Am primit acum vreo 2 săptămâni “Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni”, cea mai nouă carte a Ioanei Chicet-Macoveiciuc aka Prinţesa Urbană. Ioana a publicat mult în ultimii 3 ani, 6 cărţi în total, dintre care vreo 3 pentru copii. Până acum n-am citit-o decât pe blog, aşa că nu ştiam exact la ce să mă aştept. Una e să povesteşti în texte scurte de 8-10-20 de paragrafe, alta e să legi 2-300 de pagini.

Cărţile au succes, sunt vândute în zeci de mii se exemplare şi au lansări cam peste tot prin ţară, însă asta nu însemna automat că sunt şi bune, s-au mai văzut cazuri de marketing mai bun decât produsul.

Începutul nu prea m-a prins, aşa că deja mă gândeam “La naiba, să vezi că n-o să-mi placă!”. Apoi am cunoscut-o mai bine pe Oana, personajul principal, iar povestea a început să aibă episoade cu care rezonam. Am devorat-o în doar câteva ore întinse pe parcursul a două nopţi. La un moment dat m-a prins ora 4 cu cartea în mână.

Ok, e un roman cu care se vor identifica mai mult femeile, însă asta nu înseamnă că e doar pentru ele. O bună bucată din carte e povestea studenţiei clasice din anii 2000, aşa cum şi-o pot aminti mulţi tineri veniţi din provincie la Bucureşti sau în alte oraşe universitare. E şi o poveste de dragoste disfuncţională, cu o grămadă de complicaţii. E călătoria unei tinere spre o femeie matură, o soţie şi o mamă şi mai e despre secretele pe care fiecare din noi le ascunde uneori.

Mi-a plăcut super mult, e genul de carte căreia i te dedici 100% cât timp o citeşti, şi care mai apoi lasă un gol după ce ai terminat-o. O puteţi cumpăra de aici, fie pentru voi, fie ca s-o faceţi cadou. Dacă vreţi un review mai detaliat, scris tot de un bărbat, găsiţi unul aici.