De câţiva ani mă tot întreb de ce nu e handbalul un sport mai urmărit şi nu găsesc un răspuns valid. 

Nu mă refer doar la România, ci la tot ce se întâmplă în lume. Sigur, există un anumit public pentru aşa ceva, am senzaţia că lucrurile cresc de la an la an, însă distanţa faţă de alte sporturi “populare” e în continuare uriaşă. 

Cum îmi dau seama de asta? Păi, în primul rând, după banii care se învârt în acest sport. Cel mai bine plătit handbalist din lume încasează 1,5 milioane de euro pe sezon (Mikkel Hansen, PSG), iar cea mai bine plătită handbalistă câştigă sub 300.000 de euro pe sezon (Cristina Neagu, CSM Bucureşti). Plus că sunt destul de slăbuţe şi colaborările cu branduri mari. Ok, nu sunt la fel de marketabili sportivii din handbal precum cei din tenis sau fotbal, dar e o masă critică acolo, se pot investi nişte resurse.

În al doilea rând, premiile pentru cea mai importantă competiţie inter cluburi (Champions League) sunt destul de mici. În 2016, în competiţia feminină, echipele din Final Four împăţeau în jur de 1 milion de euro. Cam cât câştigă şi cele mai bune 4 echipe feminine în Champions League la fotbal. Însă competiţia feminină de fotbal există doar din 2001!

În schimb, handbalul are zeci de ani de istorie şi pe lângă asta mi se pare un sport extrem de spectaculos. Chiar şi atunci când nu joacă o echipă românească mi se întâmplă să urmăresc cu plăcere meciuri de handbal. Oricum sunt mai bune decât unele meciuri sforăitoare de fotbal.

Mi-am adus aminte de asta în ultimele zile, când am urmărit parcursul naţionalei feminine la Campionatul European din Franţa. România a jucat deja primele două partide, a trecut de Cehia şi Germania, iar miercuri, de la 22:00, joacă contra Norvegiei. Suntem deja calificaţi în grupa principală, însă ar fi excelent să facem măcar un egal cu Norvegia. 

Dacă vă pasionează subiectul, puteţi citi mai multe despre parcursul României la aceste europene pe Lead.ro.

Featured foto via