În ultima vreme mi-a atras atenţia o chestie din supermarketuri: a început să scadă numărul de rafturi cu produse alimentare de bază. Sau ingrediente, dacă vreţi. Mă refer la ulei, făină, mălai, zahăr, chiar şi orez. Când eram mic mergeam des la cumpărături cu ai mei şi ţin minte că erau vreo 5 rânduri de rafturi în zona asta de “ingrediente”. 

Cum stau lucrurile acum? Abia dacă se strâng două astfel de rafturi, în care au fost înghesuite pe câte o jumătate de raft cele 4-5 branduri din fiecare tip de produs. Ceea ce ne arată cât de mult ni s-au schimbat obiceiurile alimentare în ultimii 15-20 de ani. Cu ce au fost înlocuite acele rafturi? În primul rând cu vitrine frigorifice în care stau produsele semi-preparate pe care nu prea le aveam pe piaţă atunci. Aici nu-mi dau seama dacă mai întâi ne-am lenevit noi ca naţie sau am început să preferăm semi-preparatele pe măsură ce a crescut oferta.

Cert e că aud tot mai rar oameni care să spună că au gătit o tocăniţă cinstită acasă, în schimb rupem în două serviciile de livrări, fie că e vorba de pizza, paste sau chinezesc.

Şi tot în locul rafturilor cu făină şi mălai s-au înmulţit şi produsele non-alimentare din care avem mult mai multe tipuri. Uitaţi-vă numai la acest deodorant roll-on de la Nivea. Chiar dacă facem abstracţie de faptul că e un display plătit de brand, tot sunt 10 tipuri din acelaşi produs. Ştiţi câte erau acum 12 ani când am început eu să-l folosesc? Vreo două sau trei. Avem nevoie de toate acele tipuri? Sigur că nu. Ne fac să cumpărăm mai mult? Mă îndoiesc. Şi-atunci ce-i cu conspiraţia asta împotriva orezului şi a grişului de la raft?