Am ajuns săptămâna trecută la PR Forum, am rămas cu câteva idei pe care voiam să le notez undeva. N-am prins decât a doua jumătate de zi, am înţeles că au fost nişte prezentări bune înainte de prânz.

Cu bullets:

  • Suntem la pământ cu informarea în ceea ce priveşte sănătatea, de fapt, suntem la pământ cu sistemul sanitar. Ceea ce reprezintă o oportunitate pentru agenţiile de comunicare. La un moment dat erau discuţii în săli paralele pe teme de sănătate, de parcă ar fi fost conferinţă dedicată de Health PR. Asta e o realitate în care trăim şi observ că în ultimii ani au crescut investiţiile companiilor în zona asta, fie că sunt reţele private de sănătate, campanii de informare publică iniţiate de ONGuri sau companii de medicamente care au diferite proiecte. Agenţiile care au experienţă pe zona asta vor avea de câştigat şi în următorii ani.
  • Agenţiile mai mici se străduiesc mai mult pentru prezentări. E normal, sunt mai puţin vizibile în general, aşa că se entuziasmează mai mult la astfel de invitaţii and they make the most of it. Cred că ar trebui să devină un obicei, pe lângă the usual suspects, să se acorde mai mult credit agenţiilor mici care fac ceva notabil.
  • Apropo de entuziasm, am intrat la panelul despre hard news şi fake news, însă n-am rezistat foarte mult, Petrişor Obae era mult prea entuziasmat de subiect şi a încercat să spună 100 de idei de-odată, întrerupt din când în când de Ana-Maria Caia. Ce-am reţinut, totuşi e că sunt nişte schimbări de paradigmă, sau chiar de terminologie. Ceea ce generaţia mai veche numea “jurnalism” a devenit azi “jurnalism quality” – adică nimic altceva decât un proces de bază în care te informezi, cauţi mai multe surse şi abordezi mai multe unghiuri ale unui subiect.
    “Jurnalismul”, aşa cum este înţeles de generaţia tânără este axat pe afişări, nu pe livrarea unei poveşti complete. Mai multe articole = mai mulţi bani. Ca un fel de serial al unei ştiri. Ana-Maria Caia trecea asta în sfera fake newsului, ceea ce mie mi se pare puţin cam dur, având în vedere că există ştiri inventate de-a dreptul. Mi-ar fi plăcut să-i aud mai mult şi pe Vlad Petreanu şi Cătălin Teniţă, sper că până la final au avut ocazia să-şi expună ideile.
  • Mi-a plăcut mult de tot ce se întâmpla la Young PR seminar. E, practic, o conferinţă paralelă destinată studenţilor, în care au vorbit o mulţime de profesionişti din domeniu. Seminarul respectiv nu e ceva nou, cred că deja are vreo 4-5 ediţii în cadrul PR Forum, însă am văzut mulţi tineri foarte entuziasmaţi de ce se întâmpla în sala respectivă. Mi-ar fi plăcut să am o astfel de oportunitate când eram în facultate. Mă rog, probabil că e echivalentul Olimpiadelor Comunicării, ţin minte că plecam destul de impresionat de la conferinţa respectivă în urmă cu 10-11 ani.