Am zburat în weekend la Berlin cu RyanAir şi am observat câteva chestii. Nu e genul ăla de post în care mă plâng cum am stat eu fix unde nu voiam şi m-am rugat de oameni să mă lase să stau în altă parte.

Ce m-a enervat a fost că RyanAir m-a bombardat cu mailuri în care mă anunţa că trebuie să cumpăr Priority dacă vreau să am bagaj de mână în avion (şi nu la cală). Vorbim de 5 mailuri în 2 săptămâni, ceea ce mi se pare enorm. Poate că e din cauză că abia s-a băgat această regulă. Da, în caz că nu ştiaţi, la RyanAir bagajul de mână se ia şi se duce la cală dacă n-ai priority. Şi nu vă doriţi să lăsaţi bagajul la cală, pentru că ştim cu toţii cum se aruncă bagajele alea pe drumul spre cală şi apoi pe banda din aeroport, sunt mari şansele să se piardă, mai e şi riscul să se fure ceva din el etc.

Reversul medaliei a fost că au dispărut problemele cu bagajele înghesuite în compartimentele de bagaje. Vreo 50 de oameni aveau Priority la zborul spre Berlin, cei mai mulţi luaseră opțiunea strict pentru bagaj. Compania aeriană a făcut 14 de euro pentru cele 2 taxe de bagaje (dus-întors) de la fiecare dintre aceste 50 de persoane, iar la final s-a ales cu 700 de euro şi pasageri mai calmi, timp mai scurt de stat pe pistă (că n-au mai fost discuţii de genul “n-am unde să pun bagajul”). Din păcate n-am văzut câţi oameni au fost obligaţi să-şi ducă bagajul de mână la cală, din câte am înţeles momentan nu se aplică în toate cazurile. Deci nu se duc toate la cală, doar unele, în funcţie de cât spaţiu există.

O altă parte bună a fost că unii oameni pur şi simplu n-aveau bagaj (decât o gentuţă mică), probabil că lăsaseră direct la checkin bagajul la cală. Cred că vor urma şi alte companii aeriene cu această regulă, WizzAir parcă a anunţat deja ceva pe tema asta.

Revenind la RyanAir, am urmărit atât la dus, cât şi la întoarcere, ce ore de plecare aveau avioanele de la porţile din jur. Niciunul nu a plecat la timp, ba mai mult, în vreo 2 cazuri avionul a aterizat cu vreo 5 minute după ce ar fi trebuit să decoleze cu alţi pasageri spre o altă destinaţie. Întârzieri care se împing de pe o zi pe alta, iar ce m-a mirat a fost că echipajele de schimb erau super relaxate. Aşteptau (într-o ploaie măruntă) să le vină obiectul muncii şi nici nu le păsa de oră.

Cred că asta e noua normalitate pentru zborurile low-cost: pasageri care se strâng la îmbarcare şi care aşteaptă cel puţin 30 de minute după ora oficială de închidere a porţilor. În felul ăsta nu mai există întârziaţi, avionul chiar stă cel mai scurt timp posibil pe pistă şi apoi decolează rapid spre următoarea destinaţie, încercând să recupereze o parte din timpul pierdut.

Probabil că în câţiva ani orele de decolare vor fi de-a dreptul aproximative, mai ales că oamenii care pleacă cu low-cost-ul nu se grăbesc aşa tare, nu prea au conexiuni de prins. Cred că după mai multe plângeri, se va ajunge să se treacă doar ora de închidere a porţilor pe bilet, urmând ca decolarea să fie “cândva în următoarele 2 ore”, iar noi o să ne obişnuim cu asta la fel cum ne-am obişnuit să nu mai fumăm în avioane, să stăm pe nişte scaune minuscule şi să ne luăm sandvişuri “la pachet”. Pur şi simplu ăsta va fi noul standard low-cost: avioane pentru care plătim orice facilitate extra (vrei loc? 3 euro; vrei bagaj de mână? 5 euro; vrei să iei o geacă? cuier pentru 2 euro; vrei să foloseşti toaleta? 1 euro). Preţul de bază va include doar un loc pe un scaun cu centură şi atât.