S-a decernat Puskas Award 2018 săptămâna trecută. Câştigător a fost golul lui Mohamed Salah, care nu mi se pare nici pe departe cel mai frumos, asta după o “finală” cu golul lui Bale din finala UCL (fix contra lui Liverpool) şi golul lui Cristiano Ronaldo din meciul cu Juventus de la Torino. Ambele goluri sunt din foarfecă, extrem de spectaculoase, şi în momente cheie. Golul lui Salah nu cred că e nici măcar cel mai frumos pe care l-a dat egipteanul în sezonul precedent, ce să mai vorbim de golul anului. În plus, aş adăuga că mie mi s-a părut fault la fundaşul lui Everton.

Ok, aici să zicem că a fost premiul publicului, egiptenii (şi fanii Liverpool au votat cât de mult au putut, asta a ieşit). 

Dar hai să vedem echipa anului: De Gea – Alves, Varane, Ramos, Marcelo – Modrici, Kante – Hazard, Messi, Mbappe – Cristiano

Portarul anului: Courtois.

Deci Courtois a fost suficient de bun încât să fie considerat cel mai bun portar din lume anul ăsta, dar n-a fost atât de bun încât să intre în echipa ideală?

Şi distracţia continuă: Salah, care e printre cei mai buni 3 jucători ai anului (alături de Modric şi Cristiano), nu intră în echipa ideală. De ce? Pentru că se foloseşte un alt sistem de alegere.

Practic, ce-a făcut FIFA a fost să amestece mere cu pere, voturi ale publicului cu voturi ale unor jurnalişti, cu voturi ale selecţionerilor de naţionale şi ale jucătorilor. Dacă nu mă înşel, căpitanii de naţionale sunt cei care fac alegerile pentru echipa anului. 

Oricum ar fi procedura, să-l alegi pe De Gea în echipa ideală când a avut un sezon super slab şi să-l omiţi pe Salah care a luat gheata de aur, doborând nişte super recorduri din Premier League, este de domeniul SF-ului. De-aia cred că premiul Puskas este un fel de consolare, deşi i-aş fi scos pe Hazard sau Mbappe din echipa ideală. Probabil pe belgian la prima strigare.