Am fost în weekend la CSM Bucureşti – Midtjylland, în Grupa Principală A a Ligii Campionilor. Dacă nu ştiaţi, CSM face super performanţă în handbalul feminin, au adus-o de 1 an şi pe Cristina Neagu (cea mai bună handbalistă din lume), iar lângă ea joacă multe handbaliste de top. Voiam de mult să ajung la un meci, dar nu prea s-au aliniat planetele. Până duminica trecută.

Atmosfera a fost desprinsă dintr-un alt film. Aici e statul paralel, fără nicio glumă. Sala Polivalentă părea statul bunului simţ, al valorilor reale, al exemplelor sănătoase. 

Nu mă aşteptam să văd scuipătorii de seminţe de la fotbal, dar nici nu visam la o atmosferă atât de civilizată. Efectiv m-am simţit ca în vest. 

Şi m-a uimit cât de mulţi copii erau la meci. La final, prichindeii au invadat terenul, cu permisiunea forţelor de ordine, iar câteva jucătoare ale CSMului au rămas să facă poze şi să dea autografe. Iar cei mici alergau de colo-colo cu fulare sau albume pe care adunau conştiincioşi semnăturile sportivelor.

Vă zic, e o gură de aer ce se întâmplă la meciurile astea. Plus că restul spectatorilor erau super cunoscători, cred că eram singurul din Sala Polivalentă care nu ştia numele tuturor jucătoarelor noastre. Cred că CSM-ul va mai avea un meci acasă în sferturile de finală, urmând ca Final Four-ul (dacă se califică) să se joace la Budapesta. Dacă aveţi cum, încercaţi să prindeţi bilete la meciul ăla, o să rămâneţi cu o amintire frumoasă, indiferent de rezultat.