Zilele trecute am fost până în Băneasa cu ceva treabă şi m-am gândit că n-ar strica să arunc un ochi şi prin magazine. N-aveam nimic de luat neapărat, dar ştiţi cum e, pofta vine mâncând şi cheful de shopping vine pe măsură ce probezi chestii şi dai cu cardul.

Am intrat pe la magazinele din grupul Inditex şi m-am speriat. Tricouri la 15 lei, perechi de pantaloni scurţi la 30-40 de lei. Asta la Pull&Bear. La Zara era ceva mai “premium”, tricouri pe la 25-30 de lei. Am luat câteva chestii de purtat prin casă, că n-am putut să mă abţin. Şi pe urmă mi-am dat seama că nici la Obor nu găseam lucruri atât de ieftine. Poate doar la Dragonul Roşu să mai găsesc tricouri la preţul ăsta. Probabil tricouri aproape identice, dar asta e altă poveste.

Eu ştiu că sunt mici costurile de producţie, dar din ce-au ajuns să fie confecţionate hainele astea dacă costă, practic, nimic? Pentru că la costurile de producţie oricum mai adaugi chiria de mall, marketing, personal, parfumul ăla care se dă prin magazin, designul, etc. Sunt tot felul de costuri indirecte care se plătesc într-un tricou. Dacă el e mai ieftin decât în piaţă, cât de jos s-a ajuns cu producţia? 

În orice caz, nu-i semn bun. Nu cred că taie ăştia preţurile de capul lor. Nu văd vreun brand global să spună “ştiţi ce? cred că am făcut suficienţi bani, hai să mai scădem preţurile”.