Săptămâna trecută am participat la un eveniment Carlsberg, care aniversează anul ăsta 140 de ani de existenţă a Laboratorului de Cercetare Carlsberg. Aici s-a produs prima bere lager din lume, un fel de strămoş al berilor pe care le savurăm astăzi cu mici şi cartofi prăjiţi. Pentru cei care nu ştiu, berile lager sunt diferite de Pilsner (cele mai frecvent întâlnite pe piaţă). Pilsnerul este, în fond, un pale lager, însă în zilele noastre cel mai des termenii folosiţi pentru cele două tipuri sunt lager şi pilsner. Găsiţi aici o clasificare detaliată a tipurilor de bere.
Acum 140 de ani prof. Dr. Emil Chr. Hansen a descoperit metoda de purificare a drojdiei, lucru care a schimbat cu totul modul în care oamenii produceau bere. Şi pentru că erau atât de pasionaţi de ceea ce făceau, cei de la Laboratorul de Cercetare au împărtăşit cu lumea întreagă această descoperire, primind chiar şi mulţumiri de la un producător anonim de bere din Olanda. Să-i spunem „Heineken”, de exemplu 🙂 Nu, serios, în clipul de mai jos puteţi vedea o scrisoare trimisă de Heineken în care spun „sărut-mâna”. Cred că dacă ar fi văzut cotele de piaţă din zilele noastre domnul Hansen s-ar fi gândit de două ori 🙂
Informaţia asta se ştia, însă anul trecut s-au descoperit nişte sticle de bere datând din 1883, realizate chiar prin acest produs de purificare a drojdiei. Aşa că oamenilor de la Carlsberg le-a venit ideea să reproducă acea bere folosindu-se de drojdia fermentată din sticle şi de reţeta de la acea vreme. Un an mai târziu au reuşit să extragă celule de drojdie vii din sticlele respective.
Mai rămânea de rezolvat problema orzului. Dacă la început se folosea orz scoţian şi englez, la un moment dar J.C. Jacobsen a decis folosirea unui orz danez, apărut odată cu modernizarea sectorului agricol, în anii 1870. Pentru acea bere lager s-a folosit „Gammel Dansk” (Danez Vechi), un soi de orz care acum nu se mai produce la scară largă în Danemarca. Însă în ţările scandinave există o tradiţie în conservarea diverselor tipuri de semninţe existente, aşa că s-au procurat seminţe de la NordGen, o bancă de seminţe de pe o insulă din Norvegia. Apoi orzul a fost cultivat pe insula Funen, care avea un sol adecvat pentru aşa ceva.
A fost o provocare din punct de vedere al climei, deoarece schimbările din ultima sută de ani au făcut ca acest tip de orz să se cultive foarte greu. Practic, încălzirea globală ne distruge berea şi vinul. Abia ăsta e un motiv serios să facem ceva ca să oprim asta! Vă daţi seama ce s-ar întâmpla dacă n-am mai putea cultiva orz deloc?
După ce s-a obţinut berea, cei de la Carlsberg au trecut la reproducerea sticlei, care a fost fabricată tot după modelul străvechi, de acum 140 de ani. Sticla este adusă la temperatura de 1200 de grade şi apoi suflată cu gura de sticlarii de la Holmegaard printr-o țeavă mică într-un mulaj din lemn local umed. A ieşit o sticlă foarte apropiată de cea veche, după cum puteţi vedea mai jos.
Mi s-a părut foarte mişto ideea, chiar dacă cei de la Carlsberg au făcut asta doar aşa, ca să arate că pot. Din păcate, sortimentul ăsta de Carlsberg Rebrew a fost produs într-o ediţie limitată, aşa că nu se vinde în România. Din ce-am înţeles, fiecare ţară în care Carlsberg are o cotă de piaţă importantă a primit un număr de sticle şi au făcut ce-au vrut cu ele. În România l-au invitat pe Erik Lund, Maestru Berar la Carlsberg, care a povestit tot procesul şi a urmat o degustare. Berea în sine are un gust… interesant, cu un after-taste puternic, la fel ca la vinuri sau coniac. Mai multe nu ştiu să vă spun, că nu mă pricep aşa bine, dar tot ce pot spune e că a fost bună 🙂 Şi că mi-a adus aminte de Tuborg Christmas Brew, ceea ce mă duce la următoarea istorie la care mă refeream în titlu.
Tuborg Christmas Brew
Pentru că mai e o lună până la Crăciun, puteţi găsi deja în magazine berea aia arămie de la Tuborg. Eu unul sunt foarte ataşat de berea asta, că îmi aduce aminte de copilărie. Nu, nu-mi dădea tata să beau până cădeam lat, dar pe vremuri veneau nişte plicuri cu oferte speciale de la Metro prin luna noiembrie. Pe baza legitimaţiei de client şi a unor taloane puteai cumpăra o navetă de Tuborg Christmas Brew la ceva ofertă specială, iar momentul ăla era vestitorul sărbătorilor de iarnă pentru mine. Din păcate, la un moment dat s-a oprit practica asta, dar am rămas cu un gând bun de fiecare dată când văd o cutie de Christmas Brew. La un moment dat au scos chiar şi un CD cu muzică de Crăciun pe care îl mai am pe acasă.
Deci dacă nu puteţi să gustaţi din Carlsberg Rebrew, măcar puteţi să vă bucuraţi de un Tuborg 🙂
