Dincolo de trofeele câştigate în ultimii 20 de ani, Real Madrid a făcut şi extrem de mult rău fotbalului la nivel mondial, odată cu apariţia Galacticilor.

Pentru cei care nu erau născuţi pe atunci, prin 2000 preşedintele Florentino Perez a pornit spirala nebună a sumelor uriaşe de transferuri cu trecerea lui Figo de la Barcelona la Real pentru 64 de milioane de euro. Au urmat Ronaldo, Zidane, Beckham şi alţii. Sumele-record au continuat să crească fără vreun fundament real în valoarea jucătorului. Cam ăla a fost momentul în care marketingul a depăşit performanţa în calculul făcut de cluburi.

Mai exact, a început să conteze mai mult câte tricouri poate vinde un jucător şi ce contracte de marketing poate aduce decât numărul de goluri marcate sau trofee câştigate.

Aşa că sumele astea au crescut din pix, pentru că altfel nu se mai justificau. Nu mai era plătită valoarea pe care o produce un angajat, ci interesul fanilor, buzz-ul creat.

În paralel cu asta au crescut şi sumele pe care televiziunile erau dispuse să le dea pentru dreptul de a difuza meciurile. Plăcinta din TV a crescut tot mai mult (despre asta am mai vorbit aici şi aici). Coroborate, cele două lucruri au dus la pretenţii nejustificate din partea tuturor cluburilor de fotbal. “Dacă Pogba valorează 105 milioane şi dă 5 goluri pe sezon, atunci şi jucătorul nostru cu 6 goluri dar cotă mai mică valorează măcar 40 de milioane”.

Aşa s-a ajuns la fundaşi de 20 de ani pe care se cer 10-15 milioane de euro, bani pe care nu îi poţi justifica în niciun fel. Ca să nu mai spun că banii respectivi sunt împrumutaţi de cluburi de la toate băncile posibile sau de la fonduri de investiţii. Iar singura măsură luată de UEFA a fost să introducă fair-play-ul financiar.

Chiar Jurgen Klopp se plângea recent într-un interviu că preţurile cresc foarte mult doar când cineva aude că e interesat un club din Premier League de jucător.

Situaţia a devenit de-a dreptul aberantă. Nu se mai calculează preţul în funcţie de cât poate contribui jucătorul la un campionat câştigat, să zicem, ci strict pe cât ar putea da clubul interesat.

“Voi luaţi 100 de milioane de lire doar din drepturile TV, deci noi vrem 20 de jucătorul ăsta care are şanse foarte mici să confirme din primul sezon.”

Mi se pare că s-a ajuns deja la nişte sume absolut nebuneşti, se vorbea zilele trecute de 220 de milioane de euro pentru Neymar. Ştirea a fost dezminţită, însă nu m-ar mira să se facă transferul până la urmă. Pe lângă suma asta, cele 40 de milioane de lire pe care le cere Southampton pentru un fundaş par un mizilic. 

Bula asta o să se spargă la un moment dat, efectiv cluburile nu vor mai accepta să plătească atât de mulţi bani. Din păcate, după perioada Galacticilor a apărut o infuzie mare de capital din Rusia şi câţiva ani mulţi jucători s-au dus pe sume uriaşe acolo. Acum e rândul Chinei să arunce cu banii pe vedete. Aşa că nu cred că se va întâmpla prea curând această explozie.