BMW i3: Electricele schimbă totul

Sunt în căutarea unei noi maşini de ceva timp. Am testat ceva, am nişte opinii, o să revin curând cu ele pe blog. Cumva în afara concursului, am primit de la BMW un i3, maşina lor full electric cu ocazia Festivalului Enescu, la care ei sunt parteneri de câţiva ani. Am mers cu i3-ul la concerte, am luat şi un interviu unuia dintre artiştii care au fost pe scenă, o experienţă completă. 

Eu am condus versiunea din 2017, cea cu nume de cod BEV 94 Ah. Adică 170 de CP şi baterie de 33 kWh. Modelul mai vechi, fabricat din 2013, avea o autonomie mult mai mică. În 2-3 ani aproape că s-a dublat autonomia.

Ultima oară când am mers cu o electrică era 2011 şi maşinile pe baterii aveau dimensiunile unei cutii de chibrituri şi autonomia unui singur băţ. Anul trecut mă întrebam dacă n-ar fi cazul să mai aştept cu schimbarea Hoimobilului pentru o electrică, iar săptămâna cu i3 m-a pus şi mai tare pe gânduri. N-aş fi crezut că voi fi atât de impresionat, dar electricele chiar schimbă cu totul modul în care ne raportăm la maşini. 

În primul rând, suntem mai aproape de soluţia electrică pentru mase decât ne dăm seama. Noua generaţie de BMW i3 are o autonomie reală de 200 de km, anunţată de constructorul german pe lângă autonomia ideală, care ajunge până la 312 de km. Echipa Automarket a atins consumul ăla perfect rulând foarte încet şi având aerul condiţionat oprit de tot. Deci se poate ajunge chiar până la 300 de km dacă te străduieşti mult de tot.

Revenind la situaţia mea, eu am luat maşina cu gândul că o s-o folosesc exact cum aş face în orice zi obişnuită de lucru, adică mers 2.3 km până la birou şi întors de la birou pe aceeaşi rută, plus alte drumuri scurte prin oraş. În cazul ăsta bateria m-ar fi ţinut, probabil, 3 săptămâni. 

Ca să compensez puţin lucrurile (şi ca să mă bucur de maşină, recunosc), am ajuns să mă plimb 230 de km şi să încarc bateria o singură dată într-o săptămână. Range-ul iniţial (cu maşina încărcată full) arăta 239 de km. Am ales s-o încarc după 3 zile, în momentul în care bateria era la jumătate pentru că nu ştiam exact ce program urmează să am, iar staţiile de încărcare nu sunt pe toate drumurile. Dar revin mai încolo pe tema asta.

Dincolo de autonomie, BMW i3 are 3 lucruri care te dau pe spate atunci când o conduci: cuplul, zgomotul şi designul.

Cuplul

La fel ca toate electricele, BMW i3 îţi pune la dispoziţie instant toată puterea motorului, adică are un cuplu maxim de 250 Nm (la 170 de cai). Ce înseamnă asta? Că are super-zvâc. i3 te bagă în scaun în momentul în care pleacă de pe loc şi lasă doar un nor mare de praf atunci când porneşte la semafor. Bine că n-au aflat încă racerii despre asta, că am avea doar liniuţe cu maşini electrice prin oraş 😀

Din perspectivă practică, chestia asta te ajută cel mai mult în depăşiri. Şi per total ajungi mai repede oriunde ai nevoie pentru că atingi în secunda 2 viteza maximă admisă, nefiind nevoie să treci secvenţial prin mai multe trepte de viteză. Faptul că e super fun e doar un bonus. Îmi pare rău că nu m-am gândit să filmez reacţiile celor care s-au urcat în maşină prima oară, ar fi ieşit viral.

Zgomotul

A doua chestie care te uimeşte e zgomotul. Sau, mai exact, lipsa lui. Prima oară când am apăsat pe butonul de Start nu înţelegeam de ce nu porneşte maşina. Evident, pornise şi aştepta să-i dau la pedale. Parcă pe măsură ce creşti viteza se aude un bâzâit slab, dar în mod normal ai doar zgomotul anvelopelor care iau contact cu asfaltul. Ceea ce poate fi o mare problemă pentru că ajungi să mergi muuuult în spatele unor oameni care pur şi simplu nu te-au auzit. Mi s-a întâmplat de vreo 2 ori, pentru că n-am vrut să fiu mârlan şi să-i claxonez (chiar dacă mergeau pe mijlocul unor străduţe secundare).

Designul

BMW i3 arată wow. Exteriorul e mişto, e chiar funky, însă interiorul e cu adevărat interesant. Pe de-o parte cei de la BMW au vrut să ofere un produs la fel de luxos precum celelate modele ale brandului, pe de altă parte au vrut să facă o maşină cât mai apropiată de natură. Aşa că au construit două fabrici super prietenoase cu mediul, una în Germania şi alta în SUA, special pentru i3.

Au folosit lână şi plastic reciclat pentru tapiţerie şi butoane sau mânere, iar pentru bucăţile mai mari din bord au utilizat un amestec pe bază de kenaf, o plantă erbacee care are un super avantaj: se regenerează foarte rapid, are un ritm de creştere mai mare decât economia României în visele guvernanţilor.

Pentru modelele cu piele s-a creat vopsea dintr-un pigment produs cu frunze de măslin, care oricum cad pe jos atunci când sunt scuturaţi măslinii şi de obicei sunt arse sau aruncate.

O altă chestie interesantă ţine de uşile din spate, care se deschid invers. Adică spre spatele maşinii. Practic, e un artificiu al inginerilor de la BMW pentru a oferi mai mult spaţiu de coborâre pasagerilor din spate. BMW i3 e ca o maşină cu 3 uşi pe care s-au mai montat 2 uşi în spate ulterior. Scaunele din faţă oricum se rabatează ca să facă loc şi mai mult, iar centura e prinsă de uşa din spate, neexistând un (alt) stâlp central. Overall chestia asta contribuie la coolnessul maşinii.

Tot la capitolul design, aspectul ăla turtit de monovolum face ca pasagerii din spate să aibă suficient loc, iar portbagajul să fie şi el decent pentru o maşină de oraş. Ba chiar aş zice că am avut mai mult loc decât în Hoimobil.

Încărcarea. Staţii, timpi.

După ce m-am obişnuit cu modul în care evoluează range-ul, a fost mult mai simplu. Am înţeles că AC-ul e un consumator care taie din start vreo 10 kilometri din range atunci când îl porneşti. La fel şi apăsarea pedalei de acceleraţie, ca la maşinile obişnuite. Diferenţa vine de la sistemul de încălzire, care consumă la fel ca cel de răcire, pentru că nu mai există un motor încins cu ajutorul căruia să încălzeşti maşina. Toamna şi primăvara maşina asta are cea mai mare autonomie, în timp ce iarna şi vara se schimbă puţin lucrurile. Din câte am înţeles, iarna transferul de energie merge ceva mai greu, pe lângă scăderea autonomiei totale cauzată de temperaturile scăzute.

În momentul de faţă nu sunt foarte multe staţii de încărcare, găsiţi o hartă detaliată pe Plugshare. Însă şi aici e un schepsis. Avem multe staţii cu încărcare normală sau rapidă, dar foarte puţine care au super-fast charge. BMW are 50 de kW la sediul lor din Băneasa şi e gratuită încărcarea de acolo. Există câţiva dealeri care au super-fast charge doar pentru clienţii lor şi angajaţi, mai există şi vreo 2 benzinării cu prize foarte rapide. Dar majoritatea prizelor nu au decât 22 de kW. Diferenţa de aşteptare e semnificativă. Dacă la 50 kW aştepţi 30 de minute pentru a încărca de la 0 la 80%, la 22 de kW aştepţi vreo 2 ore. Iar dacă ai o priză normală în garaj, cu 220V, o să dureze o noapte întreagă să-ţi încarci BMW-ul. 

Aşa cum spuneam, eu am încărcat o singură dată, la sediul BMW din Băneasa, şi am stat vreo 20 de minute pe acolo, poate 25. Zi frumoasă, poze multe pe Instagram, am avut ce să fac. Însă per total nu e o soluţie de masă. Probabil că în câţiva ani vor exista câteva zeci de locuri de parcare cu priză rapidă la fiecare mall. E mult mai util să-ţi încarci maşina în timp ce îţi faci cumpărăturile sau vezi un film.

Pentru moment e gratuit aproape peste tot, aşa că după ce ai cumpărat maşina nu prea mai ai costuri. Revizia se face abia după 3 ani şi nu există ulei, filtre (exceptându-l pe cel de AC). Plăcuţele de frână nu se uzează prea tare pentru că maşina are un sistem similar cu frâna de motor, prin intermediul căreia recuperează energie atunci când nu accelerezi.

Experienţa

Aşa cum spuneam mai sus, a fost mind blowing săptămâna cu i3. Pur şi simplu ideea că poţi să mergi gratuit cu o maşină care îţi oferă atât de multe lucruri (de la design luxos, interfaţa clasică de BMW în consola centrală şi toate sistemele lor de securitate) este impresionantă. Electricele nu mai sunt nişte maşinuţe de golf cu care te plimbi de colo-colo, ci o alternativă venită din viitor. Aşa va arăta normalul în următorii 15-20 de ani.

Concluzii. Preţ.

Dacă aveţi casă la curte sau acces la vreun garaj cu priză, puteţi să vă luaţi un i3 cu toată încrederea. Preţul începe de pe la vreo 37.500 de euro, însă statul român a promis că va da în continuare acel bonus de 10.000 de euro pentru fiecare maşină electrică. Ceea ce înseamnă că ajungeţi pe la 27.500 de euro pentru o maşină în care teoretic nu mai băgaţi niciun ban mult timp. Chiar nu văd de ce şi-ar cumpăra oamenii cu bani altfel de maşină în acest moment. BMW i3 e cool, atrage atenţia, e puternică şi are un interior luxos. Plus că oferă tot ce au şi surorile ei pe benzină şi motorină, inclusiv butoane de SOS, cameră pentru marşarier şi multe altele.

Dacă aş avea un loc unde s-o pot încărca (la birou sau acasă) sau ceva mai mult curaj, probabil că mi-aş cumpăra chiar acum un BMW i3, chiar dacă e peste bugetul meu. Drumuri prin afara oraşului fac foarte rar, iar pentru nevoile mele ar fi suficient să o încarc de vreo 3 ori pe lună. Ceea ce nu înseamnă mare lucru mai ales dacă te duci la o sesiune mai lungă de shopping la Kaufland (există o staţie la cel de pe Barbu Văcărescu şi sunt multe altele în plan). 

Chiar şi în eventualitatea în care aş plăti curentul din banii mei, costurile ar fi infime: Automarket a calculat că BMW i3 consumă curent în valoare de 610 lei la fiecare 10.000 de km. Evident, depinde de stilul de condus. În comparaţie, maşina mea consumă benzină de cel puţin 4000 de lei pe distanţa asta.

Teoretic, nu suntem departe de momentul în care vom avea reţea de încărcare electrică pentru distanţe lungi, practic lucrurile sunt mai complicate decât par. Din ce-am înţeles, pe măsură ce vor creşte bateriile şi, implicit, autonomiile, nevoile de încărcare vor fi tot mai mari, însă ne vom lovi de limitările infrastructurii actuale de energie electrică. Cu alte cuvinte, reţeaua principală publică nu oferă suficient curent decât pentru câteva zeci de maşini, deci degeaba se vor implementa prize la fiecare loc de parcare dintr-un mall, de exemplu. Va fi nevoie de infrastructură industrială care să susţină atâţia consumatori simultani. La fel şi în actualele benzinării, va fi mai complicat să aduci curent de mare putere decât electricitate pentru nişte becuri şi frigidere.

Aşa că procesul e ceva mai amplu şi de lungă durată. N-o să avem un boom al electricelor în 2-3 ani, nici nu suntem pregătiţi pentru asta, însă cei care vor face acum această alegere curajoasă sigur nu vor regreta.

Un test extins, prezentat în vreo 4 episoade, găsiţi pe Automarket.

Mai multe fotografii: