Am plecat spre Copenhaga cu temele nefăcute, aşa că nu ştiam ce-o să văd acolo mai mult de Mica Sirenă, Tivoli Park şi multă bere Carlsberg. De fapt, a treia atracţie turistică majoră pentru capitala daneză este The Freetown Christiania, care nu e chiar un oraş, ci doar un cartier foarte mare, aflat fix în centrul Copenhagăi.

Zona respectivă făcea parte din dispozitivul de apărare a oraşului, construit pe la 1600 de Regele Cristian al IV-lea. Zidurile construite atunci sunt printre ultimele ziduri de secol XVII rămase întregi în lume. Cu timpul s-au creat acolo diverse clădiri pe care le folosea armata pentru a depozita muniţie şi arme. După cel de-al Doilea Război Mondial, clădirile militare au fost folosite tot mai puţin, toată zona fiind înconjurată de garduri şi păzită de câţiva oameni, în timp ce danezii erau ocupaţi să devină una dintre cele mai civilizate ţări din Europa.

Pe 4 septembrie 1971 nişte locuitori din zonă, homeleşi şi hipioţi (poate chiar toate la un loc) au rupt gardurile şi au ocupat o parte din clădiri, ca o formă de protest la adresa preţului foarte mare al locuinţelor la acea vreme în Copenhaga. Pe 26 septembrie 1971 un jurnalist a declarat Christiania “oraş liber” în principalul cotidian al vremii şi a contribuit la redactarea unei proclamaţii.

The objective of Christiania is to create a self-governing society whereby each and every individual holds themselves responsible over the wellbeing of the entire community. Our society is to be economically self-sustaining and, as such, our aspiration is to be steadfast in our conviction that psychological and physical destitution can be averted.

Astfel s-a trecut de la “Oraşul Interzis al Armatei” la “Oraşul Liber Christiania”. Curând, locul a devenit un paradis pentru hipioţi şi anarhişti. Cumva, guvernul danez a fost ok cu asta şi i-a lăsat să se desfăşoare, chiar dacă practic ocupaseră ilegal nişte clădiri militare. Povestea e mai lungă, dacă aveţi chef să citiţi pe Wikipedia.

În prezent trăiesc acolo în jur de 850 de oameni, iar “oraşul” nu mai acceptă noi rezidenţi decât în baza votului consiliului local, care intervievează fiecare “aplicant”. Pentru a putea locui în Christiania e nevoie să ştii un meşteşug de care are nevoie comunitatea. De exemplu, nu cred că mai sunt acceptaţi oameni care repară biciclete, pentru că am văzut deja vreo 2 ateliere pe aşa ceva. Poate un electrician bun, sau un instalator? În niciun caz nu vor primi prea curând un blogger 😀 

În imaginea de mai sus e un fel de magazin cu unelte şi materiale pentru casă, un fel de Praktiker local. Aveau în 200 de metri pătraţi tot felul de lucruri folositoare pentru casa omului.

Christiania are un fel de regulament de ordine interioară foarte strict, separat de legile daneze, printre aceste reguli fiind interzisă violenţa, armele şi drogurile tari. Totuşi, drogurile uşoare nu numai că sunt permise, dar sunt vândute la tarabă, pe o stradă întreagă, numită Pusher Street. De comerţul cu droguri se ocupă o gaşcă de bikeri foarte dubioşi, iar fotografiatul e interzis pe Pusher Street, din motive evidente. De fapt, nu prea e permis să faci poze nicăieri în Christiania, dar pe Pusher Street e foarte posibil s-o păţeşti dacă scoţi telefonul să bagi un selfie. Altminteri oameni paşnici dealerii, obişnuiţi cu turiştii. Găseşti haşiş, marijuana, LSD, Spice. Din ce-am înţeles, în interiorul tarabelor sunt şi chestiile mai tari, gen heroină sau cocaină, disponibile la cerere. 

Controlul acelei străzi se preia cu forţa. Odată la câţiva ani mai vine câte o gaşcă de bikeri care îi vânează pe cei vechi, îi omoară şi preia comerţul cu droguri în Christiania.

Pare incredibil, dar pur şi simplu asta e realitatea locului, iar autorităţile nu par să fie foarte deranjate de asta. Doar când se ajunge la crime se implică poliţia. Dacă aveţi timp, există şi un documentar pe tema drogurilor de pe Pusher Street.

De-a lungul anilor au fost câteva momente în care poliţia a intervenit şi a oprit accesul în Christiania, de fiecare dată după ce s-au întâmplat diferite atacuri (nişte poliţişti împuşcaţi, o grenadă care a explodat într-o cafenea), chestii care s-au întâmplat în ultimii 10 ani. Până la urmă lucrurile au revenit la normal, aşa că poliţia nu intră deloc în “oraş”. 

Multă vreme n-a existat curent electric şi nici serviciu de salubritate pentru că nimeni nu voia să plătească pentru aşa ceva, însă în ultimii ani rezidenţii din Christiania au început să mai colaboreze cu autorităţile din Copenhaga pe tema asta.

Locuitorii din Christiania iau foarte în serios treaba cu autonomia, aşa că la ieşirea principală e un semn care zice “You are now entering the EU”.

Pe net, unii oameni se plângeau că e multă mizerie, însă mie nu mi s-a părut deloc aşa. E multă boemie în Christiania, un fel de Vama Veche occidentală. Cu menţiunea că niciun danez n-o să poată spune că “s-a stricat şi Christiania” pentru că acolo n-am văzut nicio urmă de comercializare a locului. Există câteva baruri şi restaurante la care stau deopotrivă localnici şi turişti. Cumva, te simţi ca în filmele din anii ’70 cu hipioţi şi Woodstock.

Dacă ajungeţi în Copenhaga e un loc de vizitat, contrastul dintre cât de urban e restul oraşului şi cât de rurală rămâne zona asta e cu adevărat uimitor.

PS: Un cui e vreo 30 de lei, dar am auzit că e foarte slab.