Teoretic, nu se schimbă nimic după alegerile astea. Acelaşi preşedinte pentru încă 5 ani, PSD e tot cel mai mare partid din România, cu 3 milioane de voturi+, nu trăim brusc într-o altă ţară.

Însă dacă privim mai atent, o să vedem că e cel puţin o schimbare majoră. Pentru prima oară în istorie, reprezentanţii PSD-ului nu mai erau furioşi aseară că au pierdut. Erau resemnaţi. Ştiau încă de la început că vor pierde la o diferenţă mare, şi chiar a fost cea mai mare diferenţă înregistrată de votanţii anti-PSD (să nu ne amăgim, şi ăsta a fost un vot negativ, la fel ca restul).

Ne-am trezit azi dimineaţă într-o Românie care a refuzat fără emoţii accesul la putere unei găşti de bandiţi. A fost prima oară când diferenţa n-a fost făcută de câteva zeci de mii de voturi. Prima oară când n-am sperat să ne salveze Diaspora. Prima oară când, chiar şi fără Diaspora, românii n-au mai dat vina pe prezenţa record din Olt, Teleorman sau Dolj şi şi-au mişcat fundurile la urne. 

Victoria asta fără emoţii a fost deja plătită vreme de 2 ani, timp în care am fost batjocoriţi, gazaţi, în care am protestat în frig şi viscol ore în şir. Acum a venit doar scadenţa pentru gaşca lui Dragnea. Deci să nu vă faceţi iluzii că asta a fost ultima oară când auzim de PSD. Urmează multe alte runde, cu alţi actori principali, dar până atunci să ne bucurăm că ţara asta are un alt mindset.