Că tot vorbeam săptămâna trecută despre influenceri, agenţii şi reglementare a mai apărut un subiect. S-a ajuns destul de repede la “cine îi dă ăstuia campanii?” şi iar a început discuţia despre research, validarea idioţilor, responsabilitatea brandurilor. 

Moment în care a venit Raul Gheba de la Mainstage (agenţia de advertising a celor de la Global) şi a dat-o din top, într-un puseu de sinceritate.

Partea nasoală e că Raul e singurul care recunoaşte ceea ce fac multe agenţii: caută nişte oameni care să afişeze nişte cifre potrivite la un preţ care să se încadreze în buget. Atât. Ca şi cum ai vrea să-ţi iei o maşină şi te duci la unul care se presupune că ar fi expert în domeniu, dar tot ce face el este să dea o căutare pe Autovit după bugetul tău şi numărul de kilometri. Nu contează dacă sunt reali, nu contează în ce stare e maşina aia, nu contează brandul, dotările, el ţi-a livrat, se trece în excel.

De ce fac diverşi Rauli chestia asta? Pentru că ei doar se prefac că sunt oameni de agenţie. Au nimerit oarecum random în chestia asta, cineva a considerat la un moment dat că se pricep, aveau nişte creativitate la purtător şi gata. Decalajul ăsta s-a produs în momentul în care şefi de agenţii fără pic de digital skill au căutat pe cineva priceput şi au ajuns la băieţii şi fetele care ştiau bine cu meme-urile. 

Aşa s-au angajat în industrie tot felul de hipsteraşi a căror pregătire era mai mult pe Reddit şi mai puţin prin şcoli. De-asta spune Raul enormităţile alea de mai sus “sunt eu, Raul, responsabil pentru ce a zis omul ăla?”. În faţa legii nu ai cum să fii responsabil, dar în faţa brandului care te-a plătit eşti.

“Oare Colo era de căcat de dinainte sau a devenit de căcat în momentul în care a zis chestia asta?” Era. A mai dat Zoso nişte clipuri cu el, m-am uitat pe canal la vremea respectivă, mi-am dat seama că băiatul e un cretin, am stabilit că nu-l voi folosi niciodată în campanii, am mers mai departe. Ar fi fost suficient să te uiţi 10 minute la clipurile lui ca să-ţi dai seama ce fel de influencer e.

Pe lângă Rauli, problema asta mai apare şi din lipsă de timp. Oamenii care ar şti ce research au de făcut nu prea au timp de asta. De ce? Foarte pe scurt, pentru că e o haiducie maximă în agenţii, oamenii sunt încărcaţi cât de mult se poate (şi când nu se mai poate, vin alţii din urmă). Eu, unul, fac research temeinic, dar asta şi pentru că nu luăm decât câteva campanii pe an, pe lângă clienţii recurenţi. N-am resurse mai multe, nu mă bag. 

Cât despre “influenceri”, situaţii precum asta cu Colo apar pentru că avem tot felul de puşti deveniţi vedete peste noapte. La fel cum ăia îmbogăţiţi peste noapte nu ştiu exact cum să se comporte, aşa şi ăştia o dau în bară foarte des. Pentru că ei au senzaţia că treaba asta cu brandurile este floare la ureche, îţi dau unii bani ca să spui nişte chestii la tine pe social media. Care bun simţ? Care etică? Important e să vină banu’.

M-am amuzat că s-au făcut liste cu branduri care au colaborat vreodată cu Colo şi sunt justiţiari de internet care se aşteaptă ca toate brandurile alea să se dezică de el. N-o să se întâmple, n-are de ce să se întâmple. Important e ce învăţăm din asta, cum alegem colaborările de-acum încolo. Pentru Colo rămâne să vedem ce face justiţia.