Două mămici destul de tinere discutau ieri la coadă la supermarket:
– Ai văzut chestia aia cu Scooby-Doo de la Sala Palatului?
– Da, l-am întrebat pe ăsta micu’ dacă vrea să mergem şi a dat din cap că nu.
– Păi da, nici al meu nu se mai uită la Scooby Doo, nu-i mai place.
Eh, de chestia asta am mai auzit, sunt mulţi părinţi care se plâng că desenele vechi, cu care am crescut noi, nu sunt pe placul copiilor lor. Ăştia micii se uită la chestii cu bătăi, pokemoni ceva mai evoluaţi, extratereştri şi un fel de sitcomuri pentru copii. Noţiunea de desen animat e total diferită faţă de ce ştiam noi. E clar că cei mici cresc altfel, au un sarcasm mult mai dezvoltat, deschidere spre violenţă şi multe alte diferenţe de cultură ca urmare a desenelor la care se uită.
Drept răspuns la problema asta, cunosc părinţi care le dau voie copiilor să se uite doar la desene pe DVD, de la Lion King la Scooby-Doo şi Tom&Jerry. E modul lor de a se asigura că au un copil normal, aşa cum înţelegem noi normalul. Dar oare mai are asta legătură cu norma momentului? Dacă alegem soluţia asta copiii noştri vor creşte normali din punctul nostru de vedere, dar total diferiţi faţă de toţi ceilalţi copii. Nu vor avea acelaşi background cultural, vor interacţiona mai dificil cu alţi copii pentru că nu vor avea aceleaşi repere.
E clar că putem să creştem un copil în mare parte ferit de ceea ce considerăm noi a fi periculos, însă chiar vrem ca cel mic să fie desprins din Blast from the Past?
Şi-atunci mă întreb care e soluţia corectă. Cum facem să-l protejăm de toate prostiile fără să-l rupem de contextul social înconjurător?
Da, la asta mă gândeam eu în timp ce două mămici mişto vorbeau în faţa mea.
5 comentarii. Leave new
Nici al meu nu mai serveste Scooby Doo, Jetsons sau Flintstone. Hai, poate mai scapa la vreun Jetsons din cand in cand. Cele mai cuminti desene ale generatiei de azi sunt doctorita Plusica, albinuta nu mai stiu cum ii zice si monstruletii jucausi. Dupa astea vin pokemonii, gormitii si alte dracovenii nascocite de minti bolnave.
Mihai, sa inteleg ca tu il lasi sa se uite la ce vrea.
In principiu da, il las sa se uite la ce ii doreste sufletelul pentru ca i. stiu ca nu-i plac dracoveniile de gormiti si monstri si altii de gen deci nu se va uita la ele; ii. seara cand suntem impreuna pot sa exercit controlul parental daca e ceva ce nu-mi convine la ce vede. Dar vad ca si cu desenele suntem cam pe final, in ultimele trei seri (inclusiv aceasta, pana acum vreo 40 de minute) ne-am uitat la Taxi, Taxi 2, Taxi 3, iar maine seara avem in program Taxi 4 daca il fac sa uite de The Fast and the Furious ca am apucat sa-i arat cateva secvente in seara asta dupa ce s-a terminat cu filmul Samy Naceri si a inceput sa-mi sara in cap ca vrea filmul asta, unul dintre ele. Mai nou se uita la fotbal (mult) mai mult decat mine si la varsta la care altii se joaca inca cu Lego el simuleaza meciuri intre Chelsea, Bayern, Ajax si alte vreo 20 de echipe pe care le stie.
Nu stiu cum ai fost tu dar pentru mine desene precum Scooby Doo, Flinstones sau the Jetsons erau expirate de pe atunci. Oare la fel vorbeau adultii pe atunci despre Dexter’s laboratory sau Powerpuff girls? Nici nu vreau sa imi imaginez cat de inspaimantati erau parintii prin ’98/’99 cand toti ne jucam Mortal Kombat :)))
Adica, fara sa il rupi de „realitate” ? Adica asta in care toate pizdele se fut de la 10 ani, si inca cu 6 odata, realitatea in care toti sunt cocalari?! Ba rupe-l, du-l in munti, numai intre „oameni” nu!