Urmăream recent ştirile mondene şi am dat de un video cu Lucian Viziru care mi-a oferit o imagine destul de clară despre viitorul influencerilor de la noi.
Lucian Viziru a cântat în formaţia Gaz pe Foc, apoi a intrat în televiziune unde a prezentat diferite emisiuni şi a jucat în telenovele. Inimă de ţigan şi toate celelalte telenovele importante făcute de Acasă TV în anii 2000. Era cineva. Scăpai o poză pe jos cu Lucian Viziru şi leşinau femeile pe o rază de 2 kilometri.
Pe urmă a dispărut şi singurul moment în care lumea îşi mai aducea aminte de el era când apărea prin presă fratele lui, Augustin Viziru.
Lucian s-a mutat în Germania prin 2013 şi era antrenor de tenis până când s-a hotărât să revină în ţară la final de 2021. Pentru că aveam nişte timp liber şi una dintre plăcerile mele vinovate e să citesc urmăresc știri mondene, m-am uitat la câteva vloguri de pe canalul lui de Youtube, l-am urmărit şi la Măruţă. A povestit acolo că nu se mai regăsea în povestea cu telenovelele, i-a intrat în cap ideea că nu prea e cultură ce face el, aşa că a vrut să iasă din domeniu. Afaceri nu avea, alte perspective nu avea, s-a axat pe povestea cu tenisul, el fiind campion naţional prin tinereţe.
A plecat în Germania şi brusc nu mai era Lucian Viziru de la TV, era un antrenor de tenis, un hasbeen. Şi ăsta e un caz fericit. L-am văzut şi în alte interviuri prin anii 2000, acum pare mult schimbat, a înţeles ce înseamnă să ai o viaţă obişnuită.
În interviul de la Măruţă recunoaşte printre rânduri că n-avea cel mai bun anturaj, că a spart aiurea nişte bani, nişte nopţi.
Unde aţi mai văzut voi povestea asta? În afară de cei 5000 de influenceri apăruţi pe net în ultimii ani.
Copiii ăştia fac acum nişte bani, însă nu investesc în nimic şi îi toacă la fel de uşor cum îi fac. Plus că încearcă de toate, de la alcoale până la droguri. Diferenţa e că peste 2-3-5 ani, când vor fi expirat, n-o să aibă nici şansa unui start nou în Germania pe terenul de tenis. O să le rămână doar depresia.
Sigur că vor mai putea face bani din influencereală, dar niciodată la acelaşi nivel. Iar problema cea mare în cazurile astea e că ai ajuns la un anumit nivel şi e greu să cobori la loc. Nu mai poţi să vii cu cadouri de 200 de lei la ziua prietenilor, trebuie măcar de 500 de euro. Nu mai poţi să laşi 5 lei la parcare, trebuie măcar să dai 50. Nu mai faci 2 vacanţe pe an, una în Thasos şi alta la Buşteni, trebuie cel puţin 2 ieşiri pe Mykonos, o Thailanda, un Dubai, vreo 5-6 city breakuri. Sigur, multe dintre ele sponsorizate de branduri, dar ce se întâmplă când dispar alea?
Sunt câţiva mai răsăriţi care investesc în afaceri. Alţii în crypto, câţiva se laudă că brandul lor valorează sute de mii şi milioane de euro în timp ce se bat singuri pe spate. N-o să fie prea mulţi cărora să le iasă treaba. Şi o să-i vedeţi pe la diferite reportaje peste 5-7-10 ani cum povestesc cu regret despre perioada aia în care făceau bani şi au tocat zeci de mii de euro pe maşini, haine şi n-au făcut absolut nimic cu viaţa lor.
11 comentarii. Leave new
Plus Auto likes dis post.
Eu chiar sunt curios de un singur lucru: Engagement-ul *REAL* al acestor influenceri cu sute de mii si milioane de followerși si view-uri.
Daca raportam “like-urile” la “followerși”, ma uit cum marii influenceri abia storc un 1-2% Engagement, ceea ce e ridicol.
Nu mai zic de “vanzari”, ca sunt mai greu de cuantificat.
N-am inteles niciodată clasificarea asta de influenceri ca o specie diferită. Influencerii sunt vedete de pe internet. Cine erau vedetele inainte de social media? Actori, cântăreți, prezentatori TV, diversi oameni importanți sau cu bani din societate care vor să fie publici. Vedetele astea de online sunt o combinație a diverselor roluri de mai sus, cu singura diferență că de multe ori au crescut singuri și fără o echipă media așa puternică în spate.
La fel ca vedetele dinainte (1) fie continuă și se reinventează, fie (2) fie se vor prostitua și mai tare pe bani din ce in ce mai puțini sau (3) ies de tot din peisaj (tenis, agenție de management de vedete, cofetărie, club, crypto și prostii).
Eh, păi fix asta e diferența. Influencerii sunt ăia cunoscuți doar de pe net, fără să fie nici actori, nici cântăreți, nici prezentatori TV. Selly. Bromania. Cristina ICH, Morodanca, Ceușan. Sigur, au mai fost chemați pe la TV ulterior și au dat-o in bară, Selly și Bromania au făcut filme, dar ei sunt influenceri. Ăsta e un mod frumos de a spune „nimic”.
Ce ești?
„Nimic”
Suna aiurea.
Corect tot raționamentul (nu cred că e vreun blogger fără un articol de genul ăsta în trecut, including me), însă se bazează doar pe verbul „a avea” (foarte 2022, doar că narcisist), chiar și atunci când întrebi „Ce ești?” și ar trebui să ți se răspundă cu o funcție sau o profesie, lucruri care. în zilele noastre, se pot schimba de ț ori într-o viață.
Altfel spus, cred că este foarte periculos (apropo de psihic și depresie) ca răspunsul la întrebarea „Ce ești?” să fie o profesie, o funcție, ori un gen de posesie. Pentru că dacă astea dispar, dispari și Tu. Iar in discuția asta a lui „a avea” este irelevant dacă ești influencer, parașutist, antrenor de tenis, manelist sau strungar.
Depresia nu te iartă în niciunul dintre cazurile de mai sus dacă fiecare crede că este ceea ce știe să facă în momentul respectiv iar ce știe dispare cumva la un moment dat, nu crezi? (Vezi disponibilizările în masă imediat după revoluție, de ex). De ce ar face influencerul notă separată? Vremurile s-au schimbat cu mult față de cele ale părinților noștri care stăteau în același loc de muncă și aveau aceeași profesie chiar și pe toată durata vieții.
Nici nu poți să răspunzi cu ”praf de stele”.
90% din oamenii de pe planeta asta se identifică cu un job, o profesie, un copil, un partener. Cei care ar spune că sunt medici, directori, mame, soții. Nu văd de ce ar fi rău lucrul ăsta.
Oameni care ”au” canale de social media cu mulți urmăritori, care ”au” notorietate și care ”au” niște bani la un moment dat ajung să piardă totul și asta le cauzează căderea. Propriile lor alegeri greșite. Unii ajung la depresie, alții se descurcă. Nu e vorba despre un singur loc de muncă, este vorba de o injecție de adrenalină care te face să crezi că ești în vârful lumii, o lipsă de repere (că nu ești, cu adevărat, în vârful lumii) și o gestionare proastă a unui context.
Asta cred că merită surprins. Am dat un exemplu care e întins pe mai mulți ani și e cu happy end, dar sunt atâția care au dispărut de tot.
Eu nu inteleg rationamentul tau (si al tuturor bloggerilor, ca toti ziceti asa). Parca urlati din toti rarunchii sa nu care cumva sa se distreze cineva in tinerete. Trebuie doar scoala, cariera, munca, familie si pus banii la saltea. Sa fii cuminte si devreme acasa. Ca sa ce? Sa am bani la batranete, in timp ce imi amintesc ce bine am muncit cand eram tanar, cum aveam eu post de management la departamentul de IT si ce frumos a fost concediul ala anual in Grecia? Nici nu mai spun de posibilitatea de a muri glorios inainte de pensie, cu tot cu banii aia pusi deoparte.
Chiar murea de foame Lucian Viziru pentru ca a spart bani prin cluburi cand era vedeta? A avut sansa sa aiba parte de experiente grozave, inaccesibile multor oameni de rand si foarte bine ca a profitat. Iar un antrenor de tenis castiga o caruta de bani chiar si in Romania.
Na, sunt de acord ca nu e neaparat ok sa iti toci absolut toti banii fara sa faci o investitie, sa ai un minim pus deoparte pentru zile rele, insa prea rigida mi se pare atitudinea ta. Asa e si taica-miu si m-a scos intotdeauna din minti, de aia ma aprind instant cand vad articole de genul asta.
Are Costel o bucată foarte bună pe tema asta. Toți bețivii și drogații de care se alege praful ajung să fie în tabăra celor cărora ”le-a plăcut viața”. Și ăia care fac sport și țin o dietă sănătoasă cum sunt? Lor nu le-a plăcut viața? :))
Cam așa și aici. Una e să te distrezi, alta e să bagi cox la fiecare petrecere, să conduci drogat, să toci totul cu gândul că vei face alții la loc mâine.
Nu murea de foame, dar de la vedetă de România a ajuns ”Regular Joe” în Germania. Și cum ziceam în articol, el e caz fericit. Alții ajung mult mai rău.
Bine, daca am ajuns sa argumentam cu citate de la comedianti …
Poti sa fii betiv, sa faci si sport si sa ai si o alimentatie sanatoasa, nu se exclud, aici zic din experienta. De altfel, sportul si alimentatia te ajuta sa fii un betiv mai performant :))
Nu am spus ca trebuie sa conduci drogat, dar cred ca nu-i mare problema daca spargi niste bani la tinerete si nu-i rau sa le incerci pe toate.
Evident, fiecare cu parerea lui, eu nu sustin neaparat ca am dreptate, dar m-as bucura ca nici tu (voi) sa nu sustii ca stilul tau de viata e ala care ‘se cuvine’ si ca cine traieste altfel greseste.
Observaţia lui Costel e foarte bună. Avem în sânge chestia asta cu închisul ochilor în ceea ce-i priveşte pe ăia cărora le-a plăcut viaţa.
Din ce inteleg eu, tu sustii ca cei carora „le a placut viata” ajung automat niste ratati, lucru care este departe de adevar.
Stiu ca experienta personala nu e neaparat relevanta, dar nu pot sa nu ma uit cum in jurul meu cam toti „petrecaretii” care spargeau si sparg in continuare banii au ajuns milionari (tupeu, abilitatea de a si face relatii, curaj, incredere), in timp ce aia „cuminti” trag la jug in fiecare zi pe la vreo corporatie si de abia mai dai de ei, totul ca sa stranga pentru vreun apartament si sa plece intr un concediu pe an cu familia. Au si ei niste bani sa nu traiasca de pe o zi pe alta, dar parca nu e o viata de invidiat.
In fine, putem sa lungim discutia la infinit.