Cu ocazia Festivalului Enescu din acest an am avut reuşit să-i iau un interviu baritonului Şerban Vasile, ce a urcat pe scenă în cadrul spectacolului „Damnaţiunea lui Faust” sub bagheta renumitului John Nelson, în cadrul Seriei Mari Orchestre Ale Lumii. Maestrul a urcat de-a lungul timpului pe mari scene ale lumii şi a avut amabilitatea să-mi răspundă la câteva întrebări, în cadrul unui proiect iniţiat de BMW, maşina oficială a festivalului.
I: Când v-aţi dat seama că muzica e chemarea dumneavoastră? Aţi considerat că e o chemare?
S.V.: Cred că părinţii mei au considerat că e o chemare, mă auzeau prin casă cântând atunci când eram mic. Tot ei m-au dus la Palatul Copiilor în Bucureşti. Am urmat liceul de muzică, universitatea, masterul, toate aici. Am făcut chitară la Palatul Copiilor, apoi puţin pian la liceu, şi am rămas pe canto în final.
I: Părinţii au vreo legătură cu domeniul muzical sau sunt doar melomani?
S.V.: Unchii mei sunt profesori de muzică, vioară şi pian, însă mama şi tatăl meu n-au absolut nimic de-a face cu domeniul, sunt doar pasionaţi de tot ce înseamnă muzică.
I: A fost o dragoste la prima întâlnire cu muzica?
S.V.: Da, pot să spun că mi-a plăcut. A contat şi faptul că ajungi să călătoreşti destul de mult, întâlneşti o mulţime de oameni, iar eu sunt o fire foarte sociabilă. Citeşte tot articolul