În ultimele luni s-au înmulţit vocile care cântă prohodul blogosferei. „Vloggerii sunt la putere, ei sunt viitorul, bloggerii sunt perimaţi, nici nu mai au campanii şi în curând o să-i uite lumea de tot”.
Partea amuzantă e că am auzit chestiile astea inclusiv de la câţiva bloggeri pe care i-a cuprins puţin spaima anonimatului sau ceva de genul.
Adevărul e că agenţiile au cerut anul ăsta mult video. Ceea ce e normal, că e o chestie nouă, unele cifre sunt ameţitoare dacă le compari cu unicii unui blog mediu, deci trebuia testat. Asta nu înseamnă şi că sunt rezultate bune. În special vloggerii convertiţi din bloggeri performează extrem de prost. Iar acolo unde sunt rezultate, hai să mai aşteptăm 4-5 campanii şi să vedem atunci. La fel cum lumea s-a plictisit de campaniile pe bloguri făcute la kilogram, se va plictisi şi de alea de pe video. Plus că se vor schimba puţin paradigmele în momentul în care puştanii ăştia cu notorietate vor da de mai mulţi bani. O să fie tot mai greu să se bage doar în chestiile mişto, vor mai închide ochi, vor mai face frumos şi la client.
Mă uitam la ultimul episod din Nimic Nou şi mă gândeam că nu l-ar fi scos dacă n-aveau de anunţat nişte concursuri. Facem conţinut de calitate, dar căcat, ăia au plătit pentru nişte views, trebuie să livrăm ceva.
Şi apropo de views, în câteva luni oamenii de brand se vor prinde că 100k nu înseamnă că atâţia omuleţi au văzut sticla ta de şampon anti-mătreaţă. Poate să însemne că 100 de mii au dat play şi s-au uitat nişte secunde, poate să însemne că s-au plimbat prin video etc.
Ceea ce oricum e mai bine decât un blogger cu 100 de unici pe zi pe care îl bagi în campanie pentru că te-ai cunoscut la o băută cu el, dar nu e suficient.
Pe mine mă amuză foarte tare partea cu fee-urile, care sunt în unele cazuri uriaşe, pentru moment. Se vorbeşte de zeci de mii de euro pentru o campanie, nişte sume pentru care îţi iei un sportiv cunoscut, îl filmezi şi-ţi mai rămân şi bani de media. Dar până şi asta e perfect normal, ne aflăm într-un moment similar cu 2007-2008 în blogging. Nimeni nu ştie câţi bani să dea, dar toţi ştiu că vor neapărat!
În loc de concluzie trebuie să reţineţi că povestea asta e doar o fază, iar într-un an sau doi vloggingul îşi va lua locul bine meritat între opţiunile de campanii online, fără să curgă vreo picătură de sânge de blogger pentru asta. În continuare va exista public care nu poate să consume vlogguri şi pornache la serviciu şi se va delecta cu text, în continuare vor fi oameni care nu vor putea înţelege nebunia video.
12 comentarii. Leave new
„În special vloggerii convertiţi din bloggeri performează extrem de prost.”
„În special vloggerii convertiți din bloggeri care n-au avut vreodată succes performează extrem de prost.”
reparat.
La tine se aplica prima varianta.
Bitch please … tu nu ar trebui sa ai voie sa pui camera spre tine. So bloggeri buni = Vloggeri buni nu nu….
Nu cred ca e ok sa atacati la persoana. Vali e un om care munceste la blogul lui. Nu inseamna ca are si rezultate care sa justifice ca cineva sa ii dea bani pt diverse promovari. Dar indiscutabil munceste si incearca sa o faca tot mai bine in conditiile date.
nu mai vorbiti urat de Mariciu si de ala care are manager de Facebook la o banca si dupa aia ceva de Facebook la Spada, imi scapa numele acum, Buddha, parca
Cand ai un bounce rate de 60% (tu neafisand tot continutul pe prima pagina) si o medie a timpului de vizitare mai mic de 30 de secunde, nici nu e normal sa te numesti blog. Esti doar un site care prin diverse tehnici de seo si plm mai stie ce, reusesti sa prostesti niste oameni sa aterizeze involuntar la tine.
Ah, daca faci cacatu asta de 10 ani…e natural ca aduni vreo cateva zeci de persoane care intra frecvent, comenteaza si de pe urma carora te crezi important. Dar sunt fucking cateva zeci. Dupa 10 ani. Orice rahat oricat de mizerabil facut repetitiv zi de zi timp de 10 ani o sa adune ceva lume interesata. Bivolaru a strans mii de oameni sa bea urina. Dar de aici si pana la a incepe sa faci „campanii”, sa te plateasca unii sa „promovezi” niste chestii…dumnezeule mare. Nu ar trebui sa fie un drum lung, ci un drum inexistent in orice lume normala.
Singurul parametru ce ar trebui oarecum luat in considerare ar trebui sa fie comentariile (exceptand cazul in care ai timpi mari la vizite si bounce rate mic). Cati oameni iti comenteaza la un clip/articol? 10? 50? Nu existi. Iti comenteaza 500+? Ok…de acolo incepe sa aiba un sens o discutie despre a promova ceva. Si nu comentarii la un concurs sau comentarii 90% negative la adresa continutului.
La noi sunt considerati guru ai online-ului oameni care au zero comentarii intr-o luna, nici macar intr-o zi. Si nu sunt ei de vina ca ii baga agentiile in seama, ci e devina lipsa totala de orice profesionalism din agentii. Si dezinteresul total pe care il au brandurile vis a vis de banii dati pe promovare. Asta pentru ca primesc mult prea multi bani de la cumaratorul final pt produsul lor. E marja de profit prea mare daca isi permit sa arunce cu bani, fara sa ii intereseze unde se duc si mai ales ce finalitate au.
Deci da…online-ul romanesc nu exista. „Blogosfera” e o chestie artificiala nesustinuta de nimic real, decat de lipsa de profesionalism a oamenilor din agentii+dezinteresul brandurilor pt banii lor castigati mult prea usor de pe urma cumparatorului final. Unii vlogeri au succes si e normal sa fie implicati in campanii pt ca au extrem de multi oameni ce chiar sunt interesati de ce fac. E bromania sau ilie din moldova…pai cate comentarii au oamenii aia la ceea ce fac? Cati copii s-au strans cand a venit ilie in romania? Si copii ii antreneaza si pe parinti
Aia inseamna sa reprezinti ceva si de acolo ai capacitatea de a promova ceva. Ii rog pe „evanghelistii” din onlineul romanesc sa faca un meeting cu audienta lor…sa vedem daca aduna macar o masa de 6 persoane.
george, vrei răspunsuri punctuale sau nu ai chef să asculți?
Te rog raspunsuri punctuale, dar cat mai putin afectate de subiectivism.
„Cand ai un bounce rate de 60% (tu neafisand tot continutul pe prima pagina) si o medie a timpului de vizitare mai mic de 30 de secunde, nici nu e normal sa te numesti blog. Esti doar un site care prin diverse tehnici de seo si plm mai stie ce, reusesti sa prostesti niste oameni sa aterizeze involuntar la tine.”
la prima vedere da. dar în realitate nu e așa. mai ales că nu vorbim de trafic venit din google prea mare și nici subiecte și titluri și cuvinte cheie repetate ca teoria ta să stea în picioare. știu motivul pentru care, la mine, time on site e 0.30, dar îl păstrez pentru mine.
„Dar de aici si pana la a incepe sa faci “campanii”, sa te plateasca unii sa “promovezi” niste chestii…dumnezeule mare. Nu ar trebui sa fie un drum lung, ci un drum inexistent in orice lume normala.”
ai ajuns la concluzia asta pentru că greșești la premisa de mai sus. nu sunt câțiva zeci, sunt 10.000.
„Si dezinteresul total pe care il au brandurile vis a vis de banii dati pe promovare.”
aici sunt două chestii: brandurile încearcă mereu medii și strategii noi de promovare și insistă pe mediile unde au rezultate. de aici și campanii de 10 ani. nu bagi 10 ani bani in ceva care nu iti aduce răspuns decât dacă ești prost sau e foarte ieftin. și ieftin e poate la bloggerii care au 1.000 unici pe zi.
„Cati copii s-au strans cand a venit ilie in romania? Si copii ii antreneaza si pe parinti.”
a fost o emisiune la radio acum câteva zile cu ce își doresc copiii de moș crăciun. 90% din copiii care au sunat au spus că își doresc iphone7. ok, publicul europafm e mai educat și mai urban, dar câți au 600 sau 800€ să îi ia copilului un iphone? da, copiii cer părinților, de acord, și părinții uneori le cumpără, dar e cale lungă până departe. momentan, brandurile sponsorizează vlogurile la fel cum bmw își face reclamă la capatos: pentru a forma dorința pentru peste 3 sau 5 sau 10 ani. ca aici https://www.youtube.com/watch?v=cpR5lDGnUxg
„Ii rog pe “evanghelistii” din onlineul romanesc sa faca un meeting cu audienta lor…sa vedem daca aduna macar o masa de 6 persoane.”
e posibil să nu se strângă, pentru că majoritatea celor care citesc blogul meu, de pildă, sunt adulți, și fie nu au timp, fie li se pare și lor la fel de penibil ca mie să facem o întâlnire a cititorilor blogului.
– tocmai ca traficul venit din google e majoritar pe bloguri si aterizeaza in urma unor cautari fara nici o legatura cu blogul. Da, daca ai vizita directa (omul a tastat numele siteului) aia e o vizita valoroasa. Daca a stat <30s inseamna ca or nu a gasit nimic interesant, or e a nu stiu cata intrare pe pagina in cautarea de continut nou (deci e o vizita goala, inutila). Cati din cei 30k vizitatori pe zi intra direct pe site si stau peste 1 minut? 5%? Cate agentii fac macar analiza asta a traficului inainte sa dea niste bani?
– cei 10.000 sunt doar o cifra frumoasa, neverificata prin nici un procedeu real. Exact cum sunt sondajele de opinie – facute de specialisti si ne inchinam la ele, doar ca sunt contrazise de realitate cu absolut fiecare ocazie. Problema e ca nimeni nu e interesat daca cifrele sunt reale. Tu prezinti ceva intangibil, agentia prezinta ceva intangibil, clientul plateste ceva intangibil. Nu sunt banii lor…li se rupe de ei. Oricum toti clientii stau pe niste credite gigantice (exemplul emag e cel mai cunoscut). Sa vad eu o trasabilitate clara intre o vanzare facuta si o reclama bagata nu stiu unde. Nici macar profitshareul nu ofera asta. Ca poate eu oricun vroiam sa cumpar ceva de pe emag, dar intamplator am dat inainte pe un link afiliat de pe un blog. Nici o legatura reala intre cele 2 actiuni, totusi pe hartie arata ca o legatura clara. Drept pt care iti iei si comision…total nemeritat. Bani de unde? De la gigi cumparatorul final. Toata lumea fericita. Chiar si gigi, care se bucura la o reducere fictiva pe site.
– cu rezultatele a se vedea punctul de mai sus. Noone gives a shit about results. Nu ai cum sa le cuantifici exact si pana la urma de ce ai face-o? Daca x-ulescu si-ar baga banii proprii intr-o afacere, te asigur ca interesul ar fi maxim pentru cum cheltuie fiecare leu. Dar cand x-ulescu are sute de milioane credite, si-a bagat deja in buzunarele proprii niste milioane…i se rupe in doua ca arunca ceva mii de euro pe promovare inutila. Arata bine pe hartie? Ok..merge. Se aplica si la corporatii mari. Mai ales la ele aia cu aratatul bine pe hartie. Si "oamenii de online" au invatat deja lectia…fac grafice frumoase cu accesari/reach si plm mai stie ce…povestesc cum sunt ei influenceri in cercul lor de 100 de persoane si aia e.
– produse sunt multe, nu doar iphoneuri si bmwuri. Drumul e fara discutie lung intre promovare si cumparare, dar parca e mai realist cand esti macar sigur ca te adresezi unui public masiv. Cand ilie a umplut nu stiu ce mall…ala a fost pubic masiv si verificabil, nu pe un grafic in power point.
– observi ca, pe masura ce ne apropiem de lucruri palpabile/reale, argumentele "oamenilor de online" sunt tot mai subtiri? Asta cu varsta si preocuparile publicului nu sta deloc in picioare. Daca cineva are public, atunci acel cineva in mod cert va si putea mobiliza publicul. Ia exemplul lui Godina si aparitiile lui publice. Plin de lume – oameni maturi si inteligenti, nu copii. Da…el e un om care poate promova util ceva in online. Stii de ce? Tocmai pentru ca el nu e doar un om de online. Omul a facut ceva in viata, are o istorie, o profesie in care a miscat ceva real. Cati din onlinerii romani se incadreaza in asta? Isi spun "influenceri", dar singurii pe care ii pot influenta sunt oamenii din agentii, ca sa ii bage in campanii. Cam aici se limiteaza influenta.
„tocmai ca traficul venit din google e majoritar pe bloguri”
ai informații concrete în acest sens sau doar presupuneri?
„Da, daca ai vizita directa (omul a tastat numele siteului) aia e o vizita valoroasa.”
eronat din tot felul de motive.
„Cati din cei 30k vizitatori pe zi intra direct pe site si stau peste 1 minut? 5%?”
păi, mai sus spui că traficul e majoritar din google. trebuie să știi și asta.
„Ia exemplul lui Godina si aparitiile lui publice. Plin de lume – oameni maturi si inteligenti, nu copii. Da…el e un om care poate promova util ceva in online. Stii de ce? Tocmai pentru ca el nu e doar un om de online. Omul a facut ceva in viata, are o istorie, o profesie in care a miscat ceva real.”
pentru că vinde ceva pentru publicul matur. dacă tu vinzi dibluri și ciocane, nu te aștepți să vezi copii acolo, nu? e la mintea cocoșului.
” Sa vad eu o trasabilitate clara intre o vanzare facuta si o reclama bagata nu stiu unde. Nici macar profitshareul nu ofera asta. Ca poate eu oricun vroiam sa cumpar ceva de pe emag, dar intamplator am dat inainte pe un link afiliat de pe un blog. Nici o legatura reala intre cele 2 actiuni, totusi pe hartie arata ca o legatura clara. Drept pt care iti iei si comision…total nemeritat.”
pe ideea asta, că poate eu oricum, oricum mori. serios, toți murim. sinucide-te acum. asta e logica ta stupidă la faza asta. eu oricum voia să cumpăr, ăla ia comision nemeritat. stupid. complet stupid.
„Cate agentii fac macar analiza asta a traficului inainte sa dea niste bani?”
„cei 10.000 sunt doar o cifra frumoasa, neverificata prin nici un procedeu real”
„Problema e ca nimeni nu e interesat daca cifrele sunt reale. Tu prezinti ceva intangibil, agentia prezinta ceva intangibil, clientul plateste ceva intangibil.”
„cu rezultatele a se vedea punctul de mai sus. Noone gives a shit about results. Nu ai cum sa le cuantifici exact si pana la urma de ce ai face-o?”
„observi ca, pe masura ce ne apropiem de lucruri palpabile/reale, argumentele „oamenilor de online” sunt tot mai subtiri? Asta cu varsta si preocuparile publicului nu sta deloc in picioare. Daca cineva are public, atunci acel cineva in mod cert va si putea mobiliza publicul.”
probabil trebuia să încep întrebându-te ce experiență cu agențiile și traficul online ai. că, din ce ai spus mai sus, rezultă că nu ai. pe scurt: au fost campanii care au dărâmat serverele companiei, au fost campanii care au vândut mașini (la plural), case și tot felul de alte minuni. rezultatele există, nu sunt mereu la vedere, dar ele există. de la banalul trafic trimis pe site, la afișările pe care le face un articol la afișările cu reclama clientului de pe youtube. toate astea se traduc în vânzări, uneori directe, alteori nu.
Nu prea mă prind de ce s-a transformat într-o discuţie despre cât livrează Zoso.ro când ideea era alta.
John, tot ce ai spus tu se poate discuta şi despre vloggeri. Şi acolo e posibil să fi ajuns oameni fără să vrea.
Dacă strângi 200 de copii nu înseamnă că eşti mai influencer decât Lucian Mândruţă sau Petreanu, de exemplu.
Pe Godină nu l-am văzut să facă băi de mulţime, ştiu că a fost la Webstock şi cam atât, nu cred că îl aleargă lumea prin mall să-i ia autograf.