La Digital Divas a fost un panel pe care l-a comentat şi Vali, dar voiam să subliniez de acolo nişte chestii, ca să nu fie trecut cu vederea. La un moment dat, Dana Rogoz zice o tâmpenie fără să-şi dea seama exact ce i-a ieşit pe gură.
„La început mi se părea că scrisul pe blog nu e o muncă. Veneau oameni să-mi ofere bani ca să scriu pe blog? Mi se părea că aia nu e muncă. Muncă era să te trezeşti la 6 dimineaţa şi să stai toată ziua să filmezi în Buftea”
N-am citat exact, găsiţi bucata pe la minutul 2:00, însă asta e esenţa.
Dana Rogoz e o tipă ok, am interacţionat o singură dată, dar mi-a făcut o impresie bună, acum e clar că i-a scăpat porumbelul pe gură.
Problema e că n-a făcut aici legătura (verbal, că mental cred că a făcut-o) între „am muncit 10 ani în Buftea” şi „îmi oferă cineva bani pentru un articol pe blog„. Pentru că e atât de simplu. Normal că nu e muncă să scrii un articol pe bani şi alte câteva de plăcere, pentru că munca ai făcut-o înainte. Fără cei 10 ani munciţi în Buftea, bloggeriţa Dana Rogoz nu prindea campanie nici la cel.ro.
De fapt, exceptându-l pe Cabral, nu cred că e vreun influencer-vedetă care să fi fost ales în vreo campanie pentru calitatea peniţei sau pentru contentul bestial pe care îl face. Nici măcar oamenii nu dau follow ca să vadă „ce mişto scrie” sau „ce story-uri tari pune” ci pur şi simplu vor să intre în viaţa influencerului respectiv, să vadă unde mănâncă, pe unde pleacă în vacanţe etc.
Şi aici trebuie făcută diferenţa între influencerii nativi şi cei non-nativi, după cum îi numeşte Codul de bune practici în Influencer Marketing lansat de IAB România şi 2Performant în colaborare cu Avocatoo şi Social Smarts. Adică nu poţi să pui semnul egal între un influecer nativ, care acolo munceşte, pe blog (sau pe youtube, sau pe Instagram) şi cei non-nativi, care şi-au câştigat notorietatea şi followerii prin alte metode (actori, sportivi, femei care se dezbracă pe internet). Şi cu toate astea agenţiile îi pun mereu în aceeaşi oală. Ba mai mult, compară cifrele dintre platforme, de iese o mare ciorbă.
Exact ce ziceam şi la Webstock, nu poţi să compari 10.000 de followeri pe Instagram (care înseamnă un potenţial reach) cu 10.000 de unici pe un blog (şi ăla e un potenţial reach pentru articolul tău, dar eşti sigur că oamenii ăia vor trece pe acolo, vor interacţiona cât de cât cu articolul tău, pe când la platformele deţinute de Facebook depinzi de multe variabile).
Cel mai rău este că inclusiv influencerii se raportează diferit la munca pe care o au de făcut. Banii câştigaţi „uşor” nu vor fi niciodată apreciaţi la fel. Iar asta ne duce la diferenţe în modul în care nativii şi non-nativii livrează în campanii. De câte ori n-am auzit „ne-a livrat un rahat, dar vrea clientul să lucrăm cu el, că are notorietate„.
De ce e asta o problemă? Pentru că situaţiile de genul ăsta strică meciul pentru toată industria.
Voiam să zic ceva de soluţii, dar am mai aruncat o privire la tupeul cu care minte Morodan şi m-am descurajat de tot.
5 comentarii. Leave new
Salut! Nu, nu am scapat niciun porumbel, e o legatura evidenta, despre care am mai vorbit, doar ca in panel ul respectiv nu am apucat sa duc multe idei pana la capat, fiind deseori intrerupta… In fine, e adevarat ca eu castig in momentul asta un anumit venit din online, pentru ca am muncit de la 8 ani in televiziune. Cand vorbeam de „munca usoara”, vorbeam despre raportul gresit din punctul meu de vedere intre munca depusa de un influencer (fie el nativ sau non-nativ) si fee-ul pe care aceasta munca il genereaza, comparativ cu munca unui medic si salariul sau, cu munca unui actor si salariul sau etc. Drept urmare, pot sa spun ca de multe ori dorm mai impacata cu gandul ca am ajuns sa castig acum banii pe care ii castig, pentru ca am muncit de-am rupt ani de zile (platita, desigur, si atunci – dar pentru un efort considerabil mai mare). DAR (iertare, simteam nevoia de majuscule) istoria unui non-nativ, munca lui anterioara, il ajuta limitat. Nu orice actor din Buftea, care a incercat online-ul, s-a mentinut cu succes si castiga si acum de pe urma notorietatii anterioare. Plus ca publicul mai uita, vin generatii noi, care habar n-au cine a fost Abramburica. Si ce sa vezi, ma descopera acum, pentru prima oara pe IG. Desigur ca startul il ai asigurat. Ba da dar daca continui sa livrezi tampenii, nu te mai salveaza nicio imagine anterior formata activitatii tale in online. Si iti mai dau un exemplu: cand am propuneri de colaborare de afara, oamenii aia ma trateaza fix ca pe un „nativ”, nestiind ei ce misto filmam eu cu Cabral acum 15 ani prin Buftea.
Altfel, e clar ca ne cunoastem unul altuia blogurile destul de putin. Asa ca mai raman pe aici sa te citesc. Mersi
Dana, nu cred că are sens comparaţia, că intrăm cu toţii în depresie. Până acum un an şi ceva erau o mulţime de categorii sociale care câştigau mai bine decât medicii de la noi.
Chiar şi acum un medic câştigă mai puţin decât un programator, de exemplu.
Şi mie mi se pare aiurea să câştig de câţiva ani mai bine decât tata, care e în sistemul medical de 35 de ani, dar asta e situaţia.
În rest da, ai dreptate, nu e suficient să fii o vedetă care a apărut la un moment dat la TV. Dar între o vedetă şi un nativ, brandurile vor prefera de 4 ori din 5 să lucreze cu vedeta (cu condiţia să nu fie arogantă, să livreze ceva etc.)
Ce dor imi e de Mica…
Patru pui cu p mare !
Bai frate nu mai pune imagini cu tzoapa aia din videoclip! Nu stiu cine e, nu ma intereseaza si mai ales nu vreau sa o mai vad pe la tine pe blog! Dupa ce ca e urata……te las pe tine sa completezi! 🙂
Foarte ok din partea Danei Rogoz ca a venit si a expus punctul ei de vedere. Are dreptate cand spune ca, chiar daca omul te stie de undeva (film, emisiune la televizor etc.) si vine la tine pe blog daca vede ca debitezi prostii, va pleca repejor, chit ca a suspinat dupa tine cand jucai rolul „frumoasei din padurea adormita’ sau al „printului pe un cal alb”.
P.S. Eu nu am prins emisiunile cu Abramburica, o stiu din „La bloc”.