Tot reflectând asupra situaţiei deplorabile în care se află politica românească am realizat că în viitor am putea renunţa de tot la ideea de Parlament fără să avem vreo problemă din cauza asta.
Să ne gândim puţin: la origini, parlamentarii erau nişte reprezentanţi ai poporului. Nişte oameni care se presupunea că ştiu mai bine decât noi ce decizii trebuie să ia pentru binele celor pe care îi reprezintă. Şi în acelaşi timp nişte oameni care erau mandataţi să ia decizia pentru că nu se putea face adunare naţională sau referendum pentru fiecare problemă. Un referendum costă mulţi bani durează, e o întreagă procedură. Asta în momentul de faţă. Dar ce se va întâmpla când costurile vor ajunge să fie infime? Când se vor putea strânge astfel de date doar din câteva clickuri?
În plus, sistemul ăsta se bazează pe o medie, un compromis. Până la urmă parlamentarul reprezintă nişte mii de oameni, ia decizii în numele tuturor. Chiar şi în cazul ideal în care reprezentantul e un om deştept şi cinstit, tot sunt şanse mari ca el să ia azi o decizie în favoarea mea (ca antreprenor) şi mâine una care să-mi dăuneze (poate chiar indirect), dar care să-l ajute pe vecinul meu angajat la stat.
Cum s-ar zice, sistemul are hibe chiar şi în varianta ideală în care n-avem niciun hoţ. Iar noi suntem departe de aia.
Însă odată cu avansul tehnologiei, nu văd de ce n-am putea stabili chestiile importante prin vot naţional. Sau, mai bine zis, toate legile printr-un astfel de vot. Dacă tot e democraţie, chiar să avem poporul la conducere, măcar pe partea legislativă. Evident, ar fi nevoie să se explice cât mai e bine ceea ce se votează, dar nu cred că, procentual, absenteismul ar fi mai mare decât în Parlament. Sau gradul de nepricepere pe subiect. Să fim serioşi, adunătura aia de circari nu are cum să fie pregătită şi pe apărare şi pe sănătate şi pe inginerie şi pe toate celelalte domenii pe care dau legi.
Aşa că efectiv nu-mi explic ce sens ar avea să păstrăm 500 de oameni care să se plimbe prin Casa Poporului pe banii noştri. Cred că facem fără probleme un sistem de vot online din banii cheltuiţi de ei într-un an. Vreţi să ziceţi că parlamentarii sunt mai documentaţi pe legile respective, că au timp să studieze problema? Să fim serioşi. Oricum, s-ar putea face un sistem în baza căruia să existe o perioadă de dezbatere publică şi un vot întins pe vreo 6 luni, cu acces la documentaţie stufoasă pe fiecare problemă.
Cu competenţa am lămurit-o mai sus. Interes mai mare decât la cetăţeanul obişnuit? Ba bine că nu. Interesul principal al parlamentarului e să facă bani, nu legi. Practic, de îndată ce găsim metoda tehnică să facem astfel de referendumuri online la costuri mici, nici nu mai avem nevoie de ei. Şi în felul ăsta chiar s-ar mobiliza lumea să voteze, măcar chestiunile care îi interesează.
Din punct de vedere funcţional, ideea de reprezentant e depăşită. Putem să ne spunem părerea concomitent, fără să ne deplasăm de acasă. Peste câteva zeci de ani fraudarea va deveni aproape imposibilă, din moment ce vei putea vota direct de pe telefon, cu face recognition, cu amprentă, cu o serie de paşi de verificare.
19 comentarii. Leave new
Nu cred că ești conștient ce propui, trebuie să mergi 1-2 săptămâni în mediul rural, să trăieștii printre cei din mediul rural, să trăiești acolo, nu doar în vizită, să vezi cum se discută unele subiecte, sau măcar unele debate-uri cu oameni cât mai diverși(din afara “bulei”)
Eşti conştient că tot ei aleg acum şi hoţii care ne conduc, da? Dacă excludem votul cenzitar, mi se pare că asta e o soluţie mai bună decât cea actuală. Repet, gândeşte-te la cum va arăta România (sau chiar lumea) în 50-100 de ani.
Din punct de vedere funcţional, ideea de reprezentant e depăşită. Putem să ne spunem părerea concomitent, fără să ne deplasăm de acasă. Peste câteva zeci de ani fraudarea va deveni aproape imposibilă, din moment ce vei putea vota direct de pe telefon, cu face recognition, cu amprentă, cu o serie de paşi de verificare.
Sa aiba drept la vot pentru orice si Gheorghe de la tara care n-are treaba cu nimic?!
N-as zice ca e echitabil.
Păi acum n-are drept de vot Gheorghe de la ţară? Şi n-are pentru „orice” ci pentru „tot”, practic. Tot ce contează: omul pe care îl trimite acolo.
Acum Gheorghe de la tara il voteaza fara probleme pe Dragnea si votul ala dat o data il pune pe Dragnea sef peste destinele tuturor pentru 4 ani. Daca voteaza direct problema individuala, Gheorghe da chix o data, dar data viitoare votul lui poate fi ‘inecat’ de voturilor altora.
Mai rau, sistemul de acum il lasa pe Gheorghe direct in Parlament daca e suficient de obedient.
Acum functioneaza bine? Nu ma pricep de aceea intreb. Tara asta ar merge bine ma gandesc daca sistemul ar fi unul bun
Un om care munceste 9 ore pe zi nu mai are timp seara sa analizeze fiecare lege, sa propuna amendamente, etc. Si pur si simplu nu ar participa in acest demers democratic. Cati cetateni ar vota introducerea de noi taxe? Cati ar vota introducerea de noi restrictii?
Din punct de vedere psihologic, un om poate lua doar un numar de decizii pe zi. Daca numarul lor creste, calitatea deciziilor scade.
Poate vom munci mai putin in viitor si vom avea astfel mai mult timp pentru a legifera,
De-aia am zis că ai timp 6 luni să iei o decizie. Poţi s-o faci duminica, în afara programului.
Ok, deci sa inlocuim cu un vot online, prin care sa se voteze propunerile, presupun, ale guvernului. Presupun, ca si acest guvern ar putea fi ales tot asa prin vot online, nu detaliezi concret sistemul.
Bun, cum ramane cu cei care nu folosesc internetul, cei care nu cunosc computerul? Ii excludem, ca oricum, aia voteaza prost, si asa o sa voteze doar cei care folosesc internetul in mod curent. E mai misto decat votul cenzitar, ii excluzi tot din vina lor, ca nu au fost in stare sa se alfabetizeze digital.
🙂 De-aia am zis „în viitor”. Peste 20-30 de ani nu vor mai exista români fără acces la internet. Sau vor fi puţini, cam câţi ăia fără acces la curent electric.
Te-ai uitat la “The Circle” de prea multe ori.
E cam utopic ce propui. Multa lume nu este pur si simplu capabila de a lua o decizie in favoarea sau defavoarea unei legi pentru ca nu are competentele necesare. Solutia cred ca ar trebui inspirata un pic din Grecia antica, unde la inceputuri oameni erau alesi aleatoriu, combinata cu ceva meritocratie.
Practic va exista un fel de parlament restrans, dar ales random dintr-o gramada de oameni care indeplinesc o serie de criterii de competenta gen studii superioare, cunostiinte juridice / economice / sociologice / administrative. Mandatele in acest parlament vor fi pe o perioada limitata, nu ca acum cand poti fi parlamentar cu deceniile. Pe langa acest parlament „permanent” va mai exista o camera a „expertilor”. Tot alesi random, dar cu un nivel de competente mai inalt (minim studii superioare, preferabil masterat/doctorat) si mai la obiect. De exemplu, daca este nevoie de o lege in domeniul apararii nu poate intra in discutie cineva cu un doctorat in agronomie de exemplu. Numirea in aceasta camera va fi temporara (aprox 6 luni), doar pe perioada in care o anumita lege trebuie creata/imbunatatita. 3 luni pentru a creiona legea si 3 luni de discutii publice in care orice cetatean se poate implica. Pe perioada in care activeaza in aceasta camera, expertii nu vor mai lucra la locul normal de munca, va fi in genul juratilor din sistemul american si evident va fi platit corespunzator.
Un parlament permanent este totusi imperios necesar. Pentru o gramada de legi simple interesul cetatenilor va fi practic inexistent, dar sunt destule astfel de legi care amanate din cauza procedurii pot produce destule efecte negative.
Practic in acest sistem avem guvernul si parlamentul grupate cam intr-o singura organizatie. Evident este necesara o monitorizare permanenta, iar oferirea unor „premii” pentru depistarea derapajelor ar incuraja procesul democratic. La fel cum Google de exemplu ofera 10k$ pentru depistarea unor bug-uri, orice cetatean poate semnala o lege problematica, iar daca se dovedeste ca a avut dreptate si a fost vorba de o „scapare” sau de ceva cu „dedicatie” el va primi un bonus consistent (de 20 pana la 100 de ori salariul mediu de exemplu).
Un astfel de sistem ar rezolva multe dintre problemele actuale. Deoarece mandatele sunt random si pe perioade destul de scurte cumpararea parlamentarilor de catre anumite grupuri de interese devine mai nesigura si mai scumpa. In plus, deoarece vor exista bonusurile pentru depistarea legilor problematice sunt mari sanse ca sa reusesti sa treci o lege cu ceva cheltuieli, ca apoi ea sa fie abrogata/modificata. Prin impunerea unor criterii de competenta legile ar trebui sa fie mai bune decat cele actuale. Pentru legile importante, votul electronic al cetatenilor ar trebui sa asigure o anumita echidistanta. Posibilitatea rapida de a aproba anumite legi sau articole din legi (vezi ordonanta 13) si niste pedepse zdravene pentru astfel de derapaje ar trebui sa asigure un nivel destul de ridicat de fair play prin parlament.
Fii atent. Cum îţi sună următorul sistem:
Fiecare organizaţie locală a unui partid alege un reprezentant în funcţie de banii pe care îi are şi influenţa politică. Omul respectiv nu trebuie să fie pregătit în nimic, doar în „şcoala vieţii”. După vot, se decide care partid îşi va trimite incompetentul în Parlament, urmând ca el să ia decizii reprezentative pentru tot acel judeţ (sau colegiu, sau grup de oameni, cum vrei să-i spui).
Ca in Caragiale 😉
Totusi eu cred ca trebuie sa cautam un sistem mai bun, nu sa tot batem acelasi cal [aproape] mort.
Păi ăsta e sistemul actual :)) Asta voiam să subliniez, că nici aleşii actuali n-au vreo pregătire în ceva.
E simplu. Parlamentarii se presupune că sunt niște oameni școliți, cu viziune de ansamblu asupra țării și nevoilor ei. Dezbat chestii, află, cer rapoarte, fac analize. Votează în funcție de acea viziune de ansamblu și de datele pe care le au.
(asta în teorie, că ce se întâmplă la noi nu are legătură, dar și tu vorbeai teoretic)
Dacă dai omului din popor puterea de a decide orice, printr-un click pe telefon, va câștiga mereu majoritatea. Unde să se facă un spital nou? Păi în București, că aici sunt 2 milioane de clickuri, pe când în Constanța doar 150.000.
Cât să fie limita de viteză prin oraș? Nu știu, ce sunt mai mulți, șoferi sau pietoni? Cine ar da click mai cu spor? Dacă la vot iese o limită de 100 km/h, n-ar trebui ca cineva cu viziune de ansamblu să spună „stați că nu se poate, că avem deja cele mai multe decese în accidente rutiere”?
Viziunea asta de ansamblu pentru a lua o decizie cât mai bună este mult mai ușor de format unei camere de 400 de deputați decât unui popor de 19 milioane.
O altă explicație stă și în sistemul de alegere al deputaților și senatorilor. De obicei o cameră are membri proporțional cu populația din județ/land/stat, pe când alta are câte unul din fiecare județ/land/stat tocmai pentru ca și cele mici să aibă un cuvânt egal cu al celor mari în anumite privințe.
Trei la mână, credeam că ai văzut la votul recent unde duce în România voința majorității. Dacă s-ar face așa, s-ar vota ajutoare sociale mai mari și am sta cu toții acasă vreo doi ani, până devine deșert țara.
Radu, nu confunda administratia centrala cu cea locala. Pentru spital in Constanta decid cei din Constanta, pentru spital in Bucuresti cei din capitala.
Inclusiv in constitutia actuala exista o prevedere in legatura cu referendumul care limiteaza domeniile unde acesta se poate tine. De exemplu nu poti face referendum in legatura cu taxele, cu siguranta vointa majoritatii va fi sa se plateasca cat mai putin.
Forma asta de democratie participativa nu are cum sa elimine parlamentul, cam cata lume ar fi interesata sa voteze de exemplu legea aia cu cati caini ai voie la stana sau alte minuni. In momentul in care faci practic referendum pentru fiecare lege bunul simt iti va impune un prag minim de participare. Daca pentru legea X voteaza doar 10.000 din 18 milioane si din aia care voteaza doar 5100 voteaza pentru, tu crezi ca ar fi normal ca legea sa treaca ??
Tot ce spun eu că în sistemul actual unii la fel de incompetenţi ca majoritatea ajung să fie reprezentanţi şi să ia decizii 🙂
Eh, ziceam un exemplu simplist. Concret poate fi vorba de alocări de fonduri spre diverse regiuni sau ministere.
S-ar putea face însă consultări printr-un astfel de sistem, ce-i drept.