live spectacolul. Scaunele sunt, practic, pe margini, în centru e acest pat în jurul căruia se desfăşoară toată acţiunea. Citeşte tot articolul
Auzisem lucruri bune despre Family.exe, spectacolul semnat de Mimi Brănescu la Bulandra. Însă e sala destul de mică, aşa că prinzi greu bilete (se joacă la Icoanei). Până la urmă am reuşit, şi mă bucur tare mult că am văzut spectacolul înainte de vacanţă, aş zice că e unul dintre favoritele mele din această stagiune.
Mă aşteptam să-mi placă un text scris de Mimi Brănescu, dar mi-a depăşit puţin aşteptările. Surprinde atât de bine interacţiunie dintr-o familie de români, cu toate frecuşurile, cu toate micile nemulţumiri. Citeşte tot articolul
S-au pus în vânzare acum câteva săptămâni biletele pentru cea de-a 31-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru Sibiu. Ediția din acest an are loc între 21 și 30 iunie, iar tema este Prietenie.
Dacă vă pasionează subiectul, presupun că urmăriţi deja conturile de social media sau newsletterul FITS, unde continuăm să comunicăm şi anul acesta.
E o ediţie cu adevărat specială, s-au aliniat multe planete şi vin mai multe nume cunoscute publicului larg decât la ediţia aniversară de 30 de ani. Aşa funcţionează domeniul ăsta al evenimentelor cu artişti mari, depinzi de programul lor. Citeşte tot articolul
Unul dintre cei mai apreciaţi regizori din Europa a montat la Bucureşti, la Teatrul Naţional. Thomas Ostermeier a ales Hedda Gabler, un text al lui Henrik Ibsen, scris în 1890. Spectacolul este un eveniment în sine, nu se întâmplă prea des ca unul dintre cei mai mari regizori ai momentului să monteze la Bucureşti. E o ocazie uriaşă pentru actorii implicaţi în proiect.
Ostermeier e recunoscut pentru îndrăzneală, pentru modul în care aduce în epoca noastră diferite subiecte. Numai că la Bucureşti a montat un spectacol destul de „cuminte”. Foarte lipit de text, cu o simplificare necesară în privinţa personajelor, cu o schematizare a întregii poveşti. Dar fără inovaţii. Citeşte tot articolul
Nu știu dacă ați observat emulația fantastică legată de teatru din ultimul an. E posibil să fie doar în bula mea lucrurile astea, dar e o mare bătaie pe biletele la spectacolele din București.
La teatrul Bulandra au ajuns să se pună în vânzare bilete cu mai mult de o lună în avans. Adică azi s-au pus în vânzare bilete pentru spectacolele din mai. Dacă n-ai prins, ghinion, aștepți luna iunie (dacă se mai programează vreun spectacol înainte de vacanță) sau direct în stagiunea de toamnă. Citeşte tot articolul
