Ilie Bolojan, fost primar la Oradea, a început treaba la consiliul judeţean Bihor şi vrea să dea afară jumătate din angajaţi. Omologul său de la Caraş Severin vrea să facă la fel, cu 500 de angajaţi.

Unii dintre oamenii ăia nici n-aveau loc în birouri, ceea ce nu mă miră.  Pentru că mulţi dintre ei nici măcar nu încasau toţi banii pe care îi primeau. O mare parte din sumele alea ajungeau la partidele care i-au băgat pe posturi.

Din păcate, e o practică comună la partidele din România să-şi angajeze fictiv oameni de încredere în poziţii din primării şi consilii judeţene. Oamenii respectivi nu trebuie să se ducă prea des pe la muncă, în schimb sunt nevoiţi să decarteze o bună parte din salariu către partid. Fie către oameni din poziţii cheie, care mai departe îi donează partidului, fie către firme care acoperă necesarul de consumabile sau servicii.

Bolojan ştie bine asta, la fel cum ştiu mulţi alţii, însă caracatiţa nu poate fi distrusă decât dintr-o poziţie de conducere. Degeaba vii şi spui “Gigel 1 şi Gigel 2 sunt angajaţi fictiv în primărie”. A doua zi ţi se vor aduce documente care să ateste că Gigel 1 şi Gigel 2 au o bogată activitate de teren, fapt care îi împiedică să meargă vreodată la birou.

Nu vă gândiţi că doar PSD are oameni angajaţi la CJ Bihor, din cei 86 de oameni care vor pleca, probabil că sunt prieteni ai tuturor partidelor. Astfel de structuri erau construite şi de PSD, şi de PNL şi de restul partidelor mai mici, în funcţie de cum au negociat de-a lungul anilor.