Am avut întotdeauna o relaţie complicată cu cititul. În copilărie oscilam între perioade intense de lectură şi luni întregi în care nu deschideam nicio carte. În liceu am fost nevoit să parcurg zeci de romane, în special literatură română, sub stricta supraveghere a doamnei Florina Rogalski. Nu mi-au plăcut toate, o să ţin minte toată viaţa prin ce chinuri am trecut cu Nicoară Potcoavă.
Ulterior am fost on-off, într-o relaţie deschisă şi complicată. Cumpăr cărţi foarte des, le încep plin de entuziasm, iar cele mai multe ajung, invariabil, pe noptieră. Fie pe raftul de sus, fie pe cel de jos, la arhivă. Aşa am ajuns să strâng cel puţin 15 volume pe noptiera din dormitor.
N-ar fi fost o problemă, dacă n-aş fi adunat şi frustrări odată cu fiecare carte necitită. Cam #firstworldproblems, dar uneori e bine să mai ai şi de-astea.
Parte din problemă s-a rezolvat prin toamnă, când am participat la un workshop despre crearea obiceiurilor susţinut de Andrei şi Cristina. De-atunci am reuşit să termin vreo 7-8 cărţi, poate şi mai mult, că n-am stat să le număr foarte atent. Cert e că s-a mai eliberat noptiera, ba chiar mi-am permis şi să încep cărţi noi fără vreo urmă de frustrare.
Recent, Cristina a publicat pe The CEO Library, proiectul în care investeşte o grămadă de energie de aproape 2 ani, un articol / ghid despre cum să te apuci de citit mai serios. Şi cum să faci din asta un obicei. E în engleză, se cheamă From 0 to 50 books in one year, şi povesteşte toată experienţa ei cu cititul, inclusiv perioadele în care nu citea deloc.
Dacă ţi se pare că citeşti suficient sau consideri o prostie un articol care te ajută să te apuci de citit, probabil că nu-i pentru tine ghidul respectiv. Dar dacă zici mereu că ţi-ar plăcea să citeşti mai mult şi nu pui asta niciodată suficient de sus pe lista ta de priorităţi, încearcă să urmezi sfaturile de acolo. Eu momentan nu visez la 50 de cărţi într-un an, dar măcar 25 n-ar suna deloc rău.
3 Comments
Mda, toti ar vrea ‘sa citeasca mai mult’. De parca simpla parcurgere a unei carti te-ar face mai istet…
Mai isteţ nu, dar mai informat cu siguranţă. Scrie şi în articolul ăla că e important să-ţi alegi cărţile.
Când eram mic (mă rog, elev/licean) cititul unei cărți era una din puținele distracții când eram singur. Devoram tot ce prindeam, noroc că mama avea o bibliotecă echilibrată, iar la vărul meu mai mare găseam noutăți și cărți moderne pentru vremea aia (’93-’99). Cu lecturile obligatorii nu prea m-am înțeles, dar citeam mult pe lângă (am avut noroc și de o profă de română care știa ce să îmi recomande și chiar ne aducea cărți).
Încă prefer o carte tipărită vs electronică, încă termin cartea începută înainte să mă apuc de alta (metehne vechi legate de returnarea cărții de pe unde o luam deși acum sunt ale mele), încă sper să le folosească și copiii mei care abia învață să citească și care au deja biblioteca lor dar pare complicat chiar și pentru mine să aleg între filme/seriale, jocuri pe dispozitive diverse, joacă și lecții cu copiii, ieșiri, lectură profesională și multe multe altele.
Plus avalanșa de recomandări diverse și frustrarea că nu le pot citi pe toate (parca sunt Alan care se criza în fața raftului de cărți in Two and a Half Men).