Suntem o bizarerie

Tocmai s-a încheiat Festivalul Enescu, încă o ediţie dusă la capăt cu 1-2 săli potrivite pentru concerte de muzică clasică. Şi mă gândesc aici la Ateneu şi la Sala Mică a Palatului, că restul spaţiilor sunt mai mult sau mai puţin improvizaţii. În continuare nu avem o sală polivalentă cu acustică bună, suntem nevoiţi să ne chinuim cu Sala Palatului. An de an se pune acea pânză care blochează sunetul şi accesul pe ultimele rânduri de sus, ceea ce scade din start capacitatea sălii. Oricum în ultimele rânduri nu se aude mare lucru, am stat într-un an acolo.

E absolut bizar cum reuşim să aducem cele mai mari orchestre ale lumii şi le punem să cânte în mizeria aia de sală cu decor ceauşist. Sală care continuă să fie mizerabilă pentru că nu există alternativă. Dacă vreodată intră în reparaţii sau renovări, oprim 1-2 ani activitatea culturală de masă a Bucureştiului. E absurd.

Am ajuns în punctul în care Vladimir Jurowski, proaspăt numit director artistic al festivalului să-şi înceapă discursul din prima conferinţă de presă oficială fix cu problema asta. Ceva de genul „e foarte frumos ce faceţi, dar ar fi şi mai bine dacă toată desfăşurarea asta de forţe ar avea o sală potrivită”. 

La fel de bizar e şi modul în care îi tratăm pe artişti. Stăm câte 10 minute la aplauze, dar nu ne sinchisim să venim la timp, ba chiar intrăm cu tupeu în timpul spectacolului şi ridicăm jumătate de rând. La concertul lui David Garrett artistul a venit pe scenă şi a stat vreo 5 minute privind diverşi nesimţiţi care se plimbau agale spre locurile lor. Cred că în sinea lui se întreba cum pot românii să fie aşa mari iubitori de muzică clasică, să ceară spectacole care ajung să fie sold-out imediat şi aceiaşi români să respecte atât de puţin actul artistic.

Revenind la Sala Palatului, eu nu pricep de unde găsesc organizatorii curajul să mai cheme mari artişti an de an ştiind că tot nu s-a schimbat nimic şi nici n-o să se schimbe. Mă gândesc că se uită străinii ăia şi ar vrea să zică: „băi, românilor, dacă sunteţi aşa melomani de ce nu faceţi o sală mare, potrivită pentru unul dintre marile festivaluri europene de muzică clasică, aşa cum e Enescu?”. 

Sincer să fiu cred că le crapă obrazul de ruşine şi nici nu mai încearcă să le explice cum primarul Gabriela Firea alege să taie 6 milioane de lei pentru construcţia unei Săli Polivalente şi să dea 8,5 milioane pentru o statuie. O fucking statuie. Nu mai vorbim de câţi bani se dau la biserici, bani care se taie de la drumuri şi alte proiecte de infrastructură!

Asta e ţara în care are loc la fiecare 2 ani Festivalul Enescu, un mare contrast, o bizarerie.