Am stat la The Marmorosch Hotel by Marriott

Recent a fost ziua mea, așa că o mână de prieteni mi-au făcut cadou o experiență la The Marmorosch Hotel, unul dintre cele mai noi hoteluri de lux din București. La mulți ani mie!

Înainte de toate puțină istorie. În 1848 domnul Marmorosch înființează o bancă cu numele său. În 1864 același domn se asociază cu domnul Blank și se naște Marmorosch, Blank and co. Bank. Pe la 1900 banca asta era una de top, așa că s-au apucat de un palat pe măsură. L-au construit pe strada Doamnei, lângă palatul BNR, între 1915 și 1923. În 1931 banca dă faliment, iar în 1948 e naționalizată. Clădirea trece în proprietatea statului și după 1990 ajunge la BRD. Care trântește o anexă futuristă din sticlă și strică tot peisajul.

În ultimii ani s-a lucrat intens la transformarea clădirii în hotel sub brandul Marriott, cu o investiție estimată la 20 de milioane de euro. Așa arătau lucrurile la începutul lui 2019. Nici nu-mi trecea prin cap la vremea aia că o să am ocazia să-mi petrec o noapte la viitorul hotel.

Pentru puțin context, reiau modul în care sunt ierarhizate hotelurile din lanțul Marriott.

Marriott are 30 de tipuri de hoteluri, găsiţi aici lista cu explicaţiile pentru fiecare. Moxy este Midscale, Autograph este Upper Upscale (ceea ce eu traduc prin „de bogaţi-bogaţi”), doar Luxury e peste acest tip de hotel.

Ca să duc paranteza până la capăt şi să vă faceţi o idee, hotelul Marriott din Bucureşti (ăla pe care îl ştie toată lumea), este un JW, adică Luxury – gama de vârf. Sheraton (care tot din familia Marriott este) e Upper Upscale, cum va fi şi acest Autograph. În familia Hilton, Garden Inn este Upscale, la fel ca DoubleTree (avem unul la Oradea), în timp ce brandul Hilton (Sibiu, Bucureşti) este Upper Upscale.

Bun, deci urma să stau într-un hotel de 5 stele, unul de bogați-bogați, dar nu chiar de miliardari.

Hotelul

Clădirea în sine se ridică la acest standard de 5 stele, interiorul este absolut superb. Lobby-ul este o bijuterie și merită vizitat ca muzeu. Marriott încadrează în Autograph Collection acele hoteluri care au un caracter aparte, o trăsătură distinctă. În cazul de faţă, clădirea istorică folosită ca bancă.

S-au păstrat mult elemente originale, în special holul principal păstrează scara de marmură de acum 100 de ani. 

Interesant e că la acest proiect a lucrat o firmă de arhitectură din România, iar unul dintre arhitecții șefi este Eliza Yokina, o doamnă născută în Bulgaria, care a făcut Arhitectura la București și care a rămas la noi în țară după facultate. Aș fi putut să pariez că a lucrat vreo firmă șmecheră de arhitectură din afară la un asemenea proiect.

Picturile sunt cele originale, realizate de Cecilia Cuțescu-Storck, pictoriță cunoscută a perioadei, care pe la 1900 și ceva o medita pe Principesa Ileana la pictură în casa ei de pe strada Vasile Alecsandri nr. 16 (astăzi găsiți acolo Muzeul Storck). 

O să vedeți în galeria foto de mai jos că sunt tot felul de detalii care s-au păstrat în urma renovării. Chiar la intrare, pe holul care duce spre lifturi este o fațadă de ghișeu sculptată în lemn. Presupun că acolo erau funcționarii din ”front office” care interacționau cu cei veniți să ceară împrumuturi.

Au și niște săli de conferințe care par interesante, când se dă drumul la evenimentele offline cred că va fi bătaie pe agenții și branduri să facă lansări acolo.

Inclusiv biroul lui Marmorosch a fost pus în valoare, acolo este acum apartamentul prezidențial al hotelului. Am văzut niște poze pe site, dar cred că e mai mișto sentimentul pe care îl ai când ești într-un loc în care se discutau cele mai mari afaceri ale secolului trecut.

Camerele

Aici nu e nimic extravagant sau spectaculos, sunt niște camere de 5 stele, cu marmură multă prin baie, cu un design plăcut și cu tehnologie de 2021. Mi-a plăcut sistemul de infotainment personalizat, televizorul avea o serie de informații care altădată erau printate pe foi. Și sistemul de climatizare era complet digital, mult peste clasicul termostat cu butoane de la 3-4 stele.

Papuci pufoși, geluri de duș premium, chestii destul de standard, cum spuneam. Însă și chestii care lipseau și mi-au dat puțin cu eroare. Mă așteptam să fie halate de baie în cameră, planul era să mergem și la piscină dacă tot aveam o zi de răsfăț. Ghinion, că n-aveau așa ceva. 

Altă bilă neagră cu minibarul, care era gol. N-am văzut niciodată așa ceva și am mai stat pe la 5 stele. O fi din rațiuni de Covid, însă aș prefera să dezinfecteze produsele după fiecare client decât să fie frigiderul gol.

Tot la capitolul camere m-a răsplătit puțin karma. Cititorii mai vechi poate că își amintesc articolul meu de acum câțiva ani în care anunțam lucrările la acest hotel și ziceam că turiștii străini vor fi întâmpinați de o fațadă absolut dezolantă a clădirii din fața hotelului.

Hotelul are 4 laturi + camere care dau spre curtea interioară. Unde credeți că am avut noi vederea? Exact, spre fațada aia nasoală. 20% șanse să nimeresc acolo, fix acolo am nimerit :))

Restaurantul

N-aveam inclus decât micul dejun în pachet/cadou, așa că ne-a bătut gândul o clipă să ne bucurăm de niște chestii de la Efendi, că și așa ajungem rar în Centrul Vechi. Dar de câte ori în viață ajungi să stai la 5 stele la tine în oraș? Așa că am ales să mâncăm acolo, ca să avem experiența completă.

Asta n-a fost o idee extraordinară. Poate că am plecat eu cu niște așteptări prea mari (weekendul precedent mâncasem la un brunch organizat de Beans & Dots la care a gătit Alex Petricean, o să revin cu alt articol pe tema aia). Cert e că nici opțiunile n-au fost wow, nici ce-am ales noi.

Bun, mai ales ce-a mâncat Antonia a fost foarte bun, dar cam atât. Nimic memorabil, nimic care să justifice prețurile. Ce-am mâncat noi n-a venit în completarea experienței. Nu mă aștept să mănânc bun și atât la un restaurant de 5 stele. 

Meniul destul de scurt la felul principal, în sensul că erau fix 4 preparate. Din nou, am mai fost prin restaurante bune, inclusiv prin Franța, Spania, am văzut 6-7 feluri principale, niciodată 4. Pe lângă asta mai erau burgeri, antreuri și alte preparate gen club sandwich. Întâmplarea face că mânca cineva burgeri lângă noi și arătau bine, dar de ce aș merge la un restaurant dintr-un hotel de 5 stele ca să mănânc burger la 80 de lei?

Eu am ales un puișor (coquelet) cu piure de morcov, Antonia a mers pe un biban de mare cu cușcuș. Cu tot cu o apă mare a costat vreo 200 de lei totul.

The Vault

După masă am coborât la bar, ca să ne bucurăm și de una dintre piesele de rezistență ale hotelului. Seiful în care erau ținute casetele de valori ale băncii a fost transformat în bar. Deja s-a plimbat multă lume pe acolo și o să devină loc de pelerinaj după ce se mai termină cu pandemia. 

Locul e spectaculos, mai ales dacă ești pasionat de istorie. E un deliciu să vezi acolo ușile și casetele de valori care probabil că au zeci de ani, cu un sistem de chei duble, una pentru bancă, una pentru posesorul cutiei de valori, plus tot felul de alte detalii. 

Ah, da, și au și cocktailuri, apropo. Mă rog, doar cocktailuri. Cum nu suntem mari băutori, pe astea nu pot să spun că le-am apreciat în mod special. Antonia zicea că a băut cel mai bun Cosmopolitan ever, eu mi-am luat un Negroni, că nu puteau să-mi facă Hugo (da, știu, băutură de femei, am o poveste cu Hugo, aveam chef de așa ceva). În total 100 de lei, 2 cocktailuri făcute ”custom”, că nu erau în meniu.

E interesant de văzut cum o să meargă barul ăsta, unde n-au decât cocktailuri, nu găsești bere, sucuri, ape, am înțeles că nici spumant nu aveau. Din punctul meu de vedere românii nu au cultura barului. Au cultura pubului, ceea ce e altceva, că acolo te duci să sorbi niște beri, să mănânci un chips, eventual să asculți un concert sau să vezi un meci. 

Dar baruri de-astea de zi sau de noapte, în care se servesc cockailuri și e o atmosferă mai stilată noi nu prea (mai) avem.

Sunt curios cum o să meargă după ce termină toată lumea de făcut poze acolo.

Micul dejun

Am ajuns și la micul dejun, care mi-a fost lăudat intens. Iarăși m-am dus cu niște super așteptări și aproape că au fost confirmate. Spun aproape, pentru că am văzut niște mici scăpări. De exemplu bagheta era pusă într-un coș, să-ți tai singur, dar nu exista vreo mănușă specială, am luat eu unul dintre prosoapele de pe acolo ca să nu țin bagheta cu mâna. 

Altfel, bună mâncare, mi-a plăcut diversitatea, dar am văzut altele mai bune. 

Concluzii

Per total experiența e foarte mișto. Te vrăjește locul, iar personalul mi s-a părut extrem de binevoitor. Atât români cât și străini în echipă, toți cu un zâmbet cald, capabili, atenți. Ni s-au verificat certificatele de vaccinare de vreo 2 ori, lumea purta mască prin hotel, părea să fie totul în regulă din punctul ăsta de vedere.

Mi-ar fi plăcut să ajungem și la piscină și saună, probabil că se găseau niște halate dacă întrebam la recepție, dar ne-a fost un pic lene.

O noapte cu mic dejun inclus într-o cameră normală este aproximativ 190 de euro, însă am văzut pe Facebook că au avut recent o ofertă last minute cu 119 euro. Urmăriți pagina lor de Facebook că poate mai apare vreo ocazie. Cu 600 de lei nu stai nici la 3 stele la Mamaia în plin sezon.

Clar de vizitat, poate încercați un burger la restaurant sau un cocktail la bar, sau pur și simplu savurați o cafea în lobby după ce trece pandemia. Momentan cred că accesul e permis doar clienților hotelului, însă mai bine vă informați, că restricțiile oricum se schimbă de la o zi la alta.

Galerie foto