Tot reflectând asupra situaţiei deplorabile în care se află politica românească am realizat că în viitor am putea renunţa de tot la ideea de Parlament fără să avem vreo problemă din cauza asta. 

Să ne gândim puţin: la origini, parlamentarii erau nişte reprezentanţi ai poporului. Nişte oameni care se presupunea că ştiu mai bine decât noi ce decizii trebuie să ia pentru binele celor pe care îi reprezintă. Şi în acelaşi timp nişte oameni care erau mandataţi să ia decizia pentru că nu se putea face adunare naţională sau referendum pentru fiecare problemă. Un referendum costă mulţi bani durează, e o întreagă procedură. Asta în momentul de faţă. Dar ce se va întâmpla când costurile vor ajunge să fie infime? Când se vor putea strânge astfel de date doar din câteva clickuri?

În plus, sistemul ăsta se bazează pe o medie, un compromis. Până la urmă parlamentarul reprezintă nişte mii de oameni, ia decizii în numele tuturor. Chiar şi în cazul ideal în care reprezentantul e un om deştept şi cinstit, tot sunt şanse mari ca el să ia azi o decizie în favoarea mea (ca antreprenor) şi mâine una care să-mi dăuneze (poate chiar indirect), dar care să-l ajute pe vecinul meu angajat la stat. 

Cum s-ar zice, sistemul are hibe chiar şi în varianta ideală în care n-avem niciun hoţ. Iar noi suntem departe de aia.

Însă odată cu avansul tehnologiei, nu văd de ce n-am putea stabili chestiile importante prin vot naţional. Sau, mai bine zis, toate legile printr-un astfel de vot. Dacă tot e democraţie, chiar să avem poporul la conducere, măcar pe partea legislativă. Evident, ar fi nevoie să se explice cât mai e bine ceea ce se votează, dar nu cred că, procentual, absenteismul ar fi mai mare decât în Parlament. Sau gradul de nepricepere pe subiect. Să fim serioşi, adunătura aia de circari nu are cum să fie pregătită şi pe apărare şi pe sănătate şi pe inginerie şi pe toate celelalte domenii pe care dau legi.

Aşa că efectiv nu-mi explic ce sens ar avea să păstrăm 500 de oameni care să se plimbe prin Casa Poporului pe banii noştri. Cred că facem fără probleme un sistem de vot online din banii cheltuiţi de ei într-un an. Vreţi să ziceţi că parlamentarii sunt mai documentaţi pe legile respective, că au timp să studieze problema? Să fim serioşi. Oricum, s-ar putea face un sistem în baza căruia să existe o perioadă de dezbatere publică şi un vot întins pe vreo 6 luni, cu acces la documentaţie stufoasă pe fiecare problemă. 

Cu competenţa am lămurit-o mai sus. Interes mai mare decât la cetăţeanul obişnuit? Ba bine că nu. Interesul principal al parlamentarului e să facă bani, nu legi. Practic, de îndată ce găsim metoda tehnică să facem astfel de referendumuri online la costuri mici, nici nu mai avem nevoie de ei. Şi în felul ăsta chiar s-ar mobiliza lumea să voteze, măcar chestiunile care îi interesează. 

Din punct de vedere funcţional, ideea de reprezentant e depăşită. Putem să ne spunem părerea concomitent, fără să ne deplasăm de acasă. Peste câteva zeci de ani fraudarea va deveni aproape imposibilă, din moment ce vei putea vota direct de pe telefon, cu face recognition, cu amprentă, cu o serie de paşi de verificare.