vlogging

IN Web

În ultima perioadă m-am uitat tot mai mult la diferite vloguri. BackPackYourLife, Mariciu, Selly, Magdyz, Ilie + diferite podcasturi filmate. La unele m-am uitat pe sărite, din clickbait în clickbait, la altele am urmărit serii de episoade, când le-au ars casele sau au ajuns prin Cuba.

Şi singura mea problema este timpul pierdut cu toate momentele alea de umplutură din fiecare clip. Generic la început, ăăăăă-uri (chiar şi la vloggeri cu ani de experienţă), cadre aiurea, multă umplutură. Serios, dacă ar sta cineva să facă un transcript, ar reieşi 25 de paragrafe din care doar 4-5 sunt contentul interesant şi restul ăăăă-uri, abonaţi-vă, generic şi alte bălării. Citeşte tot articolul

IN Web

Dacă ai 5 ani+ în online e foarte greu să nu observi nişte tipare legate de ceea ce se întâmplă acum cu vloggingul. Eu am o senzaţie de deja-vu continuu, începând cu primele campanii importante în care sunt folosiţi vloggerii (Telekom, Vodafone, Coca-Cola) şi continuând cu reportajele alea standard de la televiziuni („o nouă metodă de comunicare stârneşte pasinuni în rândul tinerilor. Se numeşte vlogging, iar cei care produc astfel de conţinut se filmează rezolvând provocări cât mai diverse sau pur şi simplu arătând ce fac zi de zi”). Mai nou, chestia asta a atras atenţia vedetelor, care s-au apucat şi ele de vlogging. 

Mai ţineţi minte când şi-au făcut diverse vedete blog? Ce agitaţie, ce bucurie! Majoritatea sunt abandonate acum, pentru că banii pe care îi poţi aduce prin blog/vlog nu justifică volumul de muncă. Smiley îşi permite să dea unui băiat să filmeze şi să monteze, însă Deliric preferă să monteze cu mâna lui (+ la personal touch), ceea ce înseamnă automat mai puţine clipuri. Cred că sunt nişte teste simpatice şi cam atât, mici hobbyuri. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Cred că dacă mă năşteam în era asta a vloggingului urmăream o mulţime de porcării. E content suficient pentru puştime, în general cu tâmpenii. Şi pentru că sunt puţine chestii cât de cât ok, sunt convins că m-aş fi abonat la tot ce se poate, începând cu vlogul „Istoria cu Virgil” (mai ales că sunt pasionat de istorie).

Lăsând la o parte că e muncit şi documentat bine, vlogul ăsta este şi fun. Nu zic să se predea în şcoli, dar măcar ca vizionare suplimentară cred că ar merge.

Serios vorbind cred că e genul de blog vlog pe care mi-aş fi dorit să-l fac eu dacă aveam 20 şi un pic de ani şi răbdare la montaj. Şi glume pe target. Şi timp să montez. Şi…. ok, abonaţi-vă la Virgil şi aia e.

IN Web

Interviul ăsta a fost trecut cu vederea pe net, pentru că lumea avea treburi mai importante când a apărut, gen Black Friday şi ce-a mai zis Elena Udrea. L-am savurat atunci şi îl pun la păstrare ca să mai râd din când în când. 

De pe tronul de „vloggerul cu cei mai mulţi abonaţi”, Mickey Haş explică cum începe să se strice vlogosfera, că unii fac compromisuri, se vând pe 2 lei sau pe campanii jenante şi îi strică lui piaţa. Apoi vine partea cea mai amuzantă, în care ni se face o istorie a blogosferei din auzite.

Bloggerii au acceptat foarte multe oferte chiar dacă de multe ori îi făceau pe ei să pară ridicoli că endorsează nişte produse într-o anumită manieră” şi „asta a avut un impact foarte puternic asupra declinului lor”.  Citeşte tot articolul

IN Web

pexels-photo-60287

În ultimele luni s-au înmulţit vocile care cântă prohodul blogosferei. „Vloggerii sunt la putere, ei sunt viitorul, bloggerii sunt perimaţi, nici nu mai au campanii şi în curând o să-i uite lumea de tot”.

Partea amuzantă e că am auzit chestiile astea inclusiv de la câţiva bloggeri pe care i-a cuprins puţin spaima anonimatului sau ceva de genul.

Adevărul e că agenţiile au cerut anul ăsta mult video. Ceea ce e normal, că e o chestie nouă, unele cifre sunt ameţitoare dacă le compari cu unicii unui blog mediu, deci trebuia testat. Asta nu înseamnă şi că sunt rezultate bune. În special vloggerii convertiţi din bloggeri performează extrem de prost. Iar acolo unde sunt rezultate, hai să mai aşteptăm 4-5 campanii şi să vedem atunci. La fel cum lumea s-a plictisit de campaniile pe bloguri făcute la kilogram, se va plictisi şi de alea de pe video. Plus că se vor schimba puţin paradigmele în momentul în care puştanii ăştia cu notorietate vor da de mai mulţi bani. O să fie tot mai greu să se bage doar în chestiile mişto, vor mai închide ochi, vor mai face frumos şi la client. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Uneori, în viaţă, descoperi tinere talente şi simţi nevoia să le promovezi, să le ajuţi să se afirme. Alteori descoperi talente nu-aşa-tinere, dar la fel de talentate. Cum a fost şi cazul vloggerului Bobby, care este nou în peisajul Youtube-ului românesc. Bobby vloguieşte în limba engleză şi promite mult. Nişa pe care şi-a ales-o e una de video-uri scurte, sub 1 minut, în care spune poveşti despre antreprenoriat.

Deşi n-are mulţi abonaţi încă şi nici prea multe vizualizări, vlogul lui Bobby o să rupă e posibil să rămână în anonimat. Pentru că nici nu linge cactuşi, nici nu vorbeşte la trecerea timpului. Şi-atunci cine să-l înţeleagă? 😛 Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Vorbeam recent cu cineva despre modul în care sunt tratate noile descoperiri în domeniul farmaceutic. Orice companie are „copyright” pe formulă doar o anumită perioadă de timp, iar apoi acel medicament poate fi produs de oricine, în baza unor autorizaţii. Eh, ăsta cred că e unul dintre puţinele domenii în care mai contează câtuşi de puţin întâietatea.

În rest, nu cred că mai există vreo arie de interes public în care să mai însemne ceva dacă ai fost primul. Tehnologie? Telefoanele mobile primesc un feature în 2 luni de la apariţia lui pe piaţă la orice companie concurentă. Software? Micile companii sunt fie cumpărate, fie închise de competitori creaţi ulterior şi promovaţi agresiv.

Tradiţia într-o afacere nu mai înseamnă nimic. În ochii consumatorilor nu mai contează deloc să spui că ai fost primul sau printre primii în ceva. Tot ce contează e să fii cel mai bun azi. Nu ieri, nu anul trecut, ci chiar acum. Acest „cel mai bun” capătă o serie de nuanţe, dar ăsta e tiparul.

Uitaţi-vă şi la bloggeri. Mai ştie cineva care au fost primii bloggeri români. Nimănui nu-i pasă. Cei care încă sunt prin preajmă sunt buni acum, nu sunt citiţi în baza amintirilor.

De-aia cred că nu contează dacă te apuci acum sau peste 6 luni de vlogging. Un produs bun va aduce oricum subscriberi, iar vloggerii vechi nu vor creşte la nesfârşit, mai ales că majoritatea din ei se adresează pieţei din .ro.

În plus, uitaţi-vă ce-a păţit Meerkat. În 6 luni vor mai fi doar prin Media Recap-uri – „prima aplicaţie/reţea de live-streaming video”.

IN Casual stuff

De câteva săptămâni urmăresc vlogurile lui Mariciu şi Ariel mai ceva ca pe sezonul 4 din Lost (îl mai ţineţi minte? mmm… Evangeline Lilly!).

Recunosc că m-au prins bine de tot, aşa de tare încât mă uit la ceas după ora prânzului în aşteptarea unui episod nou.

Problema e că oamenii ăştia nu cred că vor putea s-o ducă în ritmul actual la nesfârşit. Pentru a putea scoate 5-7 minute de film trebuie să se filmeze o zi întreagă, apoi să ia brutul, să-l urmărească parţial, să extragă bucăţile interesante, să monteze, să randeze, să urce pe Youtube şi Facebook. Totul rapid, înainte să vină ziua nouă, că mai sunt alte chestii de filmat.

Dacă rup ritmul pierd din public, dacă îl păstrează renunţă la o grămadă de alte chestii. Bani n-au cum să facă în punctul ăsta, deci e muncă patriotică. Şi fix în punctul ăsta ne-am împotmolit şi cu Carbusters, unde doar domnul Baciu făcea munca grea. Eu am fost la workshop de video, am învăţat cum se face, dar pur şi simplu mi se pare că durează extrem de mult. Iar să faci chestia asta zilnic e cri-mi-nal.

În altă ordine de idei, e posibil să trag un episod pilot cu Sunday’s Media Recap pe video, momentan sunt la faza de scris scenariu: Cum vă sună?

IN Casual stuff

În general, Ariel spune multe tâmpenii. Nu pentru că e evreu, ci pentru că insistă până în pânzele albe cu subiecte care merită o atenţie moderată, pentru că a ajuns să fie unul din ăia care ţipă pentru drepturile bicicliştilor dar admite că încalcă legea etc.

Cu toate astea, a reuşit să scoată primul vlog românesc la care m-am uitat cu interes până la capăt. Are ceva experienţă în faţa camerei, se vede că are un script gândit eficient şi rămâi cu ceva după ce vorbeşte el 4 minute.

Makavelis are şi el nişte clipuri interesante, în seria Bun de citit. Ceva mai mult divertisment, dar tot găseşti informaţii valoroase din ce-a citit el pe internet. Două forme de content curation mult peste manelele pentru puştani care sunt acum în la modă în vlogging.

PS: Da, am ales un clip în care Maka concluzionează că nu cere aproape nimeni piste de biciclete. See what I did there? 😀

Meniu