HBO difuzează o mini-serie excelentă legată de accidentul nuclear de la Cernobîl. Pe parcursul a 5 episoade de aproximativ o oră încearcă să reconstituie tot ce s-a întâmplat după explozie, care au fost cauzele, unde s-a greşit etc.

Costumele şi decorurile sunt foarte mişto, am văzut chiar şi un radio identic cu cel la care ascultam teatru radiofonic în bucătăria părinţilor mei la începutul anilor ’90. Atmosfera, locurile de filmare, totul e extrem de veridic. Am trecut destul de uşor peste faptul că e totul în engleză, probabil că în rusă ar fi fost mai greu de digerat, plus că le-ar fi micşorat baza de selecţie pentru actori. Din ce-am înţeles, au selectat din întreaga Europă, ceea ce e mult mai ofertant, chiar dacă ruşii au actori buni.

Ce mă intrigă pe mine este fascinaţia oamenilor care vor să meargă acolo, să vadă cu ochii lor cum arată locurile respective, deşi e clar că încă e un nivel ridicat de radiaţii. Am înţeles că inclusiv regizorul acestei mini-serii docu-drama, Johan Renck, s-a dus la faţa locului, a intrat prin diverse camere de comandă, etc. Cu siguranţă s-a explus riscurilor.

Un alt exemplu ar fi al celor doi vloggeri care au călătorit şi în Coreea de Nord (am pus clipul aici şi a avut păreri împărţite). De ce ai vrea să mergi acolo? Ce poţi descoperi în plus faţă de toate fotografiile pe care le-au făcut alţi oameni deja? De unde atracţia asta?

Eu, unul, mă mulţumesc cu acest serial şi cu podcasturile apărute, altă idee foarte mişto a celor de la HBO. Oare dacă vor prinde bine podcasturile astea vom avea parte de acest tip de content în jurul serialelor şi pentru alte producţii HBO? Mi-ar fi plăcut să ascult o oră de conversaţii despre ultimele episoade din Game of Thrones sau din True Detective, de exemplu.